July 11, 2010 5

Querrido Paul

By in digresiuni

Oare ce mai face Paul? Tot analizează opțiuni?

Paul e un cap cu opt picioare. E o vedetă în momentul de față și nu necesită prezentări cefalopodul. Dar chestii din astea cu ventuze mă alarmează. Sfidează originile universului. Adică cum știe Paul să prezică viitorul? Discuții fierbinți la acest subiect. O fi știind ce gustărică-i place cel care i-o pune sub capacul cu steguleț, dar în așa caz de unde știe cel care știe, să prezică viitorul. Ca și cum viitorul n-ar fi o pagină albă.

Nu știe. Curge într-o singură direcție. Dar sunt momente când parcă l-ai privi prin broască (încă un animal de apă!) și ceva tot se vede. Că-i zice lumea intuiție. Că-i zice lumea premoniție. Tot felul de chestii bizare care nu putem să le scoatem din socoteală din simplul motiv că nu le înțelegem.

Premoniția mea este că Paul o să facă istorie. Sau ca minimum o să se vândă la licitație cu vreun milion două.

Între timp eu stau și-mi amintesc de caracatițele mele.

Prima se asociază cu comisarul Cattani. La piovra. Juvina. Am ajuns să discutăm serialul până și la lecțiile de literatură română. Atunci era perestroika și caracatița mafiotă era un coșmar occidental încă.

A doua se asociază cu Haruki-sensei. A trecut multă vreme de la prima. Caracatița lui Murakami era din „După întuneric”. Reprezenta legea. Leviathanul din adâncuri care cu o logică perversă mănâncă victimele de pe mal. Ce face legea lege e o enigmă mare. Se poate că nu e chiar așa de simplu cum și-a închipuit Rousseau.

A treia stătea într-o vitrină cu gheață de pe o stradă megieșă cu Clara del Rey. Treceam pe lângă ea în fiecare zi după ore. Ventuzele vineții, bete te gheață. Treceam și mă înfioram. Nu-mi închipuiam să intre o chestie din asta în contact cu stomacul meu. Nu și nu.

A patra era la Ljubljana. Mi-am luat inima-n dinți și am realizat contactul. Am ales una mică. Am ales sos de usturoi și bere. Fără de sos și bere cred că era să o vomit. Dar după ce s-a instalat în stomac, m-am obișnuit cu gândul. Cauciuc. În tot cazul nu mai dă fiori.

A cincea e Paul. Paul e băiat de-al nostru chiar și dacă are cetățenie germană. Da ține cu spaniolii. Ca și noi dincoace.

¡Vivaspaña!

Tags: , , , , ,

5 Responses to “Querrido Paul”

  1. Victoria* says:

    Daca de la inceput ma amuza, acu’ imi cam da fiori toata istoria asta cu Paulica, mi se pare ca a zis cineva pe FB si eu ii impartasesc opinia:nu mi-e frica de faptul ca Paul prezice, ci de faptul ca acesta ar putea decide pe undeva rezultatul meciului

    am o atitudine mai rezervata fata de lucrurile care nu pot fi explicate logic! da’ Paul mi se pare de’a dreptul simpatic, imi inspira incrdere nu stiu cum :))

  2. Valentin says:

    După mine caracatița arată perfect pe steagul Spaniei simbolizînd fostul ei imperiu colonial. Desigur putem spune că și Olanda a avut așa ceva, însă nu cred că a mai existat vreunul despre care să se spună că pe teritoriile sale “nu apune soarele niciodată”. 🙂
    Un país de sol.
    Așteptăm confirmarea. Pînă una-alta vom ține cu roș-galben-albaștrii. 🙂

    • Zenu says:

      Pe timpuri și Olanda a făcut parte din acest país de sol. Cred că li-e ciudă și-acum. Asta aşa, un apropos. 😉

  3. Valentin says:

    poate doar Marea Britanie, dar ea a ieșit din joc .. 🙂