September 15, 2009 13

Impresii despre noua guvernare

By in digresiuni

Schimbarea de imagine produsă de ascensiunea la cârmă ţării a lui Mihai Ghimpu deja reprezintă o împlinire. Aşa am simţit-o. Am fost intoxicat de atâta “stabilitate”; al nostru, Obama, este mascota schimbării. Totuşi, faptul că Ghimpu îi reprezintă pe “ai noştri” nu înseamnă, desigur, că trebuie să fim miloşi cu el şi să nu-l criticăm. Cred sau, cel puţin, sper, că noua conducere a ţării vorbeşte fluent limbajul criticii şi nu consideră orice remarcă critică drept atentat la independenţa ţării.

Nu s-au întâmplat multe, dar ceva prinde treptat contur.

Lista ministerelor

Tot 16? Se lichidează Ministerul Administaţiei Publice Locale şi se instituie Ministerul Tineretului? Şi vseo?! Reforma administraţiei publice centrale a stagnat din faşă, încă de pe timpul când, în cadrul analizei funcţionale din 2005, au fost formulate o serie de propuneri pentru restructurarea guvernului central. O mare parte din ele (nu toate) au strâns colb. Speram ca ele să fie scoase de pe raft şi puse în aplicare (cu actualizările de rigoare care se impun). Deşi, admit că este o sarcină eroică să implimentezi o astfel de reformă din mers. Poate asta e miza? Să fie schimbate 1-2 ministere acum pentru ca mai apoi să fie implementată o reformă “la pachet”? Lucrul acesta nu a fost clar.

Opinia mea vizavi de cele două mutări anunţate – “Anul Tineretului” a fost un program electoral; iar Ministerul Tineretului va fi un minister electoral. Dacă nu, mă întreb care e substanţa lui. Subvenţiile pentru construcţia locuinţelor? – Ministerul Construcţiilor şi Ministerul Finanţelor. Educaţia tineretului? – Ministerul Educaţiei. Asigurarea tineretului cu locuri de lucru? – Ministerul Economiei. Am impresia că mandatul exclusiv al ministerului pe cale să se nască va fi doar sportul, în rest acesta se va vedea obligat să tragă oghealul de pe alte ministere.

În mod suspect numărul de 16 ministere este divizibil la 4. Sper că nu acesta a fost criteriul.

S-au făcut o serie de aluzii privitor la faptul că vor fi reduse nişte agenţii, dar să nu uităm de regula matematicii: dacă schimbăm locul termenilor, suma nu se schimbă. Agenţie sau minister, dacă rolul care îi revine este acelaşi, schimbarea e de natură consmetică.

“Unionismul lui Ghimpu”

Răspunsul lui Ghimpu despre faptul că unionismul său ţine de suflet şi nu de politica pe care o va promova în calitate de persoană oficială, a fost unul onest, simplu şi înţelept. L-a caracterizat ca fiind o persoană integră, care nu renunţă la principii. Era frumos dacă se punea punct aici. Dar s-a deschis o paranteză. Iar Mihai Ghimpu a elaborat excesiv la acest subiect. Inclusiv afirmând că sângele apă nu se face. Nu se face – e bine, dar dacă se insistă mult la acest subiect riscul este că acesta să rămână Evenimentul Zilei multă vreme înainte. E clar, nu mai insistaţi.

La fel şi cu găurile asfaltate din jurul blocului. ‘Nţeles, le-aţi astupat pe cont propriu. O dovadă a acestui fapt ar fi fost mai elocventă decât luxul de amănunte care ne-a fost oferit… în profunzime.

