March 21, 2010 13

O carte pentru premier

By in digresiuni

Bun offline-ul cu Prim-ministrul Filat. O discuție angajantă a unui lider care știe ce, când și cum să spună cu un public care știe ce, când și cum să întrebe. Și un espresso maker care nu știe când să tacă.

În acest sens am savurat atât întrebările, cât și răspunsurile. N-am fost eu cel care a comandat cafeaua. 🙂

Vezi aici streamul video.

Personal, am venit la offline cu gândul la cititorii mei interesați de lecturi și zeneconomie. L-am întrebat pe dl Filat despre privatizarea monopolurilor de stat, Moldovagaz, Moldtelecom & co, pe care se pare că numai nota de plată pe care o achit disciplinat și integral nu-i interesează. Ce-i interesează în schimb este să vin la ei prin birouri, să stau la coadă după servicii de proastă calitate, să le semnez tot felul de hârtii și să fac runda companiilor de stat aducându-le tot felul de certificate. Și eventual, să le bag câte o mită. Lucru care, la rându-mi nu mă interesează să-l fac, căci, și așa, viața mea se împarte în trei: familie, muncă și blog.

Din răspunsul dlui Filat am înțeles că săptămâna ce vine Ministerul Economiei va prezenta un raport privind administrarea proprietății publice unde se vor regăsi aceste probleme. Ca și mine, domnul Premier, este de părerea că nu prețul, pe care îl vom încasa este criteriul nr.1, ci serviciile publice adecvate prestate cetățenilor.

Moldovagaz – Madrizen 1:1.

Acuma la cealaltă întrebare, domnul premier nu m-a făcut fericit. La atâtea documente pe care le semnează și, implicit, le citește, nu are timp să răsfoiască o carte. Păcat! Obama e un președinte care citește, dar poate că nu-i cel mai bun exemplu, căci înțelepciunea pe care o accesează nu prea des se traduce în acțiuni și decizii adoptate. Dar nu e vina cărților, e vina lui Obama.

Ce carte să-i recomand Premierului – asta-i întrebarea!

Cu cei din actuala opoziție e mai simplu. Dlui Voronin i-aș prescrie „Crimă și pedeapsă” (nu de alta dar sper să-și schimbe opinia joasă despre Dostoevski), dnei Greceanîi îi recomand „Ultimii eretici ai imperiului” de Vasile Ernu, iar dlui Dodon i-ar prinde bine să citească „Arhipelagul GULAG” de Soljenițîn.

Dincoace de „baricade”, îi recomand dlui Președinte interimar Ghimpu să citească „Alchimistul” de Coelho; dlui Urechean îi recomand „Omul nostru în Havana” de Graham Greene (nu știu de ce, dar cred că o să-i placă); dlui Lupu – „Morții incomozi” de Subcomandante Marcos. Și totuși, ce să-i recomand dlui Filat?

Iată „Tigrul alb” de Aravind Adiga e o carte care rrupe. Ce ziceți?

Tags: , , , , , , , ,

13 Responses to “O carte pentru premier”

  1. Victoria* says:

    Confirm: bun off line-ul …

    In primul rand mie mi-a placut faptul ca a recunoscut ca nu citeste, putea sa ingane si el vreun titlu de carte

    Faptul ca nu citeste e negativ desigur, cred ca-i inspirata recomandarea ref la Tigrul Alb :)))) am adorat si recomandarea pt Dodon :)))

    • Zenu says:

      În așa caz să văd cum îi fac rost de un exemplar. 🙂 Pe-al meu l-am citit în engleză înainte să apară traducerea la RAO.

  2. ghenadie says:

    sa fiu sincer, Tigrul Alb mi s-a parut o carte supra-apreciata. la rindul meu nici nu stiu ce i-as putea recomanda, e un roman recent scris de un australian, dar imi scapa numele acum (part of a whole, sau ceva de genul). dar nici nu sunt sigur ca dumnealui are rabdare pentru beletristica. poate Eseuri de Indragostit, de Allain de Botton, caci tot poate fi citita ca un blog, repede si cu multa placere. celelalte recomandari ochesc tinta bine.

  3. Victoria* says:

    Cred ca de aia si a recomandat Zenu “Tigrul Alb”, ocheste tinta foarte foarte bine !

  4. Zenu says:

    Adevărat, nu m-am gândit să sugerez vreo carte dlui Filat care să-i dezvolte gustul lecturii. Îmi imaginez prea bine că nu e cazul. Totuşi, în “Tigrul alb” se explorează o temă foarte interesantă: cum ideile care funcţionează în occident se dovedesc a fi calice în economiile emergente. Cum democraţia poate fi o falsă democraţie, iar economia de piaţă, o formă mai sofisticată de exploatare quasi-sclavagistă. Cartea deschide ochii la multe aspecte şi întrţ-un anumit sens, aduce cu picioarele pe pământ. Nu cred că e o supra-apreciere, eu unul am savurat-o. Una e să consumăm realitatea ficţionalizată, aşa cum se prezintă în “Slumdog Millionaire” (un american dream pentru ţările sărace) şi alta e să consumăm realitatea crudă.

    Alternativă i-ar fi o carte non-fiction, “The Mystery of Capital” de Hernando de Soto.

