October 27, 2011 6

Probleme cu… problemele

By in digresiuni

În liceul Ics din mândra capitală, profesorul Igrec dictează astfel de probleme elevilor (în conformitate cu programul școlar aprobat de ministerul Zed):

Doi cicliști merg în unul în întâmpinarea celuilalt din două puncte diferite. Primul merge cu viteza constantă de 15 km/h; celălat cu viteza de 18 km/h. La ce distanță se află cicliștii cu 14 ore înainte de a se întâlni.

Simplu, ha? Aștept până rezolvi.

Eu încerc așa:  punctul A, punctul B – OK. Trag o linie. În 14 ore melcul o se afle la 210 km distanță de la punctul de plecare. Rapidul o să se afle la 252 km distanță. Dar care naiba o fi distanța dintre ei dacă nu știm care e distanța totală?

Înlocuiesc punctul A cu Beijing și punctul B cu Berlin. Cicliştii mei gâfâie de mai mare ţi-i mila. Între timp reuşesc să pomenesc de bine liceul Ics, profesorul Igrec şi ministerul Zed. Trag cu ochiul la harta politică. Oare unde or să se întâlnească oamenii iştea? Pe la Bişkek, pe semne că. Timpul trece. Eu n-am 14 ore la dispoziţie. Formez numărul unui Om Deştept. Matematicianul Alfa.

– Aşa, aşa… Păi tu imaginează-ţi că ei deja s-au întâlnit. Deci la ce distanţă erau cu 14 ore în urmă?

Ha. Se produce un satori minuscul. Cu 14 ore în urmă cicliştii mei se aflau exact la distanţa pe care o au de parcurs. Deci suma la 210 şi 252. Perfect.

Doar că rămân cu o serie de întrebări. Oare ce zic oamenii din Bologna despre toate astea? Oare nu mai bine fetiţa mea din clasa a 5-a ar însuşi nişte lecţii de democraţie? Care ar determina-o să întrebe de ce profesorul le dictează problemele de pe hârtie şi nu foloseşte manualul şcolar. În cele din urmă, problema respectivă are menirea să-i separe pe cei deştepţi de cei super-deştepţi. Oare asta vrea să producă sistemul nostru educaţional? Să filtreze câteva super-creiere şi să lase în plata domnului o mulţime de creieraşe normale super-frustrate?

Despre dictarea problemelor. Una din ele sună aşa. Într-un sac sunt 8 bile care nu sunt albe; 22 de bile care nu sunt galbene; 27 de bile care nu sunt roşii şi 23 de bile care nu sunt negre. Ei, e simplu, zice fata mea. Numărul total de bile este X, iar în sac se află suma lui x-8, x-22, x-27 şi x-23. Doar că, naiba să-l ea pe 80 care nu se împarte la 3!!! Iar transpirăm. Intuiesc că dictarea nu e punctul forte al fetiţei mele şi că bilele nu sunt numărate corect. Dar ce să-i faci la ora asta?

Eu transpir, fata merge la veceu. Într-un târziu, am un alt satori minuscul: 18 bile nealbe!!! E natural să confunzi atunci când ţi se dictează opt cu optsprezece. S-a rezolvat! În total avem 30 de bile şi aflăm fără probleme câte bile sunt de fiecare culoare. Triumfător îi comunic soluţia fetiţei.

– Vezi ce bine e că am stat la veceu?

Perfect. Şi de râs, şi de plâns.

Tags: ,

6 Responses to “Probleme cu… problemele”

  1. vitalie says:

    e clar cu problemele.

    e clar şi cu lecţiile care nu-s, de democraţie.

    dar nu-i clar ce-i “satori”.

    • Zenu says:

      Chestie zenească. 🙂 În traducere din sanscrită, cred, e un gen de iluminare. Când se aprinde beculeţul şi brusc ştii ceea ce adineaori n-ai ştiut. Prinde bine la gospodărie. 🙂

  2. După ce am ajuns la „aștept până rezolvi” am decis să văd cât vei avea de așteptat. Circa 20 secunde: viteza totală a cicliștilor e de 33km/h * 14h = 462km (sponsor general al operației de înmulțire Window+R, „calc”).

