May 24, 2010 6

Orașul citește. Pe bune

By in digresiuni

– Nu mai spune! ar zice unul. Îl înțeleg. Și pe mine mă nedumerește. Cum, chiar citește?

Statisticile cu privire la cititorii moldoveni sunt deplorabile. Am comentat la Gheorghe Erizanu pe blog despre faptul că, dintre moldoveni, doar 7% citesc zilnic; dintre ruși – 16%. Dintre moldoveni peste 55% nu s-au atins de carte în ultimele 3 luni; dintre ruși – doar 32% (vezi Barometrul Opiniei Publice, noiembrie 2009). Trist.

Din anumite motive cititul la moldoveni nu e cool. Lucru remarcat în treacăt și de Cantemir. O fi o chestie genetică (nici dacii nu stăteau prea bine cu scrisul, noroc de Ovidiu), dar chiar dacă e, acest lucru nu înseamnă că tre să stăm cu mânile în sân. Poate reușim noi să-l alterăm cumva, codul carevasăzică? Iată și inițiativa schimb de cărți a Olgăi Răilean se înscrie în context. Și încercările Editurii Cartier de a popula librăriile cu cititori. Și eforturile lui Vasile Ernu de re-aduce scriitorii în agora.

Tata citea din copilărie. Citea despre căutători de comori, partizani, pirați, haimanale. Strânse o gașcă de fani și legase un drapel de marginea gardului.

Bunelul citea pe prispă. Zicea că se ocupă de curățatul cepelor, însă, în realitate, citea pe ascuns ca să nu-l cicălească bunica. Citea despre călătoriile lui Livingstone în Africa.

Când eram mic tata mă lua la bibliotecă. O dată la două săptămâni îmi alegeam 3-4 volume și le consumam integral. Cititul era încă cool. Vorbeam despre Jules Verne cu amicii de parcă acesta era un lucru la fel de curent ca știrile din ziar. La vârsta pubertății nu mai era la fel. Ascundeam cărțile în rucsac, iar dacă se nimerea să le țin în mână, întotdeauna cu fața întoarsă. Nu-mi plăcea să fiu întrebat ce citesc. Dacă era întoarsă, nu mă mai întreba nimeni și asta îmi convenea.

Când m-am făcut mare, am văzut statuia lui Livingstone la Edinburgh. Bunelul nu mai era. Dar, dintr-un motiv sau altul, cititul era iarăși o chestie cool.

Pentru acest lucru susțin inițiativa Lecturi urbane. Indubitabil, cititul e o chestie intimă, pe care obișnuiesc să o practic întins pe canapea. Îmi place să stau la taclale despre cărți cu oameni pe care îi știu pasionați de lectură. Dar, totodată, mi se pare prețioasă ideea de a deprinde copiii cu imaginea unor oameni cu cărți. În locuri publice și cu copertele pe față.

Fiindcă e cool.

Zilele literaturii române la Chișinău s-au încheiat. A început bienala teatrului Eugene Ionesco.

Lecturile continuă.

Tags: , , , ,

6 Responses to “Orașul citește. Pe bune”

  1. Mdeee… din moldoveni библиотечный червь… cam greu de imaginat 🙁

    O iniţiativă admirabilă +1

  2. Vladimir B. says:

    Aş fi vrut să ne vedem la passe-partout! Dar parcă nu te-am zărit, sau avut-am eu ochii bine ţinuţi? La expo a Elisabethei Ivanovsky tot nu ai ajuns…

    • Zenu says:

      Eh, Vladimire, și io mi-am dorit același lucru. Dar sunt prins într-o masă de activități. Am pregătit un modul de instruire pe care îl livrez săptămâna curentă. Jobul e job, n-ai ce-i face. Tot ce-am reușit e să ies vineri la Lecturi Urbane și seara – la Librăria din Centru. Apropo, vernisajul Elisabethei Ivanovsky continuă? Sper să ajung sâmbăta asta.

  3. Vladimir B. says:

    Vernisajul nu continuă — a fost în data de 18! Eventual, poate se va încetățeni și la noi termenul de ”finisaj”)))

    Desigur, sîmbătă e foarte bine…cere-i doamnei de la supraveghere să vezi și tu volumul E. I., i-am lăsat special pentru vizitatori un exemplar, să fie răsfoit și spicuit de cei care doresc…Să scrii ce impresii ți-a lăsat acest proiect!

  4. ceziceu says:

    Madrizen, e totusi muuulta critica la adresa Lecturilor urbane 😐

    • Zenu says:

      Ce să-i faci. Oamenii vor intim şi vor online. Eu însă cred că efectul vizual al masei de cititori e un lucru fenomenal şi tre continuat. Nu ne descurajăm, presăm mai departe.