Pe scurt, Mihai Ghimpu face găfuliţe. Şi e OK să le facă! Mă gândeam la acest aspect din perspectiva unui tehnocrat care ştie (sau crede că ştie) ce şi când se cuvine să spui. Aşa da, e clar că speakerul Parlamentului nu anticipează mişcările viitoare, dând dovadă de lipsă de calcul politic. Însă, dacă să fac abstracţie de acest punct (îngust) de vedere, m-aş încumeta să afirm că tocmai acest lucru îmi place la el. Gandhi, Mandela nu făceau calcule. Respectiv, îmi place persoana din Ghimpu, nu politicianul din el. Şi eu m-am săturat de politicieni. Nu e un viclean ca…

În fine, cred că, pe total, micile găfuliţe (atâta timp cât sunt mici) mai degrabă că îl favorizează decât îl defavorizează.

Aşteptăm guvernul. Şi programul. Va urma…

P.S. Între timp Vladimir Nikolaevici ne comunică (cu calcul politic, bineînţeles) că pentru dânsul fiecare zi de cârmuire a fost Ziua Democraţiei. Pentru mine, nu prea.

Tags: , , ,

13 Responses to “Impresii despre noua guvernare”

  1. E. says:

    “Respectiv, îmi place persoana din Ghimpu, nu politicianul din el. Şi eu m-am săturat de politicieni”.

    Eu, cetateanca simpla aflata la conjunctura economico-politico-sociala de acum, vreau sa vad in Ghimpu si “fratii lui” nu doar “persoana” din ei, ci si “politicienii”. Or a fi politician nu ar trebui sa se rezume doar la abilitatile demagogice, ci si la careva abilitati strategice.
    Or sa-l instruiasca pe asta ce sa spuna, cum sa spuna, cind sa spuna si pina unde sa spuna, sau sa faca ceva cu el, caci iesirile lui in public ma deprima in mare parte:)

    In acest articol precum si in cel cu politica maselor ai atins tangential faptul ca politicienii ar trebui sa aiba pe cineva in spate care sa-i indrume cind sa vorbeasca si ce sa vorbeasca. La lectura articolelor mi-am amintit de fiecare data de serialul “The West Wing” – despre administratia de la Casa Alba- unde regasesti multe “tips”-uri in acest sens si miscari strategice interesante.

    • Zenu says:

      Ce zici de următoarea strategie: fii tu însuți, ține-te de principiile pe care le ai și lasă-i pe alegători să decidă. Oi fi eu naiv pe alocuri, dar mi se pare că e mai corect așa și dă mai puțină bătaie de cap. Ajungând acolo sus, cel puțin nu te vezi obligat să te modelezi după bătaia vântului (prin contrast cu marea majoritate care urcă muntele în căutarea puterii și apoi aplică toată energia pentru a rămâne la înălțime).

      Bine… asta atâta timp cât găfulițele îs mici. De restul se vor ocupa consilierii, căci guvernarea nu este un one man show.

      Dar tu vorbești despre politicieni cu viziune, probabil. Mda… să vedem… animăluțe din astea nu prea calcă pe Tărâmul Mioritic. Cred că e nevoie de o democrație funcțională pentru a se cultiva un politician cu viziune (teoretic: libertatea mass media, dezbateri publice, „concurență de viziuni”). Sau multă șansă!

  2. E. says:

    “Ce zici de următoarea strategie: fii tu însuți, ține-te de principiile pe care le ai și lasă-i pe alegători să decidă. Oi fi eu naiv pe alocuri, dar mi se pare că e mai corect așa și dă mai puțină bătaie de cap”

    Imi place strategia, dar aplicata la nivel de administratie a tarii imi provoaca unele mici intrebari. Fara sa vreau mi-am amintit de Hitler si principiile sale sau alte figuri istorice si principiile carora nu tot timpul coincideau cu cele ale majoritatii. Uneori poporul are prea putine forte (lipsa de informare, responsabilizare,tipul regimului, etc) si timp insuficient ca sa reactioneze in favoarea sa in cazul in care administratiei nu prea ii pasa. Oricum, pornind de la gindul tau, intr-o democratie parca ar trebui mereu sa aiba loc relatia: primesti ceea ce ai cerut (votat). Dar asta probabil se intimpla intr-o democratie mai consolidata si nicidecum una care se afla la etapa de scutece fara sa fie capabila sa-si constientizeze identitatea.

