December 23, 2011 Off

Preşedintele Superman

By in digresiuni

Viaţa moldoveanului de rând este afectată grav în suflet de incapacitatea deputaţilor de a dărui poporului un Preşedinte de Crăciun. Asta afirmă sondajele sociologice. Fără preşedinte nici vinul nu-i dulce, nici brânza nu-i sărată. Problemă! Poate dacă am avea trei de-odată, viaţa ar fi mai uşoară, la urma urmei, doar am avut revelioane cu doi brazi.

Apropo. Mai ţii minte bancul cu turma de oi? Jumătate erau albe, jumătate erau negre. Un turist îl întreabă pe cioban: Ia zi, om drag, oile astea albe dau brânză? Sigur că dau, cum să nu dea… Da alea negre? Mă rog… şi ele dau. Da lână dau oile astea albe? Oo… încă ce lână… prima-ntâi. Da cele negre? Dau şi ele, ce să mai zic…

Surpins de un ataşament vădit al ciobanului faţă de oile albe, turistul se interesează ce au ele special de le dă preferinţă? Păi, oile albe îs ale mele. Şi alea negre ale cui sunt? Ale cui să fie? Păi tot îs ale mele.

Acest apropos cazuistic ţine de poporul mioritic care-i rănit adânc în suflet. Suferă chitic, dar profund de lipsa acută a unui cioban care să-l ia sub aripa protectoare zicându-i: da, bre, eşti poporul meu şi dacă tu nu mă vrei, eu te vreu. Un cioban isteţ şi gospodar care să facă ordine în turmă şi să ne spună franc dacă suntem albe sau negre. Căci fără de informaţia aceasta vitală ne doare criza de identitate. Pentru asta vrem noi preşedinte! Un preşedinte super. Un superman.

Preşedintele superman tre să corespundă standardelor de calitate. Trebuie să cultive bicepşi şi tricepşi. Să se prezinte impecabil pe coperţile revistelor glamuroase. Să ştie cum funcţionează ce-a de-a patra furculiţă. Să mânuiască cu dexteritate foarfeca de tăiat panglici. Să ridice din sprânceană calitatea vieţii. Să sărute pruncii în buric, să dea din pix şi să cunoască karate. Şi, bineînţeles, să nu ezite atunci când se pronunţă vizavi de cromatica turmei. Fără Superman la preşedinţie nicicacum. Aşa nu ajungem să facem integrare europeană. Arnold s-ar califica, dar nu are cetăţenie moldovenească. Păcat. Doar a promis că I’ll be back.

În rest jobul Preşedintelui este simplu: să nu facă nimic. Eu de lipsa unuia nu mă plâng. Viaţa merge înainte şi cu preşedinte interimar. Un lucru numai dă mare bătaie de cap. Simpla existenţă a unui Preşedinte înfotoliat rezolvă criza constituţională. Scenariul crizei respective s-a scris pe perioada guvernării comuniste, care în acest mod ingenios a pus la cale un exit scenario favorabil sieşi. Căci în absenţa unei majorităţi parlamentare absolute (lucru garantat pentru următorii cinczeci de ani) criza constituţională pune în mişcare un perpetuum mobile al alegerilor anuale. Iar asta deja nu e treabă şi de asta vărs lacrimi de crocodil.

Ce-i de făcut? Poate dăm cu zarul?

Tags:

Comments are closed.