December 8, 2009 3

Impresii despre noua guvernare (III)

By in digresiuni

…Negative.

Desigur sunt frustrat în legătură cu eșecul de a alege Președintele țării /de a-l alege pe Marian Lupu Președinte. Nu am mizat pe el în mod special și îmi păstrez anumite rezerve față de candidatura dânsului per se, dar am crezut sincer că șansa de a guverna țara la propriu nu se cade a fi ratată. Or, volens nolens perioada până la alegerile anticipate va fi, vorba poetului „un nu-știu-cum și un nu-știu-ce”. Lucrul acesta nu ar trebui în mod neapărat să fie astfel, însă într-o democrație imatură cum este cea a Republicii Moldova, cu ale sale contururi difuze și opace în ceea ce privește separarea rolului de funcționar public de sfera politicului, paralizia guvernării este ca și inevitabilă.

Nu de aceeași părere este Președintele Ghimpu.

Dânsul debitează metafore zen (pe care le apreciez în orice context în afară de cel al politicii) și ne asigură că Marian Lupu va fi Președintele țării la anul. Ca un veritabil Santa, Dl Președinte Interimar are mai multe surprize în desag. Începând cu ieri, dânsul e obligat să dizolve Parlamentul. Dar nu poate face acest lucru mai devreme de 26 iulie 2010, afirmă alt articol. Când vine sorocul să dizolve Parlamentul, obligațiunea – hopa și nu e! Se pare că magia se va produce pe contul modificării Constituției, care necesită un referendum, la care nu este clar ce va decide poporul (alegerea directă a Președintelui? modificarea procedurii de votare a Președintelui în Parlament?). După care Dl Ghimpu va dizolva, desigur, în cele din urmă Parlamentul. Dar când? – asta e întrebarea! Când va pofti Dumnealui (după propria afirmație, lucrul acesta se poate întâmpla și peste 3 ani dacă și-ar propune „să-și facă de cap”)!

Deci când va pofti Dumnealui, Lupu va fi Președinte al țării. Poporul așteaptă.

Un lucru dă de bănuit. Dacă ne-ar fi persmis Constituția să alegem Președinte cu un 50+1 astăzi, probabil l-am fi avut încă pe Voronin la cârma țării. Ne-am bucurat în vară de votul zis „de aur”. Acum se pare că recurgem la votul de plumb! Lucrul acesta este periculos. Nu e cazul să croim Constituția după conjunctura prezentului. S-ar putea să fie o sabie cu două tăișuri care să ne lovească grav în momentul când ne așteptăm mai puțin.

Modificarea Constituției e o chestie serioasă. Trebuie să fim conștienți de opțiuni:

  1. Dacă e să trecem la votul direct al Președintelui, vom legifera republica prezidențială. Or, într-o țară mică cum e Moldova nu este loc pentru un Obama sau pentru un Sarkozy. E loc pentru un Voronin indiferent de culoarea acestuia. Parol!
  2. Dacă e să micșorăm baremul necesar pentru alegerea Președintelui de către deputați, vom face bine să-i mai scurtăm din atribuții, căci altfel „câștigătorul” va avea o influiența disproporționat de mare asupra colegilor din coaliție.

Încă o observație și termin cu pesimismul. (Mi-am ales să fiu un optimist politic în aprilie și, până una-alta, acest optimism n-a fost de rău augur!)

Până adineaori socoteam că Lupu n-a fost suficient de proactiv în a-i atrage pe foștii colegi afară din PCRM. Dar mi-am schimbat părerea. În fond nu a repetat dumnealui că „ușile PD-ului sunt deschise?”. Că nu a venit să-i poftească cu colaci e chiar foarte bine. Decizia de a rămâne sau de a părăsi PCRM-ul ține de conștiința și maturitatea politică a respectivilor deputați. Deci, nu de farmecele lui Lupu. Altminteri, ne-am fi trezit cu niște târguri ambigui pe după culise. E bine că n-a fost așa.

Asta-i guvernarea. Opoziția se întrece cu ea.