    (Bineinteles, comparatia cu implicarea lui Hitler este una exagerata considerind circumstantele si amplsarea in timp; prin ea doar vroiam sa revin la principiile de start a politicienilor si ajustarea acestora la evolutia social, economica si politica din tara).

    Pe linga principiile conducerii ar mai trebui sa existe si o anumita doza de flexibilitate. Iar aceasta flexibilitate ar fi necesara pentru a se tine cont de doleantele publicului pe parcursul celor citiva ani de guvernare or conducerea trebuie sa reprezinte interesele poporului(bun atita timp cit niste principii liberale a celor de la conducere nu trebuie sa se conformeze unor solicitari de tip anti-liberal).

    • Zenu says:

      Pe Hitler (Stalin, Mao, etc.) zic să-l lăsăm, deocamdată, la o parte. (Oricum, lipsa de flexibilitate a fost un păcat minor pentru unii ca ei.)

      Dar, totuși, cu Ghimpu care e problema?

      „Democrația de scutece”? Deja nu. Am impresia că evenimentele din aprilie ne-au maturizat precoce. Problema noastră a fost că noțiunile de libertatea mass media, pluralism politic, independența justiției au fost preluate în regim copy paste din codexurile vecinilor. Le-am copiat cu gândul că așa se obișnuiește (libertatea – deh, figură de stil!), pentru ca să ne convingem mai apoi (și pe piele proprie!) că aceste noțiuni își au rostul lor cât se poate de concret.

      Mizez mai puțin pe politicieni, dar țin neapărat la aceste instituții.

      Dacă era voia mea, ridicam un monument în fața clădirilor vandalizate ca să fie de învățătură viitorilor președinți și deputați – gen „Lecție despre limitele aronganței Puterii”. Chiar cred că e o idee bună!

  3. Nicolae says:

    Posibil e cam precoce dar as vrea mult ca sa termine cu politica asta populista privind disponibilizari si micsorari de salariu a functionarilor publici (chipurile pentru a economisi in timp de deficit bugetar)… o aberatie populista inceputa de niste state din UE inainte de alegeri (apropos de fatarnicia politicienilor). Cred ca si asa e clar ca politica asta nu duce decit la “intineririrea” radicala (cu studenti) a ministerelor care vor fi unicii extremali ce vor accepta asa salarii mizere. In acest caz intreg guvernul va fi minister al “tineretului”:DD… de la politica cel putin dubioasa de genul “by the people, for the people” e un singur pas pina la “dictatura proletariatului”. Eu sper sa nu se angajeze si noua guvernare in actiuni lipsite de eficacitate dar care aduc serioase dividente politice in cadrul poporului asta turmentat…

    • Zenu says:

      +1 în privinţa micşorării de salarii. Aici s-ar cuveni să fie mai nuanţaţi liberalii. În planul beneficiilor, angajaţii publici nu stau mai prost decât aganajaţii din sistemul privat, dacă să se pună pe cântar următoarele: 1. stabiltiatea funcţiei; 2. avantajele oferite de sistemul de pensionare; 3. alte gratuităţi (credit, maşină de serviciu, dacea după caz). Problema este că aceste beneficii se distribuie oarecum netransparent. De aceea, o politică sănătoasă în această privinţă (parte din arsenalul FMI-ist) este monetizarea beneficiilor: estimarea costurilor acestor bonificaţii şi renunţarea la ele în favoarea majorării salariului funcţionarilor publici)

    • Zenu says:

      În privinţa disponibilizărilor, chiar nu aş vrea să se termine cu politica. E drept, până acum disponibilizările au purtat un caracter haotic şi au lovit exact acolo unde nu se cuvenea. Pe de altă parte, este ştiut că “sistemul” funcţionează în regim clientelar 🙂 Multe funcţii (comisii de acreditare, consilii de supraveghere, academii) există doar în virtutea faptului că cuiva i s-a promis o funcţie pe care respectivul o va “mulge” sârguincios încercând să-şi recupereze investiţia. Şi chiar dacă nu li s-a promis nimic aceşti “comisari” sunt ca o Hidră care suge banul cetăţeanului fără nicio jenă.

