January 27, 2018 Off

Noapte bună, Republica Moldova

By in digresiuni

Obișnuiesc să beau cafeaua la taraba de la colțul străzii. Mă cunosc de multă vreme cu personalul și ei știu că de obicei cer câte un espresso. Negru, cu un pachet de zahăr. De cele mai dese ori nu trebuie să spun nimic, e suficient să aștept. Uneori în fața mea stau niște tineri, trei sau patru, care își consumă cafeaua fără să se depărteze de tejghea. Discută despre chestiuni de partid. „Ce mai faci, măi, Boris Denisovici”, povestește unul o întâmplare celor din partid. „Măi, Vasea,  m-am zaibit” cică răspunde Boris Denisovici. Tinerii sunt îmbrăcați în geci de piele, sub ele au costum la patru ace, cravată albastră. Am impresia că sunt din PD. Nu trag cu urechea, pur și simplu îmi aștept cafeaua, ca de obicei.

Astăzi am privit un film american din anii ’70. „Toți oamenii președintelui”, poate l-ați văzut. Robert Redford și Dustin Hoffman. Genial. Geniali. L-am privit din cauza unui articol în care se trata despre alt film, nominalizat la Oscar sau ceva de genul, și care era comparat cu insistență cu cel amintit. Prim urmare, m-am gândit că ar fi bine să recuperez.

Privindu-l așa, mă tot gândeam la un lucru: de ce așa ceva nu e posibil în Republica Moldova? O investigație jurnalistică super-buper care să producă senzație și să răstoarne scaune! Mi-am dat seama că nu e vorba de deontologia jurnalistică. Sigur, e mai bine să verifici două surse și, înainte ca materialul să fie bun de tipar, să te asiguri că factologia este impecabilă. Din păcate, pe la noi se omite să fie consultat dicționarul explicativ al limbii române, dară-mi-te a doua sursă! Dar treacă. Înțeleg. Lumea e grăbită. Și chiar dacă n-ar fi. Ce s-ar întâmpla?

Ilan Shor este adorat de vulgul din Orhei, iar faptul că numele lui este trecut cu ață roșie prin primul raport Krall nu a avut nici un impact. „Guri rele” a zis lumea din Orhei. „Omul e bun. E de-al nostru” mulțumiți de nu mai știu ce – un pom de crăciun, cadouri, focuri de artificii? Eu înțeleg că dânsul dă nume și potrivit unor articole de legislație este protejat ca martor. Asemenea practici nu sunt neobișnuite. Ce este neobișnuit însă, e faptul că dânsul ocupă o funcție publică (nu se cuvine să avem o interdicție în acest sens?), și că averea lui nu este confiscată.

Evident, în Republica Moldova funcționează supremația legii. Normal că funcția e deținută și averea e intactă atâta timp cât dosarul lui Shor se află la traducere, or atâta timp cât vinovăția nu este demonstrată, omul de jure este nevinovat. Faptul că de jure nu se potrivește cu de facto e ceva cu care deja ne-am obișnuit.

Acum poftim, raportul Krall 2 nu se va publica. Tragedie? Nu știu. Ar fi bine să aflăm din ce cauză. Presupun că pe lângă numele lui Ilan Shor mai figurează și altele. Poate că multe. Fiindcă poți să prostești cu ușurință raionul Orhei, dar e mai complicat să prostești o țară întreagă. O fi asta? Nu, nu cred. Nu se publică pentru că nu se publică. Și se poate invoca cu ușurință faptul că publicarea lui va tergiversa investigația penală.

Am prins la radio o știre despre faptul că activitatea Centrului Național Anticorupție a condus la recuperarea în bugetul public a 46 milioane lei în anul 2017. E salutabil faptul că CNA își măsoară performanța în lei, dar cifra de 46 milioane și miliardul furat nu se potrivesc. Un miliard! De dolari! Alo!

M-am abătut de la temă. Să recapitulăm: dispunem de informații precum că miliardul e furat. Știm persoană care a orchestrat furtul respectiv. Cunoaștem că sunt implicate și alte persoane pe care autorul tranzacției le-a denunțat organelor de urmărire penală. Vlad Filat stă în închisoare. Dorin Chirtoacă stă în închisoare (din alte motive). Miliardul furat stă în zone offshore. Shor e primar la Orhei. Procurorul general e numit de PD. PD e controlat de Vlad Plahotniuc. Vlad Plahotniuc anunță la cele patru-cinci canale de televiziune (pe care le are în buzunar) ce va face mâine Guvernul Republicii Moldova (pe care îl are în buzunar). Vorbim în continuare despre deontologia jurnalistică?

Scaunele care zboară în SUA în rezultatul unor investigații jurnalistice nu zboară și în Republica Moldova. De ce? Sunt de vină jurnaliștii? Unii, da. Sunt de vină organele de urmărire penală (procuratura, CNA) care-și coordonează mersul investigației cu angajatorul? Posibil, dar nu e suficient. E de vină Plahotniuc? Bineînțeles, doar că atâta timp cât nu e demonstrat… De cine? De jure.

Dramatismul situației din Republica Moldova este faptul că e de vină poporul. Se zice așa: fiecare popor își are guvernanții pe care îi merită. Și uite că noi,  din punct de vedere statistic, îi merităm pe ăștia. Pe ăștia  care introduc votul mixt ca să mai rupă de pe unde pică. Pe ăștia care se fac că nu plouă când se fură miliardul. Pe ăștia care organizează concerte și târguri de Crăciun. Pe ăștia care mimează vectorul european. Și pe ăștia care se ploconesc lui Putin și care împreună cu primii fac un duet desăvârșit, impecabil, halucinant. Spectatorii, poporul adică, privesc hipnotizați. Și-i acceptă.

Noapte bună, Republica Moldova.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.