December 22, 2010 34

Mitul tehnocrației

By in digresiuni

Bloggerii responsabili (Moscovici, Luchianiuc, Ciubotaru) vor miniștri tehnocrați. Și tot responsabili. Îi vor numiți după CV și mai puțin după apartenența de partid. Se vor persoane competente, nu partiinici, da?

Nu. Nu merge așa.

Discuția asta e foarte veche. Dar foarte, foarte veche. Mai veche decât democrația lui Ștefan cel Mare, care după ce i-a decapitat pe o parte din boieri, i-a întrebat pe cei rămași dacă au ceva împotrivă ca bastardul său să continuie dinastia. Votul a fost unanim. Sau ceva de genul. Mi se pare că originile discuției se întrezăresc în Cetatea Ideală a lui Plato, care se voia condusă de niște înțelepți. Adică tehnocrați. Ceea ce e OK într-un regim autoritar. Lucașenco, dictatorul proaspăt ales pe cale „democratică” n-are nevoie de oameni din partid sau de partide per se. Oricum el trage sforile în țară. Preferă tehnocrați.

Și la Voronin tehnocrații erau în vogă. Mai comod așa. Oamenii partidului au grijă de alegeri, oamenii tehnocrați au grijă de guvernare. Dacă n-au grijă suficientă, pot fi cu ușurință demiși. Blamați. Jumuliți. Aruncați. Fără a pune pată pe imaginea imaculată a partidului. Înțelegi de ce e comod? Orice decizie era coordonată cu politbiuro, în schimb responsabilitatea rămânea pe umerii tehnocraților.

Așa că eu optez pentru cum e mai puțin comod. Nu vreau tehnocrați în vârful ministerelor. Vreau politicieni. Oameni căliți pe baricadele electorale. Oameni care-și asumă responsabilitatea și acționează pe cont propriu. Oameni care au prilejul să o dea în bară și să ceară demisia dacă acest lucru se întâmplă. Doar așa.

Pofta pentru tehnocrați poate fi astâmpărată prin instituționalizarea funcției de secretar de stat – vârful birocrației ministeriale. Aici un tehnocrat ar face slujbă bună. Funcționar de carieră, acesta are grijă de cum și-i rezervă politicianului grija de ce. Deciziile de ordin managerial – cum să urnim carul din loc (cu ce resurse, în ce termeni, în ce mod) sunt la cheremul secretarului de stat. Tot el „domnește” peste angajări, concedieri, deplasări, promovări, remunerări. Ministrul nu trebuie să stea la Vadul-lui-Vodă cu 40 de mape la semnat pe noptieră. Ministrul tre să stea la Publika, Jurnal și M1 (și ce mai avem noi acolo). Să jure, să inspire, să promită solemn, să arate cu degetul.

Așa stau lucrurile într-o democrație. Mil pardon dacă am destrămat iluzia tehnocrației.

Dar asta și mi-a fost intenția.

Tags: , , ,

34 Responses to “Mitul tehnocrației”

  1. Eugen says:

    Eu nu am ales tehnocrați, am ales după partid, și culoarea deodată am pus. Dacă șeva…

  2. Zenu says:

    -1 pentru tehnocrați. 🙂

  3. Am apreciat viziunea ta din articol. Eu văd un pic mai utopic acest sistemul de guvernare: aş pleda pentru un concurs: who is the best for this place? Şi aici două modele ipotetice de alegere:
    1. Fiecare partid are un cabinet de umbră şi cei mai buni miniştri intră în funcţie.
    2. Indiferent de rezultatele alegerilor parlamentare, miniştrii sunt aleşi conform unor criterii. Deoarece viziunea mea e utopică, n-are sens s-o desfăşor 🙂

    • Zenu says:

      Mihai, viziunea ta nu e utopică. Cum ziceam, e nevoie de o putere foarte centralizată ca “soluţia tehnocrată” să funcţioneze. Iaca singapurezii au reuşit să transpună în viaţă Oraşul Soarelui. Deşi ceea ce au ei, numai democraţie nu e (sistem monopartid). Şi în genere, ei sunt o excepţie. Asta deocamdată. Coreea de sud a mers pe aceeaşi mână, însă s-au împotmolit în corupţie. Beloruşii fac treabă d.p.d.v. economic atâta cât îi sunt loiali lui Lukaşenka. O să plesnească odată şi-odată.