    În problema cu bilele (care e mai interesantă decât prima) mi se pare că ai scăpat întrebarea. Presupun că era „câte bile sunt în sac?”.

    De predat trebuie nu democrație, ci critical thinking (mai exact de incorporat critical thinking in disciplini umanitare: istorie, literatură, geografie), care este în mare deficit în Moldova și nu doar la nivelul clasei 5.

    D.p.d.v. a eficienței, sistemul educațional urmează să separe pe cei deștepți de restul (de altfel, universitățile și apoi grad schools și apoi angajatorii nu vor putea separa clar productivitatea candidaților, ceea ce duce la o risipă enormă de bani publici și privați). Din punct de vedere a echității sociale — probabil că această separare nu este cine știe ce binevenită. Dar echitatea socială poate fi restabilită și prin alte metode (redistribuire ex-post). Dar în cazul în care cei deștepți ajung sus și cei mai puțin deștepți rămân jos, este greu să-ți închipui că cei de sus vor accepta să fie impozitați mult prea progresiv (v. SUA). Mai pe scurt, este greu de determinat care este balanța optimală între cele două obiective: eficiența vs. echitatea sistemului de învățământ.

    • Zenu says:

      Întrebarea era câte bile albe, câte negre, ş.a.m.d.

      Acum la întrebarea cu trierea super-deştepţilor de pur şi simplu deştepţi (sunt sigur că la 10 ani nu există copii prostuţi, pur şi simplu unii se concentrează mai repede, iar alţii mai încet şi asta s-ar putea să fie corelat şi cu numărul de ore petrecute privind desene animate şi cu gradul de confidenţă).

      Însă. Dacă începi separarea asta foarte devreme faci o risipă şi mai mare. O proporţie mare de copii frustraţi în clasa 5-a vor avea capacitatea aprioric mai joasă să ţină pasul cu cei 2-3 colegi mai avansaţi. Şi totuşi ei mai au de făcut şapte clase. Ce să facă în acele şapte clase dacă materialul însuşit prost devreme e o piedică ca să recuperezi mai târziu? Să privească pe geam însuşind lecţia că matematica nu e făcută pentru ei? Prea devreme. Eu zic că acest lucru tre să se întâmple în ultimii ani de liceu, nicidecum în primii.

      Gândirea critică – totalmente de acord. Şi totalmente nespecific programului şcolar. Textele din manualele de istorie şi geografie sunt făcute pentru a fi învăţate pe de rost. Vocabularul nu este adaptat pentru creieraşe de 10 ani. Se introduce o cantitate uriaşă de terminologie nouă: cult, sanctuar, sacerdot, artefact etc. şi scopul principal devine să învăţăm aceste noţiuni.

      La vârsta preşcolară Ruxi era pasionată de enciclopediile Larousse. Ştia să deosebească insectele (6 picioruşe) de arahnide (8 picioruşe). Ştia capitalele la toate ţările pe mapamond, inclusiv şi a ţărilor din Oceania. Programul şcolar a determinat-o să uite cu succes şi una şi alta. Memorie recuperabilă, sper io…

      • totalmente de acord — trierea urmează să înceapă în clasele de liceu, deja după ce elevul primește „studii medii incomplete” (a.k.a. 8 clase pe „stil vechi”). Din textul original însă mi s-a creat impresia că în genere nu consideri că unul din obiectivele învățământului este trierea creierilor. Acum văd că suntem „on the same page”.

        BTW, am fost nevoit să consult Dexonline să înțeleg who is sacerdot. În SUA vocabularul sofisticat practic se învață în cadrul pregătirii de SAT (examen de întrare în universitate), adica în clasele 10-12. Nu că aș considera învățământul școlar american cel mai potrivit exemplu de urmat…