  5. vitalie says:

    nu-s mare amator de privatizari si cred ca, in unele conditii, si pentru unele comoditati, monopolurile de stat sunt preferabile unor monopoluri private…ar fi ceva probleme de manageriat la Moldtelecom, as avea niste intrebari cu privire la responsabilitatea pentru fiasco Unite, pentru preturile inalte la conexiunile ADSL, dar, simultan, nici la monopolul privat, Union Fenosa, lucrurile nu stau mai bine: birocratie, indiferenta, putine investitii…filosoficeste, monopolul de stat e preferabil pentru resursele strategice (apa, securitate informationala, resursele energetice), si apoi, alta prioritate – administratia de stat e controlabila, e publica si e intr-un fel proprietate comuna, pe cand proprietatea privata…nici publica, nici transparenta nu e… cred ca as lasa Moldtelecomul in pace, sub obladuirea statului, mai ales ca e rentabil, dar l-as obliga sa fie mai transparent, mai responsabil, mai aproape de cetateni…la fel si cu Moldova gaz…
    gasisem apropo o statistica din 2004 care ne plasa pe locul 4 in lume dupa volumul pierderilor de energie electrica pe retea…38 %…ar fi interesant sa vedem daca Union fenosa a solutionat cumva problema sau lucrurile stau si mai prost…asta ar aduce un argument pro sau contra beneficiului privatizarilor en gros

    • Zenu says:

      Vitalie, îţi înţeleg perfect punctul de vedere. Realizez că atunci când e vorba de trecerea unui monopol de la stat la privat apar mai multe semne de întrebare, care trebuie elucidate. Aici mă conduc de un argument mult mai grounded: горбатого могила исправит. În calitate de consumator, dacă e să aleg între cele două tipuri de monopol, aleg cel privat. Union Fenosa nu-mi cere decât să achit la timp facturile, dincoace – să vezi ce tămbălău iese. Pentru a invita inspectorul de la Moldovagaz (parcă ar fi oaspetele meu!), trebuie să achit o sumă la Banca de Economii, după care trebuie să adun vreo 10 certificate, printre care unul de la serviciul de pompieri care să verifice sistemul de ventilare (de parcă el n-ar putea să-şi facă un grafic de lucru şi să execute verificările de rigoare fără ca eu să mă umilesc în faţa lui). În fine şi asta din cauza că mi s-a defectat cazanul vechi şi l-am înlocuit cu unul nou. Cam aşa arată serviciile prestate de monopoluri publice. Am scris o postare plină de sarcasm şi de amar la această temă (vezi aici, dacă vrei).

      Or, într-un caz sau altul, o instituţie abilitată cu protecţia drepturilor consumatorilor este absolut necesară. Dar una care să-şi ea meseria în serios, nu ca Agenţia pentru Protecţia Concurenţei.

  6. vitalie says:

    hm…recomandarile bune pentru UF vin probabil de la faptul ca esti existing consumer si relatia ta cu firma se reduce la platirea facturilor…cunosc suficiente cazuri de new consumers care au avut o groaza de probleme cu conectarile, plus, experientele din provincie, cu intreruperi frecvente ale curentului, insotite de taceri la numarul de telefon al serviciului clientele sunt nu chiar o raritate in sate. in fine, ideea mea era ca, cel putin in cazul moldovean si in cazul unor corporatii/firme nu prea conteaza tipul de proprietate, sunt la fel, sau similar de proaste: fie ca e de stat, fie ca e privat…cred ca totusi nu as privatiza Moldotelecomul niic Moldovagaz, uite Air Moldova – cu placere…si da, e nevoie de organizatii bune pentru protectia consuamtorului…

    • Zenu says:

      Nu neg. Union Fenosa nu e cheie de biserică. Totuși, presupunând o agenție funcțională de protecție a drepturilor consumatorilor, îmi vine mai ușor să-mi imaginez cum aceasta aplică sancțiuni unei companii private decât unei „colege” din sistem. Fii de acord, în momentul când statul aplică amenzi statului, trebuie să ai o cultură instituțională mult mai avansată decât cea a Moldovei, pentru ca un astfel de sistem să funcționeze.

  7. vitalie says:

    orice agentie de protectie a consumatorilor este, teoretic, la fel de vulnerabila, atat in fata lobby-ului privat (exprimat prin mita, coruptie) cat si in fata celui de stat (exprimat prin comenzi politice sau ideologice, politici de simulare sau disimulare). in ipoteza ca acesta agentie ar fi neutra si eficienta ea nu ar trebui sa actioneze in vid ci sprijinita si vegheata de o societate civila puternica, care ar controla-o pentru a preveni eventualele derapaje sau i-ar conferi legitimitate si suport moral..probabil asta lipseste acum Moldovei: presiunea civica, astfel incat agentiile si corporatiile isi cam fac de cap cum apuca, iar factorul politic este, de cele mai multe ori, partinitor (ca si germenii de societate civila – exista 2 mari grupuri de ong-uri de protectie a consumatorului, unul rosu si unul al opozitiei, Gutul, daca nu ma insel era exponentul primului si Mihaies, al celui de-al doilea grup).

  8. Zenu says:

    Ce rapid e Yann Martel. Recommended reading for a Prime-Minister, na!

  9. Vioirca says:

    Pentru dn.Ghimpu as alege alta recomandare, eu cred ca deja a trecut toti pasii din alchimistul, iar daca a gasit comoara o stie doar el 🙂