      Iaca guvernarea din umbră e o chestie serioasă. În mod normal, asta trebuie să fie jobul opoziţiei. Cam asta încearcă să facă Dodon – soluţii alternative, critici nu la nivel de ideologii sau persoane, ci la nivel micro. Şi tot are un natural incentive să o facă.

      Iar un ONG nu are astfel de incentives. Şi o va face harcea-parcea.

  4. angela says:

    eu zic, ca de ex. viceministrii ar trebui sa fie profesionisti, care stiu ce fac si stiu tendintele, politicile si procesurile de implementare. precum si angajatii.

    dar, ministrul, chair daca are culoare politica, ar trebui sa si fie din domeniu. plus, sa fie un manager bun. si sa fie frumos, pentru imagine 🙂
    iak asa cred eu

  5. Turist says:

    Hmmm, eu am lipsit de la discuțiile ref la: politician cu “staj” vs manager performant 🙂
    Probabil cunosc prea puțin din tehnicile politicienilor, insă am mai puțină încredere în tovarăși populiști care sunt prezenți doar pe la TV decît în oameni/manageri performanți.

    • Zenu says:

      Ministrul-politician e cel care care are acces liber la: 1. prim-ministru (decizii); 2. rampă (alegători). Cu el în echipă s-au câştigat alegerile, prin urmare, they owe him.

      Acuma tehnocraţii: guvernarea e o chestie de echipă. Hai să ne imaginăm cum interacţionează o echipă de tehnocraţi – fiecare are dreptate în felul său; când e momentul să se adopte o decizie – scârţ!!! Căci tehnocraţii nu au făcut promisiuni poporului şi… they are always right! În plus, să nu ne imaginăm că miniştrii sunt cei care fac lucrul – pentru asta sunt funcţionari publici, care da, ai dreptate, trebuie conduşi de un manager performant. Şi acest manager ar trebui să fie funcţionar de carieră – cu experienţă, cunoştinţe, aptitudini.

      Putem să-l numim viceminiştri cum sugerează Angela – nu e o chestie de denumire. Dar trebuie foarte clar să deosebim funcţiile dânsului/dânsei de funcţiile ministrului. Viceministrul nu este un înlocţiitor al ministrului, care ia locul acestuia/acesteia la tribună atunci când respectivul/respectiva este în deplasare, ci, efectiv, face altceva.

  6. Ion Grosu says:

    Frumos text, Sorine, dar asta nu schimbă cu nimic realitatea dură — Ministerul Tineretului nu are sens. Pur şi simplu nu are. Iaka te uiţi… şi nu-i.

    Ce părere ai? :))

    • Zenu says:

      Deci.

      Ministrul tineretului nu are sens, ministerul – parcă are. În orice caz, ministerul are câţiva funcţionari “înaripaţi”, deştepţi şi bine-intenţionaţi. Şi ideea propriu-zisă a unui minister al tineretului are priză.

      Pentru faptul că un partid are o echipă slabă, acesta este în cele din urmă taxat de electorat. În alegeri, 2+2 nu întotdeauna fac 4, însă în orice caz, liberalii vor avea mai puţini miniştri decât au avut în prima guvernare, inclusiv, datorită unor membri ai echipei ca respectivul ministru. Prin urmare, un partid are un incentive firesc să co-opteze nu doar tribuni ai poporului, ci şi oameni care “au sens”.

      Iar asta schimbă realitatea dură. 🙂 Dar nu imediat. Ci în cadrul alegerilor.

