May 30, 2012 Off

Potcoava lui Niels

By in digresiuni

Populaţia băştinaşă lunecă pe făgaşul euroscepticismului. Dacă acum câţiva ani trei sferturi din populaţia ţării era “întotdeauna gata” pentru integrarea europeană, acum numărul eurooptimiştilor s-a redus la jumătate. S-ar putea ca sfertul cu pricina să se fi euro-integrat deja în baza paşapoartelor româneşti. Sau poate că nu, caz în care vinovat e televizorul – imaginea Uniunii Europene este una şifonată de noutăţile proaste din sudul Europei şi lipsa unor soluţii agreabile din partea co-naţionalilor nordici. Clubul de elită nu mai e ceea ce a fost, de aici şi scăderea apetitului integraţionist.

Euroscepticismul meu personal e altă mâncare de peşte. Mă simt ataşat de viziunea unei Europe unite, dar nu simpatizez apratul birocratic de la Bruxelles. Salut iniţiativele simple şi pragmatice (spaţiu vamal unic, libera circulaţie, etc.), dar manifest precauţie atunci când instituţiile europene se înmulţesc fiindcă aşa li-i vectorul (preşedinte, ministru de externe…). Mă irită ipocrizia declaraţiilor de solidaritate pe fundalul unul protecţionsim naţional aprofundat. Popor european nu există – mă refer la popor în ipostaza de electorat care să-şi aleagă propria sa elită politică şi să-i ceară socoteală după cum li-i performanţa. În acest sens, există nemţi, francezi, greci şi spanioli – fiecare guvernat cu guvernantul propriu. Dar există scriitori europeni, există orizonturi lărgite, plurilingvism şi există principii şi valori acceptabile.

Acest element – principiile şi valorile – reprezintă nervul dezafectat al democraţiei moldoveneşti. Unor convingeri politice ferme li se opune un spirit oportunist de speţă mercantilă. Dacă băştinaşii înclină spre euroscepticism, de ce să ne frământăm cu euro-integrarea? Condiţii-şmondiţii – ne-am săturat de ele, azi avem chef să credem în suveranitate şi în “obiceiurile şi datinele poporului nostru”. Care sunt ce anume? Fundamentalismul ortodox? Rescrierea trecutului? Şpaga noastră cea de toate zilele?

Dilema “est-vest” asupra căreia insistă doamna Gorelova  este o dilemă falsă. Dânsa zice să punem lucrurile pe cântar. Dar eu nu înţeleg ce anume: libertăţile fundamentale vs. mâna de fier? Iniţiativa privată vs. oligarhia tributară statului? Drepturile omului vs. GULAG?

Cu tot euroscepticismul meu, la întrebarea dacă sunt pentru sau împotriva euro-integrării, nu aş ezita un minut. Dincolo de ţelul final, drumul contează. Dacă preţul pe care trebuie să-l plătim pentru a deveni membru al Uniunii Europene este să avem stat de drept, democraţie veritabilă şi economie de piaţă funcţională, atunci zău că pentru mine nu mai contează dacă în final devenim sau nu membru integrat. Un european din Copenhaga, Niels Bohr , a pus bazele mecanicii cuantice şi a atârnat o potcoavă deasupra uşii. “Le poartă noroc şi celora care nu cred în superstiţii”, a argumentat marele om de ştiinţă. Parafrazându-l, am să mizez în continuare pe integrarea europeană – face bine şi la eurosceptici!

Tags: , ,

Comments are closed.