December 17, 2013 3

Hemoniada

By in digresiuni

Pe piața românească de carte există câțiva Mari Absenți ai literaturii universale, iar Alexandar Hemon deja nu mai este unul dintre ei grație Editurii Polirom. Celălalt (în continuare absent) e Cees Nooteboom, un olandez cu șanse de Nobel dar deocamdată fără premiu. Românii îl vor traduce când (și dacă!) va lua Premiul că asta-i regula economiei de piață. 

Dar aici vorbim despre Hemon, bosniacul de origine ucraineană, călător într-un picior și purtător îndemnatic al pașaportului american și al limbei engleze. În materie de litere – a făcut ravagii. Povestirile sale din ciclul de debut „Întrebarea lui Bruno” (The Quiestion of Bruno, 2000) sunt scrise în fel și chip. Alexandar Hemon nu se teme să pună cuvintele la bătaie: „Viața și opera lui Alfons Kauders” prezintă o colecție de ciripituri biografice ficționalizate condimentate cu umor recalcitrant (Alphonse Kauders, in the course of time, said to Stalin: “Koba, if you shoot Bukharin ever again, we shall have an argument.” And Bukharin was shot only once.) Amintirile autorului din copilăria socialistă sunt note de subsol la biografia (reală? imaginară?) a lui Richard Sorge, spion sovietic, erou-arhetipal în societățile de tipul Big Brother is Watching You și candidat la alter-ego al autorului în devenire. Iar în „Schimb de complezențe” găsim arborele genealogic al Hemonilor care-și plimbă rădăcinile prin Iliada, iar ramurile – pe toate cele 5 continente.

Cu referință la „Proiectul Lazarus” (The Lazarus Project, 2008) am socotit că ar fi fost ideal să o traducem noi, basarabenii, căci, la urma urmei, nu există chiar atâtea romane unde acțiunea să aibă loc parțial și la Chișinău! Dar e OK și așa. Eroul central al narațiunii (asta dacă-l lăsăm într-o parte pe autor), este tânărul evreu chișinăuean Lazarus Averbuch refugiat la Chicago la începutul secolului XX. Fugea de oroarea pogromurilor. A sfârșit-o tragic fiind luat drept anarhist (la câți arabi sunt etichetați în ziua de azi drept teroriști? la câte „chipuri de etnie caucaziană” sunt vânate de jandarmeria moscovită?). S-a sculat de printre morți cu un secol mai târziu cu ajutorul unui alt refugiat la Chicago, bosniac de origine, al nostru Alexandar Hemon.

Nu și la Chișinău. Aici Lazarus Averbuch e în continuare un anonim. Aici despre evrei se discută în doi peri. Aici pogromurile nu fac parte din „Istoria românilor”. Aici există o stradelă dosită purtând numele Habad Liubavici despre care eu nu știu nimic. Tu știi ceva despre el? Totuși e numele unei străzi din Chișinău… Pe această ulicioară, care pare să fie decupată dintr-un univers paralel cu al nostru, evreii trăiesc în continuare ca într-un ghetto, evitând camerele de luat vederi, făcând bișniță cu becuri electrice și detergenturi și privindu-i cu suspiciune pe străini. Doi maidanezi de un alb imaculat mi-au pozat totuși discret în fața sinagogii. Dar asta așa, între paranteze…

Pentru a-și duce la sfârșit proiectul (literar? biografic?) autorul bosniac Alexandar Hemon face drumul pe invers – de la Chicago la Lvov, apoi la Cernăuți, după care la Chișinău. Prin București și Belgrad – înapoi la Sarajevo în speranța de a-și regăsi eul părăsit. Pretextul călătoriei este cercetarea materialelor despre Lazarus Averbuch; motivul călătoriei este dorința scriitorului de a fi iarăși întreg. Câteva remarci caustice cu referință la vinul moldovenesc o să ne pară iritante, dar nu asta-i ideea. Ideea e că între prezentul american și trecutul iugoslav nu există o punte de legătură. Scriitorul trăiește ca și cum ar trăi printre fantome, devenind străin cu sine însuși. O știm și de la Herta Müller, migrantul e cel care călătorește într-un singur picior – de ce a plecat? unde i-i casa? de ce nu poate trăi în casa lui? ce-a găsit? ce-a pierdut? Cam asta-i valiza de întrebări existențiale cu care pornește la drum Alexandar Hemon.

Pe scurt e un roman necesar. Fiindcă vorbește despre origini, despre migrație, despre intoleranță  și pogromuri. Lucruri pe care le trecem cu vederea și așa și rămânem – dezbinați între Europa și Eurasia, rătăciți și fără acte în regulă, ignoranți în privința propriului trecut, străini la noi acasă.

P.S. Ultima pe care i-am citit-o e tot cu povestiri – „Iubire și obstacole” (Love and Obstacles, 2009). Despre cum e să ai toți așii în mânecă și să ratezi șansa de a iubi și a fi iubit căci, vezi tu… există obstacole. Fictive sau reale, obstacolele sunt ceea ce ne desparte. Dar ar mai fi iubire dacă n-ar fi ele, bată-le vina să le bată? Asta așa… o ipoteză provizorie, valabilă doar până în punctul când practica bate teoria și te face să realizezi că cea mai scurtă cale de a ocoli un perete este să treci prin el.

Tags: , , , ,

3 Responses to “Hemoniada”

  1. dragoș c says:

    corecție, există patru romane traduse de cees nooteboom, ceea ce nu-i de colo, pentru un autor olandez: următoarea poveste, ritualuri și cavalerul e mort (am scris despre ale aici http://chestiilivresti.blogspot.ro/2009/12/umatoarea-poveste.html și aici http://chestiilivresti.blogspot.ro/2009/11/in-cautarea-linistii-pierdute.html). două au fost reeditate în seria de autor de la univers, iar recent, a fost tradus primul său roman – nu atât de bun ca celelalte – philip și ceilalți. le poți găsi aici: http://www.edituraunivers.ro/13-serie-de-autor-cees-nooteboom.

  2. Lidia says:

    Cees Nooteboom e tradus in romana. Cel putin trei carti au fost publicate de Univers.

    Intriganta “The Lazarus project”, desi am fost un pic suparata pe autor din motivele pe care le zici si tu pe goodreads. Dar mi-a trecut.
    Acea perioada trebuie scoasa din anonimat, dar nu stiu cat e de posibil, informatie s-a pastrat foarte putina.