  7. angela says:

    aha aha, Sorin 🙂

    da si Ion, iak Ministerul Tineretului nu stiu cum parca e *olandezul zburator*. cred ca ii statea bine in cel al educatiei. cel putin era Frumos 🙂

    • Zenu says:

      Făt-frumos, to biş? Eu aş prefera o ministră la educţie :). E ceva din imaginea arhetipală a primei învăţătoare. Care mă înduioşează nespus. 😉

      • angela says:

        sa stii ca si eu as prefera o femeie la educatie. nu neaparat pentru imagine arhetipala. dar luand in considerare echipele politice la moment. si pentru ca in PL este o persoana care stie si intelege foarte bine ce se intampla in invatamant. deci ar fi cumva un coctail 3 in unu: frumoasa :), profesionista si politiciana.
        la celelalte ministere nu vreau sa intervin pentru ca nu detin destule informatii. dar in educatie, rectorii nu au ce cauta pe post de ministru. in primul rand, pentru ca invatamantul nu se reduce la cel tertiar si apoi, pentru ca niciunul dintre ei, chiar mai nou politic implicati :P, nu au reusit sa demonstreze ca pot asigura autonomia si eficienta institutiilor pe care le conduc. chiar imi e interesant ce ar raspunde fiecare dntre ei la intrebarea clasica: care sunt realizarile dvs cele mai mari in postul prcedent.

  8. Natalia says:

    Si parca tat drept…

    Numai ca eu nu tin minte cand ultima data a fost un ministru pedepsit sau demis pentru performanta proasta sau chiar scandal de coruptie. Da meritau mai multi!

    Daca ministru ar fi pus pe jar pentru realizarea programului de guvernare – atunci sure, sa fie politicieni! Altfel, energia lor este risipita pentru maximalizarea voturilor.

    Pana atunci – rog cel putin un pic de competenta de la ministri, fie ei politicieni, fie ei tehnocrati.

    • Zenu says:

      Ha. Apropo, dacă ne referim la acelaşi caz, ministru respectiv era mai degrabă genu tehnocrat. Şi n-a zburat.

      Aşa că zburatul miniştrilor e o chestiune aparte care ţin de maturitatea democraţiei (pardon, că sună patetic). Însă, dacă ne referim la aceleaşi incentives, cred că un ministru slab, promovat pe linie de partid, compromite partidul în cauză. Ca să nu piardă voturi, partidul e obligat să filtreze. Lucrul ăsta nu se întâmplă peste noapte, însă partidele care ignorează problema cadrelor sunt în cele din urmă penalizate…

  9. […] This post was mentioned on Twitter by Eugen Luchianiuc and Zenu, Zenu. Zenu said: Deconstruim Mitul tehnocrației » Madrizen http://ht.ly/3tin7 […]

  10. evisoft says:

    Președintele unui popor trebuie să aibă respectul poporului, Președintele Parlamentului, respectul deputaților. Prim-ministru respectul aparatului de stat și a oamenilor de afaceri care conlucrează cu statul. Iar miniștrii respectul oamenilor din domeniu.

    Cum dracu să am eu respectul într-un ministru care nu e din breasla mea, și acceptă să fie promovate legi tâmpite care nu pricepe nici o boabă în ele, ca mai apoi să se ducă în parlament să voteze mașina de votare, care tot nu sunt din breaslă, ci votează cum o zis șefu. E mai important că un politician a pomis babei Veta că va trăi bine, sau e mai important a acel politician să fie cu fleanca mai mică și să facă treabă și să capete respectul oamenilor de afaceri din domeniu, care face ca baba Veta să iasă la lucru și să-și facă de viață?

    • Zenu says:

      Vitalie, când ai văzut un politican care face politici? Care stă şi elaborează un document, o lege, un regulament? Lucrul ăsta-l fac funcţionarii. Şcoliţi să o facă bine. Şi dacă ar fi un filtru între ei şi ministrul-politician, lucrurile ar merge strună.

