August 24, 2010 5

Referendrum

By in digresiuni

Ei, ignorăm noi cât ignorăm referendumul, dar el pe noi nu ne ignoră. Mă urmăreşte până şi pe twitter – încă puţin şi se satură de urmărit.

Întrebat într-o doară de un coleg ce fac pe 5 septembrie, am tăcut mâlc şi n-am ştiut ce să răspund. Nu că n-aş şti ce şi cum şi care-i răspunsul corect la întrebare. Dacă sincer, adevărul e că nu prea am chef. Dar fiindcă chestiunea respectivă – lipsa chefului – este oarecum simptomatică, am zis că, iată, tre de chibzuit.

Un proces consultativ expres, realizat cu o populaţie de trei inşi reprezentativi a relevat următoarele adevăruri:

  • Nu se discută deloc pe conţinut (dacă nu punem la socoteală publicitatea electorală);
  • Nu e nimic fancy în forma prezidenţială de guvernare pentru un stat cochet şi democrat cum este Tărâmul Mioritic;
  • Ni se cere să mai acordăm o şansă, ca de obicei mizându-se pe încredere, căci, deh, suntem o familie cu toţii, nu-i aşa?

Lipsa chefului nu are nimic în comun cu lipsa unui germene de activism civic (dovadă e şi faptul că scarpin ceafa în loc să mă dedau partidei Sherif – Basel, care inter alia fie spus e încă la faza de egalitate).

Înţelegem cu toţii că sistemul actual a deraiat într-o mişcare oribitală care presupune alegeri parlamentare anuale înainte de începerea sezonului de încălzire. Lucrul acesta nu poate continua, până şi veneţienii înţeleg acest lucru. Deci, trebuie să facem ceva cu procedura de alegere a preşedintelui ţării. Până aici – ok. Însă există un însă. Căi de a ieşi de pe orbită sunt cel puţin două. Una este alegerea directă a preşedintelui de către popor, lucru pe care se pedalează în prezent. Dar mai este şi posibilitatea micşorării numărului de voturi până la simpla majoritate, astfel încât Parlamentul să fie totuşi apt să aleagă un Preşedinte într-o eventuală rundă a treia.

De ce a fost muşamalizată această opţiune e un mister. Mă tem că rezolvarea lui nu este foarte înduioşătoare. Guvernul nu este suficient de apetizant, căci presupune prea multă bătaie de cap; preşedinţia e! Păcat, căci anume executivul oferă posibilitatea de a schimba spre bine nişte destine oropsite, mai puţin mâna care distribuie medalii şi semnează decrete istorice. Primul coace politici, celălalt – doar politică.

În plus, dacă analizăm lucrurile la rece, se pare că nu e nimic greşit în forma de guvernare parlamentară. Clar, am dat în bară cu alegerea şefului statului, dar este acesta un motiv suficient de bun pentru a schimba radical caracterul guvernării? Vom fi mai democraţi sau mai puţin democraţi în consecinţă? Habar n-am. Dar dacă aş asculta o discuţie calitativă la subiect, poate că aş avea. Nu se ştie cum această opţiune se va răsfrânge asupra politicului în viitor. Oare nu vom regreta-o oare? E bine să soluţionăm un impas de moment cu o soluţie permanentă? Părerea mea că nu.

În cele din urmă, şansa, bat-o vina! Cât se poate? Am oferit-o în cursul anului precendent. Cu plăcere şi cu speranţă. Cică dacă nu se oferă această şansă din nou, revin comuniştii? Povestea asta este deja răsuflată, parol! Împlinim anul de când suntem democraţi. Şi e penibil să te ştii în continuare ostatec al vremurilor, din simplul motiv că dacă nu faci ce ţi se cere, (re)vine nenea miliţian.

Deci încă o dată, da?

Dar să fie ultima.

Cum zic englezii, don’t cry wolf too often.

Tags: , , ,

5 Responses to “Referendrum”

  1. dirtymartini says:

    iata si eu stau si ma scarpin la ceafa si nu stiu ce-am sa fac la referendum. cred ca in wild wild east-ul nostru e mai potrivit un sistemul parlamentar, iar acum ma simt santajata si impusa sa merg impotriva convingerii mele.

    • Zenu says:

      Parcă s-ar cere ceva mai mult decât încă o şansă, nu-i aşa? Şi la mine decizia e un fel de pending further consultations. 🙂

  2. oxana says:

    eu voi merge la referendum si nu voi vota pentru. Si asta nu are nici o treaba cu “fii puternic”. Testul tarieii, in sensul afisului politic, il vad in a confrunta dificultatea si nu a o evita pe o alta cale APARENT mai usoara..

  3. Irina says:

    Subscriu. Cu o diferenta. Eu n-am sa merg. Si percep acest lucru ca germenele meu de activism civic. Nu cred in institutia presedintelui RM. Nu-i vad rostul… Iar cu ispravile dlui Voronin intr-o republica parlamentara, cred ca presedintele unei Moldove prezidentiale este o institutie de-a dreptul periculoasa. Nu de jure, ci de facto… Cred ca as fi putut sa merg sa votez contra. Dar ma revolta cum a fost ”aranjat” acest referendum. Nu mi-a placut ce-am vazut in ultimul an. S-au creat precedente nasoale de tot. Anume din cauza asta sper sa nu mai vina comunistii inapoi. Ca deja au un carte blanche. Democratii au avut grija. Si (poate paradoxal) tocmai asta nu ma lasa sa-i menajez. Si n-am sa merg la referendumul lor. Pentru ca nu este referndumul meu.

    • Zenu says:

      Nici al meu. Dar am fost şi am votat “pentru”. Nu e mare poziţionare civică, recunosc. Dar am pus pe cântar riscul scurt – să nu cumva să se întoarcă înapoi roata vremii; şi riscul lung – să nu cumva să ne pricopsim cu un preşedinte tembel şi să regretăm enorm. Deci riscul scurt a tras la cântar. Cu ăla lung poate mai e timp. Mai creştem, mai învăţăm.