September 11, 2009 6

Politica maselor… and the show goes on

By in digresiuni

Replică Aprodului:

Mi-a plăcut această postare “sexistă şi incorectă politic”. Într-adevăr, se produce un fenomen acum, deşi mie mai degrabă îmi place şi mă amuză, decât mă îngrijorează şi mă preocupă.

Pe bune, Politica a devenit un domeniu al celor mulţi şi toată lumea le ştie pe toate. Din aprilie până în septembrie – and the show goes on – am avut satisfacţia să privesc noutăţile ca pe un meci de fotbal. Adică, cu o halbă de bere şi nişte cipşi de ocazie. La ProTV marcau “ai noştri” în timp ce la MU1 & Co. se juca într-o singură poartă şi aia neapărată de portar!

Adevărat, mămicile se oftică – ce pricep ele într-un meci de fotbal? – însă de la înălţimea unui zbor de pasăre, ceea ce are loc e OK. Sfera politicului a încetat să mai reprezinte o sferă exclusivistă a elitelor. Coborând la nivelul maselor, se poate că a fost niţel profanată (deşi la condiţia în care se afla şi aşa nu era mare lucru de capul ei), dar şi democratizată. Mai mult ca atât, aş zice că oferta politică – cei patru muşchetari versus cardinalul – sunt aşa cum sunt datorită faptului că mass media a reuşit să cultive cererea.

Să vedem: i-am invidiat pe americani în campania lor electorală pentru calitatea dezbaterilor. Acolo, domnilor, s-a discutat fiecare detaliu: de la Afganistan până la Avorturi (asta doar la litera A). E normal. Alegătorul “cumpără” un politician care să-l reprezinte (de aia avem democraţie reprezentativă) căutând să nu cumpere “mâţa în sac”. Cu alte cuvinte alegătorul nu se mulţumeşte numai cu un chip şi o formă, ci vrea conţinutul pe de-a-ntregul. Fiecare vot e “de aur”. La ei.

La noi? Încă nu, dar suntem pe calea cea bună. Dezbaterile electorale care s-au produs pe micile ecrane (în cazul celor care încă nu şi-au luat plazmă) au fost plicticoase, iar mesajele repetitive. Se vedea de la o poştă că “oferta electorală” nu este pregătită cu opinii bine-conturate la orice temă (de exemplu, religia în şcoli). Pe alocuri s-au bâlbâit, dar, cel puţin, trenul merge înainte. Comuniştii nu au sesizat încă acest fenomen şi, în umila mea opinie, rămân să staţioneze în gară. Cu mesajele lor orchestrate, cenzurate şi machiate. Timiditatea lor în faţa camerelor ProTV-ului (cu excepţia lui Ţurcan, admit) se explică simplu: se bâlbâe ceva mai mult decât oponenţii, se sperie de întrebările incomode, repetă mantra partidului pe unde se cade şi pe unde nu.

Concluzie: nu cred în monarhul înţelept şi milosârd. Elitele politice sunt aşa cum sunt din cauza că există o cerere din partea alegătorilor modelată după conturul canalelor de televiziune. Libertarea mass media + dezbateri publice în emise directă (i.e. necenzurate) = oferta politică de calitate. Ditto.

Tags: , , , , , ,

6 Responses to “Politica maselor… and the show goes on”

  1. E says:

    Interesanta sinteza. Aspectele pe care le-ai bifat plutesc si prin doza minuscula de optimism care mi-a mai ramas, atunci cind ma gindesc la viitorul tarii sau, mai bine zis, la viitorul meu in contextul tarii noastre.

    Mi se creaza impresia ca o parte din populatie a inceput “sa vorbeasca” si, eventual, incepe sa gindeasca, dar nu prea stie cum sa o faca eficient. Este un exercitiu mai putin practicat pe scara larga in Moldova. Ceva de genul, vreau dar nustiu cum. Acelasi lucru ar fi relevant si la nivel de politicieni. Aici s-ar aplica mai degraba sintagma:deja trebuie ca nu avem incotro, dar nu stim cum.

    Ca sa fiu optimista pina la urma, suntem inca la partea de baby steps si ne impiedicam rau de tot. Politicieni pe masura, urmariti de un popor caruia sa-i pese cine il reprezinta, nu se nasc peste noapte. Este nevoie de timp si munca. Iar daca ne uitam la istoria Basarabiei de pina acum si ce se intimpla cu poporul basarabean sub diferite regimuri, nu avem de unde sa ne facem sperante prea mari. Unless, se intimpla vre-o minune a secolului si peste noapte ne trezim cu un intelect si mentalitate noua.

  2. Zenu says:

    Ar mai fi şi alte elemente care ar conduce la creşterea calităţii “cererii politice”. Cum ar fi sondajele politice. Este instrumental ca politicianul să ştie că anumite declaraţii pot fi fatale, iar altele pot aduce succes. De exemplu, Braghiş s-a ars cu “leasingul Transnistriei” lansat în pragul alegerilor. Poate dacă această idee năstruşnică era lansată mai devreme, probată de reacţia electoratului şi nuanţată în dependenţă de rezultat, efectul ei nu ar fi fost la fel de distructiv. Deh, a riscat omul şi ăsta nu a fost unicul gest aventurier.

    Pentru mine să fiu optimist e mai degrabă o poziţie decât un calcul probabilistic (ai dreptate – baby steps), dar cum zicea băiatul ăsta, Obama, “the audacity of hope“?

  3. Maddame says:

    Conaşule, ai puţintică răbdare. Într-un sistem neobişnuit cu alegerile de popularitate, politicienii încă mai învaţă. Lasă-le un pic de timp şi vor deveni la fel de vorbăreţi (a se observa că nu am spus “informaţi”) pe orice subiect de la alfa la omega cum sunt politicienii de astălaltă parte a Prutului.

    • Zenu says:

      Asta, dragă Maddame, o să fie the next level. Deși, cu referință la comuniștii rămași în gară, îi prefer să rămână așa cum sunt – în gară. Cu tot cu metodele lor speciale gen „mî s taboi razberiomsea drurghimi metodami” (întreabă-l pe Dinu de traducere ;))

  4. vitalie says:

    e cumva ilzuorie si fortata comparatia cu america, fiind aici de ceva vreme, m-am lecuit de iluzia asta. e drept, sunt ziare de calitate, New York Times, bunaoara care ofera analize calificate, insa majoritatea celorlalte canale mediatice utilizeaza aceleasi scurtaturi (shortcut-uri) de gandire cu care ne-am obisnuit: invinuiri, calomnii disimulate (diferenta e ca calomniile evidente, cum sunt la noi multe, lipsesc), dezinformare…Fox news, canalul pro-republican nu e foarte departe de Moldova 1, si nici CNN, pe alocuri nu e mai breaz…a se vedea, despre calitatea dezbaterilor in SUA, disputa recenta cu privire la reformarea sistemului de sanatate: filistinii au fost amenintati ca Obama vrea sa construiasca un regim totalitar in America (cetatenii SUA sunt tare sensibili la rubrica rolul si rostul statului in viata publica si individuala). altfel sunt de acord cu concluziile tale, si chiar subscriu

  5. Romy says:

    Daca e sa vorbim de cererea politica, atunci la termenii din suma lui Zen as mai adauga unul – rolul societatii civile. Anume ea ar trebui sa se implice mai activ in educarea cetatenilor. Daca tot vorbim de SUA, acolo cetatenii sunt informati si educati de ONG-uri la orice capitol, cum s-ar zice – you name it, we got it.