June 4, 2010 3

Kalispera

By in digresiuni

Mi se pare nedrept. Arbeiten, arbeiten, arbeiten, – zice Angela, slobozind o lacrimă de evlavie cu gândul la poporul german și alta, indignată, la adresa poporului elin.

Arbeiten nu e un cuvânt grecesc. E nedrept față de greci. Nu le place munca și ce? Cui să-i placă. Burgherii sunt lipsiți de imaginație. Grecii stau în taverne și fac diverse activități. Trecerea timpului e o muncă asiduă. Vin, table, sirtaki, pipă, zorba, mithos, logos, ethos… Vrei o bere? Așteaptă. Că doar n-o să stai tu să savurezi în timp ce eu mă spetesc muncind? Numai puțin amice și-mi termin tura și mă așez alturi de tine și o servim împreuna.

Asta vreau și eu. Când nu muncesc, sunt foarte activ. N-a zis un neamț? De la fiecare după capacități, fiecăruia pentru muncă. Vreau să fiu plătit pentru faptul că sunt activ, nu pentru faptul că am un job.

Asta ar fi corect. Un popor care a dăruit mapamondului jocurile olimpice și democrația are dreptul să se pensioneze. Are o biografie milenară. E obositor, ce naiba! Să mai lucreze nemții. În 1872 Friedrich Nietzsche scria Die Geburt der Tragödie vorbindu-ne despre apolonic și dionisiac. A zis cineva arbeiten la acea vreme? Elinii activau în domeniul geometriei și a extazului pe timpurile când goții își făceau de cap.

Înainte de Nietzsche, Lordul Byron își zgâria inițialele pe templul lui Posseidon din Sounio și ce? Să cerem retribuție de la britanici?

Asta e. Goții trec, grecii rămân.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Kalispera”

  1. Dorina says:

    Interesanta abordare…

  2. Natalia says:

    Sorin, e frumos ce zici, si mi-ar place sa cred ca e posibil, dar eu nu sunt convinsa!

    Daca luam dupa aceasta logica si calculam bine, poate grecii ar trebui sa plateasca spre vest retributii pentru motor, telefon, internet, etc.

    Si ceea ce numesti tu “activitate” tot este munca si este retribuita. Filosofii, matematicienii, scriitorii greci pot fi platiti pentru activitatea lor.

    Dar ce au facut grecii? Au cheltuit banii altora, pentru ca tarile UE le-au permis. Exact cum elitele noastre politice au cheltuit banii generatiilor urmatoare (prin sub-investire) pentru ca alegatorii nostri le-au permis. Nici una, nici alta nu duce la nimic bun.

    Iar daca s-ar tolera starea in taverne, ar fi un “race to the bottom” – doar nu fiecare are capacitatea de a crea cand nu lucreaza…

    • Zenu says:

      Okidoki. Te-ai prins. 🙂

      Însă ce relevă această discuție? Nemții, anglo-saxonii, scandinavii cresc dintr-un sistem de etică protestantă unde înmulțirea valorii este în capul mesei. Argumentul tău (subsidization, race to the bottom) este perfect logic din punct de vedere al înmulțirii valorii. Grecii sunt mai contemplativi, asta e. Ne-am fi lămurit dacă punctul grecesc de vedere este eronat, doar în situația când s-ar fi dezvoltat singuri fără dotații.

      Balanced life este în capul mesei în cultura mediteraneană, ceea ce reprezintă realmente o alternativă. Atunci când ai bănet ori îl tratezi ca pe capital (ca nemții și englezii), ori o iai mai domol (ca grecii, italienii sau portughezii).

      UE a încercat o nivelare, ignorând faptul că, în esență, europenitatea este o sumă formată din factori foarte diferiți, unii din ei fiind chiar cu sens opus. Ce înseamnă european public finances e o întrebare tare delicată, care nici nu-mi dau seama dacă poate fi abordată după niște principii de accountability. Motivul? Nu există popor european care să asigure un scrutin electoral.

      Respectiv, Europa poate să „crape” pe o chestie atât de banală cum ar fi împărțirea banilor. (Încă o picătură eurosceptică! ;))