      Desigur, e frustrant să accepţi incompetenţa unor politicieni (care, apropo, nu are treabă nici cu breasla, nici cu politica, ci e pur şi simplu “lipsă de sens”, ca să folosesc expresia lui Ion Grosu. Dar reversul medaliei este partea că tehnocraţii nu sunt responsabili nici faţă de baba Veta, nici faţă de tine. Că tu nu i-ai ales. I-a numit şeful. Şi orice decizie mai serioasă pe care o iau va trebui coordonată cu şefu’. Believe me, am văzut cum se întâmplă – şi tot e frustrant.

  11. evisoft says:

    Politica se face în parlament nu în Guvern. Guvernul e create pentru a distribui resusele cât mai eficient colectate din taxe și doar profesionișii o pot face. Nu cei care promit, ci cei care o pot face.

    În total dezacord cu tine.

    • Zenu says:

      Ei dacă total, atunci nu mă apuc să argumentez, căci nu ştiu ce anume ţi se pare greşit din ceea ce spun. Tre să înţeleg că totul.

  12. evisoft says:

    Zenu, presupunem că tu ai devenit politician. Ești om deștept, nu am nici o îndoială. Au decis să te pună Ministru pe Telecomunicații, că altfel piert locul în Guvern. Și tu fiind cel mai avansat user, au decis că tu ești cel mai bun din ce au ei la partid. Acum cineva din angajați își bagă o lege despre Net Neutrality (că e o lege care e destul de tehnică și care va afect viitorul a generații întregi). Cum vei proceda?

    • Zenu says:

      Doar la ipotetic:

      1. Nu aş admite să-mi “bage” cineva un proiect de lege. În primul rând: care e problema pe care legea vrea să o rezolve? Mai departe: obiectiv şi soluţii alternative. Cât mă costă pe mine ca stat şi cât îi costă pe beneficiari? Care-s beneficiile? Şi tot asta nu pentru că-s tare smart, ci pentru că aşa trebuie fundamentată orice intervenţie a statului.
      2. M-aş asigura că are loc un proces consultativ la care toate părţile afectate au ocazia să-şi expună punctul de vedere.
      3. Dacă nimic n-ajută – google search. (Deci zici că e vorba de neinpunerea unor restricţii din partea providerilor sau a statului privind echipamentul, conţinutul, platformele utilizate?)

  13. Nicu says:

    Ai dreptate in ce spui, dar…. Guvernele propuse de bloggeri nu sunt tehnocratice, ci eminamente politice, chiar daca unii din ei folosesc termenul ‘tehnocrat’.

    Tu te referi la dihotomia tehnocrati vs politicieni, iar guvernele ideale ale ‘bloggerilor responsabili’ mai degraba pornesc de la dihotomia ‘politician’ vs ‘ competenta, nu politician vs tehnocrat. Bloggerii au propus predominant niste nume de politicieni care ar mai fi si competenti pe domeniile lor, nu au propus tehnocrati (cu unele exceptii).

    Deci sunt perfect de acord cu tine, dar si cu abordarea ‘bloggerilor responsabili’ care propun ca guvernul sa fie creat nu atat in baza unei formule matematic-politice cum se discuta acum intre PL-PD-PLDM, dar in baza unei formule care include algoritmul politic+competenta.

    • Zenu says:

      Yep. Listele fiind formate din exponenţi ai partidelor, e greşit să le lipim termenul de tehnocrat. După mine, Moldova a experimentat cu tehnocraţii doar pe timpul conducerii comuniste, când, efectiv, era o separare între cei care câştigă alegeri şi cei care conduc. Tocmai acest “experiment” a scos în evidenţă deficienţele tehnocraţiei – oricât de logice păreau unele decizii (optimizarea reţelei şcolare, unificarea sistemului de pensionare) promovarea urma să fie consultată cu “politicienii” (consilierii preşedintelui), care erau pur şi simplu impenetrabili. Respectiv, te apuca disperarea – dacă dânşii au soluţii mai bune, de ce să nu se bage la guvernare, asumându-şi responsabilitatea nu doar pentru reuşite, ci şi pentru rateuri? Un simplu “de ce”: fiindcă e prea comodă formula asta de conducere – take the fame, leave the pain and the blame. Aşa că eu prefer politicieni în calitate de decision makers – în cele din urmă – poporul vede, poporul aude, poporul judecă şi, eventual, penalizează.