Gestul domnului Țurcan, dacă o fi într-adevăr să părăsească fracțiunea comunistă, stârnește o gigantică nedumerire. Dacă s-a hotărât să plece, de ce pentru Dumnezeu nu l-a votat pe Lupu? Înțeleg că nu era suficient votul său pentru a înclina definitiv balanța, dar era ocazia pefectă pentru a-și face publică opțiunea! Mai știi, poate îi inspira și pe alții… Or, dacă e să admitem oarecare raționalitate în ce s-a întâmplat (lucru care nu este obligatoriu de altfel), nu putem face decât o singură concluzie: cei 8 deputați comuniști care s-au dovedit a fi lipsă la votarea lui Lupu, vor fi exact atâția cât este necesar pentru amendarea Constituției. Fără referendum.

Vorba Ghimpului: așa-i sau nu-i așa?

Tags: , , , ,

3 Responses to “Impresii despre noua guvernare (III)”

  1. Victoria* says:

    Ghimpu e acelasi Voronin, doar ca de dreapta…drept ca in ultimul timp s-a mai calmat, nu mai debiteaza metafore de la microfonul din Parlament, oricum la ceva bun din partea sa nu cred e sens sa ma astept, in general nu-mi place directia in care a luat-o PL in ultima perioada si se vede ca nu numai mie nu-mi place…o data ce rating-ul partidului e in scadere,

    Referitor la Lupu – se vehiculeaza ca nu doar comunistii, ci si democrat liberalii nu au fost totalmente de acord cu candidatura sa, foarte dubioasa intilnirea lui Filat cu Voronin, foarte dubios faptul ca Voronin zice acu’ ca Filat e baiat de treaba…

    Pe o parte ma bucur ca avem anticipate la anul, sper ca daca Guvernul lucreaza bine – raportul de forte in Parlament va fi mai clar, dar pe de alta parte instabilitatea asta…nu face bine deloc

  2. Natalia says:

    Sorine, am si eu exact aceleasi impresii. Ma frustreaza la culme faptul ca modificarile in legislatie/schimbarile propuse in Constitutie sunt conjuncturiste si nu par a fi preocupate deloc de viitor si contructia unor institutii stabile de guvernare. Mai mult ca atat, modificarile sunt ok daca sunt operate de “ai nostri” si nu ar fi deloc ok daca aceleasi modificari ar fi propuse de “nu ai nostri”. Iti inchipui ce zarva se isca daca Voronin propunea alegerea presedintelui cu votul a 52 de deputati?!

    Mie personal Constitutia noastra imi place. Ea stimuleaza cultura de cooperare si gasirea unui consens larg. Problema este ca alegatorul nostru este polarizat, gandeste in baza emotiilor si nu a faptelor si argumentelor, si penalizeaza consensul in loc sa-l sustina.

    Vai si amar de tara! (iti impartasesc pesimismul…)

  3. Rodelu says:

    Sunt o delitanta in ale politicii, dar imi place sa urmaresc anumite legitati. Si il urmaresc pe dl presedinte interimar si-mi vine in cap o imagine si se naste un proverb nou (poate ca stranepotii mei o sa-l citeze) “Pentru orice transet trebuie sa fie un paratrasnet.” Si alt proverb mai vechi de la strabuneii nostri cica “Se gaseste ac pentru fiecare cojoc.” Si cred ca Moldova plateste un pret acum pentru ca sa ne spalam de comunism, care tre sa fie declarat in afara legii. Acum suntem martori la moartea comunismului. Si de ce oare tocmai in tarisoara noastra mica si prapadita (cum o vedem noi desigur) tre sa se intample asta si nu in China bunaoara? Si la final imi mai vine in cap un proverb de-al stramosilor nostri romani “Buturuga mica rastoarna carul mare”.
    DAr in toata situatia aceasta cel mai mult ma tem de marile conspiratii si se pare ca urmeaza sa descoperim peste ani cine sta in culisele acestui spectacol si cine regizeaza spectacolul.
    Atat comportamentul presedintelui PCRM, cat si a colegilor lui care nu au fost de acord,dar au refuzat totusi sa voteze mi se pare foarte dubios. Se vede pe alocuri “ata alba”. Stramosii nostri ar fi zis “Cusut cu ata alba”
    Ma scuzati va rog pentru arhaisme, dar imi plac mult sunt revelatoare.