February 15, 2011 1

Răspunsul lui Chamberlain

By in digresiuni

În cele din urmă făcui rost de volumul „Fado” al lui Stasiuk. Cel care a fost absent la lansare, mă refer nu la Andrzej desigur, ci la cartea în cauză. Plăcut surpins să o culeg din librăria Eminescu, plăcut suprins să aflu că e vorba de un gen de sequel la „Călătorind spre Babadag”. Ne re-găsim în ținutul consacrat – balcaniadă cu incursiuni spre est, acolo unde sălășluiește autenticul, unde miroase a viață, unde istoria nu se termină, căci, în realitate, nici nu a început încă.

N-am de ales, e musai să reproduc integral bucata o fierbinte și spinoasă, cu spini care or să zgârie rău Europa de apus. Și pe cei care o idolatrizează.

De ce Răsăritul Europei vrea bani de la Apus? De ce nu se vorbește despre altceva? De ce radioul meu, ziarele pe care le cumpăr sunt pline de procente, cifre, bilanțuri și relatări de la întâlniri la care unii au vrut să obțină cât mai mult, iar ceilalți să dea cât mai puțin, și apoi și unii, și ceilalți sunt mândri că nu au cedat nici măcar cu un pas. Poate am eu un radio prost, poate cumpăr niște ziare proaste, poate că la voi e cu totul altfel. Poate la voi se vorbește despre exportul catedralelor gotice, despre transferul spiritualității, despre colportajul tradiției mediteraneene și greco-romane, despre exportul valorilor, paradigmelor și miturilor fundamentale, demne de mileniul al treilea, iar noi aici nu știm nimic despre asta, așa că viziunea noastră cuprinde numai bancomatele care funcționează pe principiul unui perpetuum mobile și hipermarketurile unde, în afara produselor gratis, mai primești și bani. Poate suntem totuși idioți și ne-a scăpat ceva atenției, poate spiritele noastre barbare nu observă toate subtilitățile acestui plan gigantic care trebuie să schimbe continentul.

Oare nimic altceva nu ne-a mai atras? Nimic altceva decât hainele primenite, străzile curate, veniturile mai mari decât cheltuielile și infinitatea modalităților de alungare a plictisului, când în cele din urmă o să-l trăim și noi? Oare dorințele noastre s-au limitat atâta vreme la soteriologia Produselor Interne Brute, uniforme de la Kiev până la Lisabona? Oare unitatea noastră a trebuit să fie atât de goală și de lipsită de conținut, încât curgerea liberă a mărfurilor, serviciilor și capitalului să o umple de tot? Totul pare fără viață încă de la naștere. Oare cineva chiar se bucură de toate acestea? Noi trebuie să devenim ai voștri, dar oare voi vreți să fiți ai noștri? Mă cam îndoiesc.

<…>

Nici cu noi nu e mult mai bine. Uitându-ne la voi, ne vedem viitorul. Și astfel viața noastră devine plictisitoare, lipsită de mister și de însuflețire. Nu v-am putut însoți în perioada voastră de înflorire și dezvoltare, în schimb vă vom imita declinul.

Dacă e ceva fascinant în ceea ce trebuie să urmeze, sunt propriile noastre erori, cele pe care o să le săvârșim. Este foarte posibil că misiunea noastră continentală să fie deformarea reușitelor voastre, destrămarea lor, transformarea grotescă și parodia care le prelungește viața.

Apoi fraților, noi, moldovenii, stăm tare bine la capitolul săvârșirii erorilor și transformării grotești. Se pare că e ceva de capul nostru în cele din urmă. 😉

Totul o să fie bine în Europa. Datorită nouă.

But why?

Tags: , , , ,

One Response to “Răspunsul lui Chamberlain”

  1. […] în mod spontan cucoși galici. E mai complicat aici. Și ireversibil, cum remarcă șugubăț Andrzej Stasiuk în „Fado”: Planul pentru viitorii zece ani este în linii mari următorul: vor veni țiganii cu șatrele lor […]