July 7, 2013 1

La ghenarțvali

By in digresiuni

La ghernarțvali totul e ca la noi numai că altfel. Mai zâmbăreț, mai sufletist și pur și simplu mai mult. Atmosfera îmi amintește foarte mult de Chișinăul vechi – mă refer la insulițele împrăștiate printre cutiile de termopan. Dar calibrul e diferit. Unde la noi e o integramă de stradele melancolice, la ei e un cartier. Unde la noi e o duzină de localuri mai inspirate, la ei trage suta.

Cum cine-s ghenarțvalii? Păi, ei, georgienii, gruzinii, sakartvelo, frații noștri de embargo de peste marea cea neagră. Ah, da, noi nu avem ieșire la ea. Doar un punct ezitant pe Dunăre. Ei au și ieșire și munți înalți de cinci kilometri (пятитысечнеки). Multe ne leagă. În primul rând vinul roșu. Într-al doilea rând vinul alb. Într-al treilea rând ospitalitatea ostentativă care dictează ca mesele înșirate să crape de la cantitatea de bucate iar două treimi din ele să rămână neatinse. Mândri carevasăzică. Să nu creadă că cineva e cineva, iar cineva nu-i cineva.

La cantitatea de cineva, georgienii tot ne-au luat-o înainte. Bucură când prinzi cu urechea un fragment muzical din „O șatră urcă în cer” (și ei o recunosc pe Svetlana Toma, pe Gheorghiu și Loteanu), dar ei parează cu Daneliya, Ioseliani, Gabriadze, Pirosmani, Rustaveli, Suhișvili, Chiaureli, Kikabidze, Kaladze. La numărul de celebrități per capita georgienii sunt în fruntea noastră. Și la PIB tot.

Ceea ce-i o noutate proastă pentru noi. Aici pică bine citatul din Mohsin Hamid pe al cărui „Fundamentalist rezervat” tocmai l-am terminat pe drum spre Tbilisi:

M-am simțit ca un alergător de cursă lungă care crede că nu o duce prost până în momentul în care aruncă o privire peste umăr și observă că băiatul care îl urmărește nu este liderul grupei, ci unul din codași.

Poate că exagerez. Poate că ne-am obișnuit să nu privim peste umăr căci deja de vreo zece ani nu mai e nimeni în spatele nostru.

Dar sunt și lucruri la care noi o ducem mai bine decât georgienii. De exemplu egalitatea – în Georgia quintila cea mai bogată posedă 47% din avuție. La noi doar 39%. Sărăcia e mai mică. Nesemnificativ ce-i drept. De Europa suntem mai aproape. Dar nu cu mult. Bugetul nostru e mai mare. Dar poate că tocmai din această cauză creșterea economică e mai mică. Mda… mă tem că aici avantajele se termină în mod subit.

Reformele pe care le-a inițiat Georgia prin anii 2000 au fost revoluționare. Au adoptat un model economic ultraliberal ceea ce le-a persmis să apuce un ritm de creștere economică de 12%. Pe educație cheltuie cinci la sută din PIB. Spitalele sunt private. Poliția e invizibilă. Limita de viteză în oraș e de 80 km/oră (fiindcă trecerile pietonale sunt subterane). Organele de control au fost desființate. Asta e. Ceea ce în cele din urmă a condus la o serie de eșecuri ale pieței, dar cel puțin corupția din administrația publică a fost dezrădăcinată, iar statul a încetat să mai fie privit ca o vacă de muls.

Iar ziua de muncă începe la ora 10. Poate de asta li-i mai mare PIB-ul?

Tags: , , , , ,

One Response to “La ghenarțvali”