March 3, 2014 Off

Putin și-o sapă

By in digresiuni

Lepanto. 1571 AD

Jertfire. Asediul Famagustei a durat un an. Cu mari pierderi pentru flota otomană. În iulie 1571 Căpitanul Marcantonio Bragadin a fost obligat să predea turcului cetatea venețiană aflată teritoriul Ciprului. În pofida torturilor nu s-a lăsat silit să se convertească. A fost jupoiat de viu de un gâde evreu, lucru care a precipitat expulzarea evreilor din Veneția. Pielea lui Bragadin a fost împăiată și expusă în porturile de pe coastele Adriaticii și a Egeei spre înficoșarea orășenilor.

Curaj. În toiul bătăliei de la Lepanto unui marinar care se lupta de partea Ligii Creștine i-a explodat grenada în mâină. I-a solicitat unui sclav de pe galeră să-i reteze mâna mutilată. Acela refuzând, marinarul și-a tăiat-o singur, a alergat la bucătărie unde și-a îmbrăcat pe ciunt carcasa unui pui. A luptat cu puiul îmbrăcat pe mână stângă. În dreapta ținea sabia.

Grotesc. Turcilor li s-au terminat amunițiile. Neavând nimic altceva la îndemână și-au încărcat puștile cu lămâi și portocale. Prăpădindu-se de râs, spaniolii le-au răspuns cu aceiași monedă: au cules „ghiulelele” vegetale de pe jos și au împușcat cu ele în direcția otomanilor.

Noblețe. Juan de Austria, câștigătorul bătăliei de la Lepanto și frate bastard al regelui Filip al II-a al Spaniei, i-a luat prizonieri pe fiii lui Ali Pașa, amiralul flotei otomane căzut în luptă. La rugămintea surorii acestora (i-a oferit totul) l-a eliberat pe cel rămas cu viață, trimițându-l la Istambul cu daruri și fără a pretinde recompensă. Sultantul a fost atât de mișcat de acest gest încât în loc de blesteme i-a trimis plecăciuni.

Așa zice Roger Crowley în „Imperiile mării”.

Crimeea. 2014 AD

Să zici că omenirea nu s-a schimbat înseamnă să fii optimist. Nimic din cele sus-menționate nu a rămas în picioare. Poate doar jerfirea. Doar că nu e vorba de jertfirea de sine, ci de jertfirea altora. Mijloacele propagandistice au devenit mai sofisticate. Cinismul – nelimitat. În 1571 pentru declanșarea unui război era nevoie de un pretext convingător. În 2014 Rusia atacă Ucraina întru „apărarea drepturilor populației rusofone”. Ce-i asta? Război preemtiv? Drepturile au fost deja încălcate sau rușii atacă așa, pentru orice eventualitate?

Anexarea Crimeei nu e în interesul Federației Ruse. Chiar dacă rușii ar ieși „victorioși” din acest război rușinos, ar fi o victorie care le va aduce și mai mulți dușmani, va declanșa războiul rece cu Occidentul, va consolida aderența Ucrainei la vectorul european (fie și prin faptul că aceasta va deveni mai omogenă). Pe termen lung, o Ucraină împărțită între est și vest este mai convenabilă Rusiei decât o Cortină de Fier la Perekop. Pe termen lung, Ucraina poate fi aliatul Federanției Ruse în interiorul Uniunii Europene. Pe termen lung, balanța se poate înclina din nou în favoarea estului.

Pentru că resemnarea nu se numără printre virtuțile rusești ar fi fost logic să ne așteptăm (chiar și lunaticului nu-i poate fi refuzată o logică) ca Federația Rusă să bată tobele până ce în Ucraina se va declanșa război civil, iar Occidentul va trimite pacificatori. Rușii ar urma să fie parte din „soluție” în calitate de garant al uneia din părțile beligerante. În acest sens, au avut precedente binecunoscute publicului larg.

Numai că Federația Rusă nu mai gândește rațonal. Rusia e jucăria lui Putin. Iar Putin nu vrea să bată tobele. El jucării mai sofisticate: tancuri, televiziune, petrol și jocuri olimpice. Putin, potrivit diagnosticului centrului clinic german, a pierdut orice contact cu realitatea. Medvedev despre Yanukovici: este președintele legitim al Ucrainei cu „avtoritet” miniscul. „Avtoritetul” reprezintă o valoare în civilizația euroasiatică. La fel gândește Lukașenka, Nazarbayev. La fel gândea Yanukovich, dar altfel gândeau ucrainenii. „Avtoritetul” trebuie reafirmat continuu, arătând poporului cine-i mai tare. Doar că și „avtoritetul” lui Putin a avut de suferit pe urma succesului protestelor din Euromaidan. Potența lui, în calitate de lider e pusă sub semnul întrebării. Un Euromaidan la Putin acasă ar fi catastrofal pentru liderul autocrat. Prin urmare, anexarea Crimeei este în interesul lui Putin. În calitate de compensație morală. Osetia și Abhazia au fost proiecte pilot care au demonstrat că demnența nu este taxată de „partenerii” euroatlantici. La rând sunt Crimeea și Transnistria. 

Concluzia? Putin își sapă o groapă suficient de adâncă încât în ea să fie loc pentru mai multe popoare.

P.S. Uneori preferi să citești cărți de istorie în loc de ziare.

Tags: , , , , , ,

Comments are closed.