July 20, 2009 10

Neru Naru Noru

By in digresiuni

Ediţia revizuită a poveştilor populare moldoveneşti ar trebui să cuprindă titluri precum: Făt Frumos şi cei doi Brazi de Crăciun; Cele trei nucuşoare ale PreşedinteluiTinereţe fără bătrâneţe şi Atitudine civică după moarte, etc. Ca să fiu sincer, când am luat de pe raft Morţii incomozi de Subcomandate Marcos scrisă în colaborare cu Paco Ignacio Taibo II, eram sigur că am să găsesc nişte menţiuni despre tărâmul nostru mioritic. Acum nu mă mai întreba la ce fac aluzie io în prag de votare! Alege tu: Poveşti caraibene cu spirite voodoo (în varianta adaptată) sau Sacrificarea ciobănaşului pe altarul stabilităţii (şi statalităţii, la o adică).

Recent, frunzărind virtualiceşte ediţia electronică a revistei Snob.ru am dat de un sondaj unde cititorii erau invitaţi să numească lecturile preferate din copilărie. Mare mi-a fost mirarea când mai multe persoane au nominalizat… poveştile populare moldoveneşti, aminitindu-şi până şi de Фэт Фрумос (Făt Frumos) care, scris cu caractere chirilice, arăta exact cum a şi arătat în timpul copilăriei mele. Flatat de aşa o atenţie neaşteptată faţă de folclorul Patriei mi-am dat întrebarea: cărţile pe care le-am ros în copilărie au fost moldoveneşti ori ba?

Adevărul e că au fost şi din alea şi din alea. Mi-a plăcut în egală măsură Aventurile lui Neştiilă pe lună şi Ciopârţilă-cascador. Ultimul era eroul unei cărţi româneşti (adică era scrisă cu caractere latine) pe care, spre surpinderea mea personală, am reuşit să o citesc. Înaripat de descoperirea calităţii de poliglot am continuat să sap pe ambele fronturi: citeam cu acelaşi nesaţ Крокодил Гена и его друзья (în rusă) şi Peripeţiile lui Ulise (în română). Din tezaurul local, i-am iubit ca pe nişte prieteni pe Guguţă şi pe Ciuboţel. Chiar şi acum găsesc că Spiridon Vangheli este un scriitor genial – numai Columb în Australia cât face!

Regret că din cărţile copilăriei mele sovietice, copiii mei probabil că nu vor citi Nenea Fiodor, câinele şi motanul sau Aventurile lui Vasea Kurolesov – ambele având nişte traduceri bestiale în “moldovenească”. Şi nici nu vor şti cine este Робот Вертер sau cine este Весельчак У. De asemenea, nu cred că se vor găsi în română Ţara stâncilor sărate şi Urme misterioase, scrise în poloneză de un pieile-roşii pe nume Sat-Okh. Respectivele au fost citite şi re-citite de mine şi povestite prietenilor cu ceea ce numim “lux de amănunte”. Tot din cărţile rătăcite mai fac parte: Schwip şi Schwap la Marea Piticilor, Aventurile lui Taro în Ţara Munţilor, Manşon, Jumagheată şi Barbă-de-Muşchi… Numai denumirile cât fac.

Un loc aparte în acest tezaur îl are pentru mine o cărţulie cu benzi desenate despre un băieţel african crescut de o familie de lei. Mi se pare că pe băiat îl chema Sambo, iar leii se numeai Naru, Neru şi Noru. Sau ceva de acest gen. Eram vrăjit de-adevăratelea. Nu mă despărţeam de carte nici când urcam în copac şi invidiam cu invidie neagră populaţiile africane care aveau satisfacţia să locuiască în baobabi. Îţi imaginezi? În BAOBABI!!! Însă, din nefericire, cartea s-a pierdut, numele autorului a fost dat uitării, leii s-au împrăştiat prin menajerii şi numai ividia faţă de populaţiile africane care locuiesc în baobabi a rămas la fel de intensă ca şi în copilărie. 😛

Coperte din epoca predigitală. Am verificat - referințe pe net nu există.

O idee ar fi să le scoată cineva din cufăr (mă refer la cărţile copilăriei editate cu caractere chirilice), să le re-scrie cu grafie latină şi să le re-pună în vânzare. Bănuiesc că drepturile de autor ale traducătorilor tot în cufărul cu pricina se află!

Interesant, pe tine care cărţi te-au fascinat în copilărie?

