September 13, 2012 Off

Liberalizarea traficului de ființe umane

By in digresiuni

La cât de șocant pare acest titlu la prima vedere, am impresia pregnantă că acesta este reversul medaliei pe a cărei fațetă stă scris cu litere de tipar progresul lent în liberalizarea regimului de vize. O postare recentă a Vladei Ciobanu m-a pus pe gânduri. Șocul incipient venea din partea unei colege de-a Vladei, din Zimbabwe din câte îmi aduc aminte, care se întreba cum o ființă umană poate face unei alte ființe umane un asemenea lucru rușinos – coruperea unor fete mai mult sau mai puțin naive în tranzacția odioasă al cărei subiect este propriul său corp. Având în vedere că așa-zisele „persoane de încredere” sau, mai pe șleau, proxineții, întrețin anumite relații de rubedenie cu victimele, Vlada s-a focusat pe moralitatea celor din urmă și pe fățărnicia intrinsecă a „culturii” patriarhale moldovenești care admite astfel de tranzacții.

Am săpat mai adânc. Este convingerea mea fermă (discutabilă până într-un anumit punct) că rasa umană nu reprezintă opera de căpătâi a unui Dumnezeu benevolent. Oameni răi există peste tot, iar teoria lui Darwin poate explica mai bine cum o astfel de specie a reușit să supraviețuiască și să se multiplice mai abil decât alte specii. Ceea ce se află la originea problemei este obsesia potențialei victime să-și strângă catrafuțele și să plece măcar și la dracu-n praznic numai să nu rămână în locul unde orizontul de oportunități o constrânge la spațiul închis al unei închisori spirituale. Dar există un zid. Chiar dacă nu se mai numește Cortina de Fier, nici Pod de Flori nu e. Obstacolul cu pricina este format din dificultățile de a obține o viză de transit sau un permis de ședere pe Tărâmul Făgăduinței.

Este dreptul oricărei persoane să aspire la o viață mai bună și pornească în căutarea oportunităților. Nu este un drept cetățenesc, căci în acest moment autoritățile moldovenești se consideră justificate să strângă din umeri căci, chipurile aici jurisdicția lor se termină, ci un drept natural pe care îl avem în virtutea faptului că suntem ființe umane. Se cheamă dreptul la libera circulație. Ei, în realitate, acest drept la libera circulație este o ficțiune condiționată de o sumedenie de restricții birocratice. Înlăturarea acestor restricții este obiectivul acordului privind liberalizarea regimului de vize cu UE.

Din păcate, contrapărțile Republicii Moldova în Uniunea Europeană înțeleg că politica morcovului este o cale eficientă de a-i converti pe asprianți la principiile și valorile europene. Astfel, regimul liberalizat devine un morcov din care avem voie să mușcăm numai după ce îndeplinim o serie de condiții. Păzea! Dacă morcovul este ținut în suspensie prea multă vreme există riscul ca aspirantul să se enerveze și să încerce norocul în altă parte. Nu ține de politica externă. Ține de condiția umană.

Cu aproximativ jumătate de an în urmă, când am participat la o conferință internațională pe tema integrării europene am sesizat o notă de scepticism în vocea partenerilor europeni. Și dacă facem tot ce scrie în acest acord, ce urmează? Greu de prezis. Așa s-au altfel, regimul liberalizat de vize urmează să fie votat în parlamentele europene a fiecărei țări din UE, ceea ce în condițiile crizei economice și politice din UE este suflare în vânt.

Prin urmare, găsesc oportun să ofer acest argument celor care vor să audă: în lipsa unor progrese în obținerea regimului liberalizat de vize, putem declara fără jenă politica de liberalizare a traficului de ființe umane. O confirmare a impactului direct al obstacolelor în calea liberei circulații este faptul că traficul cu ființe umane se produce în aceeași direcție cu vectorul european. Zidul e de vină. În direcția est circulația de ființe umane nu se produce din simplul motiv că nu există un zid, ergo, nici motive de a-l ocoli nu există.

Acesta este Planul A. Planul B este ca viitoarea Agenție pentru Relații cu Diaspora să-și asume sarcina de a lucra cu potențialii migranți, explicându-le acestora drepturile, pârghiile legale de a-și controla destinul și mecanismele de încadrare legală în câmpul muncii de pe Tărâmul Făgăduinței. În paralel, Agenția respectivă ar face bine să devină o voce independentă în fața Comisiei Europene pledând în favoarea unei regularizări a circulației între frontiere. Vorba lui Popper: optimismul e datoria noastră.

Tags: , , , ,

Comments are closed.