      Da în privinţa competenţei, aici “sporu net” – evident că politicienii tre să fie şi competenţi pe lângă faptul că-s politicieni, de dorit chiar în mai multe domenii.

  14. socolenco says:

    Daca pornim de la simplu fapt ca parlamentul este puterea legislativa, iar guvernul este puterea executiva, atunci politicienii sa voteze legi in parlament si guvernul sa le execute.

    Cred ca politicienii daca la elaborarea de legi se mai pricep, atunci la punerea in aplicare a legilor sunt zero.

    • Zenu says:

      Deci.

      Proiectele de acte legislative sunt elaborate în Guvern, aprobate de Cabinet şi transmise Parlamentului spre adoptare. Un număr foarte mic de acte legislative se elaborează propriu-zis de comisiile parlamentare, adică de deputaţi din Parlament. Aşa că dacă prin priceperea dânşilor se are în vedere exerciţiul fizic de ridicare a braţului, apoi da. 🙂

      În plus, de unde până unde ajungi la concluzia că politica este echivalentă cu votarea legilor în Parlament?

      Hai să nu ne complicăm. Iată definiţia din wiki:

      Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni ș.a.m.d. în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică etc. Politică reprezeintă deasemenea orientarea, activitatea, acțiunea propriu-zisă a unui partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne și externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau acțiune.

      Politica este procesul prin care sunt luate decizii în interiorul unor grupuri. Deși termenul este folosit în general pentru a comportamentul din interiorul guvernelor, se observă existența sa în toate interacțiunile grupurilor umane, inclusiv în cele din cadrul instituțiilor de corporație, academice și religioase.

      • Doru says:

        Zenu, ai dreptate daca ai in vedere democratiile din vest, din tarile civilizate unde politicienii au facut carte la greu (cel putin majoritatea) si au o cultura politica inalta.

        Apropo, si in multe tari africane clasa politica a fost educata in vest.

        In Moldova situatia este diferita: majoritatea politicienilor vin cu o educatie din URSS, cu valori tot de pe acolo.. Mai pune si faptul ca sunt aroganti si pe alocuri inculti.. In asa context sorry, dar sincer cred ca in Guvern nu ar fi bine sa stea pauni, curcani si tot felu de reprezentanti ai faunei autohtone, tehnocratii fiind unica solutie decenta la aceasta etapa.

        Apropo, tehnocrat pentru guvern in viziunea mea ar insemna nu doar un profesionist care stie sa-si faca meseria dar si o persoana cu abilitati de leadership, care poate sa-si comunice eficient si efectiv ideile viziunile, ideile atat politicienilor din Parlament cat si cetatenilor, meediului de afaceri, societatii civile.

        • Zenu says:

          Fără backup politic tehnocratul e cu mâinile legate. Dacă are abilităţi de leadership sunt şanse mari să fie co-optat de un partid, nu neapărat în calitate de membru.

          Dar admit că mentalitatea sovietică (statul dă, statul asigură) este impregnată adânc în ţesutul politicienilor, câd de liberali nu s-ar declara dânşii.

  15. IMB says:

    Cred ca as merge pe o varianta de mijloc si anume politicieni competenti intr-un anumit domeniu si nu universalisti. Partidele ar trebui sa vaneze aceste persoane, daca acest lucru nu se intampla este problema partidelor. Mitul specialistilor/tehnocratilor este popular si in democratiile occidentale.