      Prin urmare, aş recomandă o abordare instituţională în privinţa disponibilizărilor. D-lor, avem nevoie să-i obligăm pe medici să se re-califice fiecare 5 ani fiind obligaţi să frecventeze câte 40 de ore de cursuri inutile? Nu? Atunci renunţăm la această comisie şi la respectivii “comisari”. Problema cea mare este că aceşti “comisari” au avut grijă la momentul respectiv să-şi facă acoperire legală: legi care le asigură serviciul şi clienţii. Şi aici e mai greu.

  4. Lucia says:

    tocmai citeam un articol din NYTimes… Ghimpu nu e ca Obama, ci ca Jeremiah Wright, pastorul acestuia, mai degraba. Cu istorie de sustinere a Panterelor negre, cu afirmatii incendiare etc. Lider civic important pentru o parte a populatiei si figura foarte controversata la nivel national. In campania de anul trecut, Obama a facut multe declaratii care il distanteaza de Wright, ca altfel campania lui putea avea de suferit. Obama e politician bun, Wright – nu:-)

    Despre sinceritate: sa fie, daca isi poate permite. Problema nu e ca e asa de sincer si prin asta face rau altora. Isi face sie, pentru ca lasa oponentilor politici (poti sa-i taxezi, la o adica, cu plus sau minus, dupa voie; si altii o vor face reiesind din propriile preferinte) o marja foarte mare de manevra.

    • Zenu says:

      OK, prin „Obama al nostru” nu am intenţionat un compliment. In my humble opinion, nici Obama cel pe care îl vedem astăzi, nu seamănă întocmai cu Obama din perioada electorală.

      “Despre sinceritate: sa fie, daca isi poate permite.”

      Ai perfectă dreptate. Sinceritatea e un lux pe care şi-o pot permite liderii mari /tribunii poporului. Liderii mici arată ridicoli atunci când sunt sinceri, cei mari – fac istorie (Churchill de exemplu). Diferenţa faţă de cei mici şi cei mari este în funcţie de viziunea pe care o poartă, dacă e sau nu sincronizată cu “visul poporului”. Chiar nu ştiu dacă Ghimpu se poate califica ca fiind lider mare, are o viziune plăcută, dar relativ modestă – Moldova fără săraci, moldovenii (şi ruşii, ucrainenii) care merg în vacanţă la Braşov. Dar asta poate să ţină…

      După propriile mele gusturi, găfuliţele au fost mici, so far. Ascult acum şedinţa Parlamentului şi mă deprimă. Retorica anti-comunistă e patetică. Comuniştii tropăie, “ai noştri” îi acuză de la tribună. Păi, jocul ăsta de-a şoarecele şi pisica fură show-ul. Dacă aşa ne imaginăm ieşirea din criză, n-o să fie de loc simplu… “Găfuliţele” se-ngroaşă… 🙁

  5. add-on to idea says:

    Interesant prognoza cine va fi in locul lui Talmaci? au ramas 5 zile din mandat

      • Victor C. says:

        Poate tu? 🙂
        Sau nu vrei din nou la BNM?

      • Victor C. says:

        «Лично я продвигаю кандидатуру извне структуры Нацбанка», – заявил агентству InfoMarket председатель парламентской комиссии по экономике, бюджету и финансам Вячеслав Ионицэ.

        Он не назвал имен, отметив лишь, что есть несколько кандидатур на этот пост, среди которых – и нынешние работники НБМ.