Tags: , , , , , , , ,

10 Responses to “Neru Naru Noru”

  1. Nicolae Botan says:

    Sa inteleg ca ne referim la perioada pre-adolescentei. Pe linga Guguta, Nica precum si Pacala cu Tindala (care au fost mereu prin preajma), precum si G. Vieru, tre sa mentionez “Bambi” a lui Felix Salten, povestile Fratilor Grim si a lui Andersen care mie apropos imi placeau prin istoriile socante pline de violenta si mister (care pot fi comparate numai cu S.King in adolescenta). Citeva povesti de Andersen le aveam pe Диафильм (Diafilm), ma inchideam in baie in intuneric si mi le rulam ca pe o carte (avind desene si scrisul sub ele), era absoluta magie pentru mine, nici un desen animat nu se compara cu asta (desi in acele timpuri mai mult decit noutati si adunarile de partid la televizorul alb/negru Record nici nu prea aveai ce vedea). Si desigur cartile cu povesti si folclor “moldovenesc” (cu Fat-Frumos si Ileana Cosinzeana) si folclorul altor tari, scrise in grafia eliberatorilor de independenta, peripetiile lui Guguta tot in acest alfabet erau citite, desi parintii depuneau efort sa am maximum carti in grafie latina (fiind finele anilor 80′ cind prin neamuri de la Bucuresti si Bacau puteau fi procurate carti). Nu stiu de ce parintii considerau ca J.Swift cu Gulliverul gigantic si F.Rabelais cu Gargantua si Pantagruel sunt pentru copii (posibil limbajul era accesibil) si am fost mai mult impus sa le lecturez (desi Gulliver mi-a placut). Cind eram in clasele primare totdeauna ma facinau cel mai mult cartuliile cu tot felul de teste, rebusuri, aforisme si poezioare in care era concetrat o groaza de sens, apropos acest tip de carti le consider chiar mai importante pentru copil decit tot felul de istorioare… Si inca ceva – totdeauna imi placea sa ascult cind cineva citeste (anume citeste si nu sa privesc asta la TV sau teatru), asta imi permitea sa nu ma impiedic in aptitudinile inca nedezvoltate de lecturare rapida si sa savurez din plin ceea ce aud prin imaginatia proprie; asta apropos se oglindea in compunerile scrise in clasele primare la scoala. Deci pot sa zic ca este o diferenta enorma intre imaginatia copilului caruia i se citeste si celui caruia parintii, sictiriti de lucru si nevoi, ii baga TV-ul in fata.
    In privinta traducerii – nu mi se pare mie asta asa o mare problema, mi se pare mult mai problematic faptul ca nu se dezvolta cultura lecturarii la copii, sau cel putin ca sa se puna accent pe accea ca informatia trebuie dobindita si savurata si nu sa se dea deja rugumata (cum se face cu televizorul si calculatorul). Eu am impresia ca acum chiar si desenele animate nu poarta decit scopul distractiei si nu prea se impovareaza cu ceva context educational.

    • Zenu says:

      Călătoriile lui Gulliver avea coperta roşie şi conţinea două gravuri de un erotism demenţial. Am descoperit-o (le-am descoperit) mai târziu, taman atunci când am început să “pricep” Decameronul lui Boccaccio şi Călugăriţa lui Diderot.

      Cred că mi-ar plăcea să recitesc această carte. În special după ce am văzut filmul legendar al lui Mark Zaharov “Dom, kotoryy postroil Svift” (1983)

      • Nicolae Botan says:

        Uitasem să scriu despre revista mea absolut adorată şi mult aştetată – “Alunelu”. Prima revistă în grafie latină pentru copii şi cred că pentru moment a rămas cam unica care avea o calitate foarte înaltă. În ea găseam de toate – o istorioară interesantă, o fabulă, un banc amuzant, cîte ceva de descifrat, ţin minte chiar la compartimentul umor publicau scrisorile cu greşeli ale copiilor (şi te învăţau indirect cum nu trebuie să scrii). Am impresia că acum nu se mai publică această revistă şi e un mare păcat.
        De aceiasi anvergura in URSS era magnificul “Murzilka” şi care cred eu a fost prototip pentru “Alunelu”.

        • Zenu says:

          Ţi-a mers! Eu eram abonat la Веселые картинки, dar recunosc că Мурзилка îmi părea oarecum mai cool. Ruxi nu e prea entuziasmată de Alunelu, deşi a colecţionat şi chiar a citit toate numerele din Scooby Doo. Timpuri noi…

  2. nicole says:

    sunt de acord cu ideea traducerilor din “chirilica-moldoveneasca” in “latina-romana”. dintre personajele pe care mi le amintesc… la cele enumerate mai sus as adauga Fat Frumos din lacrima. deocamdata… si poate Buratino din filmul absolut genial facut de rusi.

  3. ceziceu says:

    hei,ai uitat de Pricliucenia Electronica!!! :Lol:

    • Zenu says:

      Ai dreptate, a fost fabulos, dar eu am privit doar filmul, aici ne limităm la cărţi 🙂

      • ceziceu says:

        pai eu de carte zic. In ea am aflat de teorema Fermi pe care o incercaasem sa o demonstrez :))

        • Zenu says:

          Aşa da. Mil pardon. Dar denumirea era alta:

          В книгу вошли четыре фантастические повести: «Электроник — мальчик из чемодана», «Рэсси — неуловимый друг», «Победитель невозможного» и «Новые приключения Электроника».

          Autor – Evgheni Veltistov

  4. Zenu says:

    Top 10 al Cărţilor Copilăriei (mele):

    1. Columb în Australia de Spiridon Vangheli
    2. Nenea Fiodor, câinele şi motanul de Eduard Uspenski
    3. Vinni-Puh şi toţ, toţi, toţi de A. A. Miln
    4. Aventurile lui Taro în Ţara Munţilor de Miyoko Matsutani
    5. Urme misterioase de Sat-Okh
    6. Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carroll
    7. Schwip şi Schwap la Marea Piticilor de Inge Maria Grimm
    8. Peppi Cioraplung de Astrid Lindgren
    9. Aventurile lui Vasea Kurolesov de Yuri Koval
    10. Trandafirul albastru de Gheorghe Gheorghiu