    In legatura cu Platon credeam ca vei merge mai departe si vei da exemplul cu Siracuza, unde Platon a fost sfetnic :)) dar a esuat. Nu as pune semnul egalitatii intre republica filosofilor imagianta de PLaton si un guvern al tehnocratilor, pentru ca in opinia mea eticheta tehnocrat se aplica unei persoane cu competente specifice intr-un domeniu si care nu este membru de partid, iar intelepciunea se dobandeste cu varsta/experienta si nu tine de cunostinte.

    • Zenu says:

      Interesant acest comentariu. Am uitat de tentativa lui Platon. Tiranul Siracuzei, a fost așa ceva… Hm…

      De acord că înțelepciunea e un dar care nu se distribuie pe criteriu apartenenței/neapartenenței la vreun partid. Dar oricum cred că e o analogie care ține. Și tehnocrații și înțelepții lui Plato au la rădăcină ideea că guvernarea ideală este posibilă, e suficient doar să o încredințezi unor oameni care se pricep, pe când democrația este checks & balances, trial & error, compromisul și alegerea răului minimal. Rezultatele ei sunt volatile, însă există suficiente pârghii ca răul temporar să se transforme într-un bine pe termen mediu. Puțintică răbdare, dragi concetățeni, și sistemul de triere democratic o să cultive în partide politicieni competenți… 🙂

  16. ambele-s mituri, si tehnocratia, si politichia. pentru ca nici una nu-i magica… pentru ca-s complementare: tehnicianul are nevoie de stofa de politican – sa simta momentul, sa convinga, sa creeze aderenta, sa impuna solutii. politicianul are nevoie de cunostinte tehnice – sa poata alege intre solutii, sa evalueze riscuri.
    nu exista solutii magice, dar…politicienii pot fi constransi sa gandeasca strategic si sa-si respecte angajamentele si o anumita etica (protest, societate civila etc). tehnicienii pot fi trasi la raspundere pentru gafe (transparenta, evaluari neutre)… nu-i nici una nici alta, inca…poate apar pe urma.
    p.s. in fapt, cred ca problema despre care discutam acum dar n-o verbalizam e ca avem putini administratori buni, si la nivel tehnic si la cel politic… nu prea exista nici politicieni de anvergura, nici tehnocrati straluciti. toate astea pe fonul unor structuri institutionale defecte…
    p.p.s in Europa sistemul de partid asigura recrutarea politicienilor specialisti…dar asta inseamna partide cu cariera lunga, ideologii si traditii, cu corporatii politice efemere ce dispar de la o alegere la alta… in SUA, sistemul recruteaza specialistii pe filiera de universitate, think tank si mai putin loialitate ideologica…nici asta nu prea este la noi…
    a mai ramas ceva de criticat?

    • Zenu says:

      N-a rămas. Dar întotdeauna e loc pentru mai rău. 🙂

      Totuși constrângerea politicienilor (protest, societate civilă) mi se pare o cale mai eficientă, atâta timp cât societatea e trează (și ea, ocazional, e trează – vezi până și protestul vehemnet al CNP vizavi de interdicția comercializării cărții „Sexul povestit celor mici” și multe exemple de acest gen). Tragerea la răspundere a tehnocraților se orchestrează de către persoanele care i-au nominalizat în funcții – mult mai opacă și dubioasă if you ask me. Un gen de putinism, nici nu știu…

      Dar dacă am vorbi de soluții, ambele formule își au locul lor: am amintit în postare de funcția de secretar de stat – a doua persoană în minister, tehnocrat get-beget. Pourqouis pas?

  17. p.p.p.s. principial nu cred ca dilema cu pricina are o solutie in sirul variabilelor cunsocute… pentru ca politica nu inseamna doar alegerea mijloacelor, ci si a scopurilor, adica instrumente si valori, adica principii si mecanisme…intre ele e o prapastie fundamentala…morala nu-i problema tehnica nici tehnica nu-i problema morala…e si si, una si alta.

  18. este buna chestia cu tehnocratii insa nu la toate ministerele. De regula aceste persoane nu prea au principii si lucreaza pentru orice conducere chiar daca primeste comenzi politice care seamana a imixtiune.