October 24, 2012 Off

Legea caselor bântuite

By in digresiuni

Eu când trec pe lângă clădiri frumoase din trecut, dar ofilite în prezent, mă gândesc. De exemplu, când trec pe lângă clădirea de pe Columna 110, care – o aflu de la AŞM – a aparţinut familiei Nazarov, mă gândesc că ar fi o locaţie ideală pentru un Cărtureşti chişinăuian. În spatele ei se află o curte – loc ideal pentru o terasă de genul Terasei Verona. Iar la subsol s-ar putea vinde discuri şi ceai. De exemplu.

La ce se gândeşte dl Grozavu când trece pe lângă această casă, n-am idee. Poate nu se gândește la nimic. Poate că nu se plimbă pe lângă monumentele istorice. N-am de unde să știu acest lucru.

Dar un lucru mă pune pe gânduri. Este vorba de reacția Ministrului Culturii la acuzele ziariștilor privind presupusa dare în arendă la ordinului dânsului a două monumente istorice. Ministrul Focșa a negat vehement acest lucru. Ei bine, poate nu chiar vehement (o umbră de îndoială se citea pe fața ministrului-actor), dar totuși a negat. Și eu n-am înțeles de ce.

Darea în arendă a monumentelor istorice nu poate să constituie o infracțiune. Dacă ar fi așa Roma ar fi plină de clădiri bântuite. Evident, casele pentru a fi mențiunte într-o stare decentă, trebuie să conțină ceva. Nu neapărat muzeu sau minister. Poate fi aproape orice: hotel, librărie, restaurant. Cu condiția că se respectă anumite reguli privind modul în care arată fațada. Mă rog, și alte reguli care se aplică în mod normal în asemenea situații.

Chișinăul e plin de case bântuite. Inclusiv și din cauza faptului că darea în arendă sau înstrăinarea monumentelor istorice e o temă tabuizată. Ziariștii consideră că înstrăinarea e o crimă. Ministrul nu se pune în poară cu ziariștii căci e om politic. Dar casele rămân bântuite și bani în caznaua statului pentru reparația lor nu prea există.

Merg pe lângă Casa de raport Șapiro aflată pe strada București la intersecție cu Vlaicu Pârcălab și fac în minte lista bănuiților. Mă gândesc că vinovate-s condițiile de arendă a patrimoniului de stat. O fi existând vreun clenci de ordin normativ care plafonează termenul arendei la, să zicem, 3 ani. E și normal că investitorul potențial când aude de costul reparațiilor și-și face o idee generală despre perioada de timp necesară pentru recuperarea investiției, să zicem 5 ani, strâmbă din buze. Să investești ca pe urmă să te afli la cheremul autorităților care peste 3 ani îți vor plesni un preț de arendă de-ți vor sări ochii peste cap? Un asemenea risc este intolerabil pentru investitorul onest. Deci asta ar fi buba?!

Dar se pare că nu e. Au fost două tentative de a reglementa modul de dare în arendă a bunurilor publice. Prima dată acest lucru s-a întâmplat în 1997 prin Hotărârea de Guvern cu privire la modul de arendare a bunurilor publice şi cuantumul arendei. Regulamentul n-a trăit mult. A murit la un an după naștere, iar în 1999 a fost înlocuit prin Hotărârea de Guvern cu privire la modul de dare în arendă şi cuantumul arendei patrimoniului de stat. Acesta a trăit până în 2000 și i-a urmat calea primului. Unicul supraviețuitor în aceste condiții adverse de viață a fost Ordinul Ministerului Economiei și Reformelor cu privire la modul de dare în arendă şi cuantumul arendei patrimoniului de stat care a fost aprobat în 1999 și trăiește bine-mersi până în ziua de astăzi. Poate din cauza că a fost dat uitării. În tot cazul, ordinul respectiv nu conține nici o limitare a termenului de arendă. Acesta este stabilit de titularul patrimoniului public după cum îi pică mai bine.

Când trec pe lângă Moara Roșie mă apucă jelea. Ce spațiu potrivit pentru o galerie de artă! Dar unde-s astea? La Kiev. La Istambul. La București. La noi nu se poate.

În orașul căruia i se acrește de la atâtea monumente istorice lucrurile sunt nițel mai complicate. Gestionarea patrimoniul municipal se orânduiește de Direcţia generală arhitectură şi urbanism şi relaţii funciare, într-al cărei Regulament scrie așa:

 7.3. În chestiunile privind obiectivele atestate ca monumente de istorie, arhitectură şi cultură, Direcţia generală conlucrează cu Ministerul Culturii al Republicii Moldova, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova.

Apoi să știți că ăsta-i vinovatul. Conlucrarea. Căci atunci când regulile sunt stabilite prin ordin ministerial de Ministerul Economiei, iar gestionarea se face prin conlucrarea dintre Ministerul Culturii, AȘM și primărie, casele rămân a fi bântuite.

…Dar nu pentru multă vreme. Încă puțin și din acoperișul casei bântuite o să se desprindă țiglele. Ele o să plonjeze în jos în strictă conformitate cu Legea atracției universale. După care casa o să fie încercuită cu un gard. După care o să fie demolată în conformitate cu Legea universală a infamiei. Locul gol nu o să mai fie monument istoric. Pe locul gol o să se construiască un supermarket.

Iar Cărturești o să rămână în București.

Tags: , , ,

Comments are closed.