August 25, 2011 7

Grivei şi raiderii

By in digresiuni

Poţi să furi o vacă, o bancă şi un pantof. Poţi să furi o revoluţie, un vot, un vis. Poţi să furi timpul şi libertatea cuiva. Poţi să furi orice lucru care stă prost.

Să analizăm vaca. Aflu de la Ryszard Kapuściński despre un trib african care se numeşte karimojong. Ei se cred poporul ales de Dumnezeu să aibă în grijă toate vacile din univers. Misiunea lor este să pună stăpânire pe toate vacile. Stilul de viaţă: raiduri regulate asupra populaţiilor vecine întru însuşirea vitelor mari cornute. Nu devii bărbat până nu furi o vacă. Karimojong sunt nişte tâlhari cu specializare îngustă. Prin minte nu le trece să fure o haină. De altfel, membrii tribului umblă goi puşcă, ferm convinşi că hainele sunt purtătoare de molimi. Deci, din punctul lor de vedere, furtul nu e furt, ci un act de restabilire a echităţii: vacile trebuie întoarse în cireadă. Nu-i opreşte nimic căci nu există prescripţie legală care să interzică această practică. N-au frică nici de Cezar, nici de Dumnezeu.

Să analizăm banca. Aflu din mass media locală despre două tranzacţii dubioase cu acţiuni bancare. Potrivit surselor este vorba de transferul a 78% din acţiunile Universalbank către o firmă înregistrată în Panama, precum şi transferul a 28% din acţiunile MAIB către o “firma neidentificată şi dubioasă, ceea ce contravine în mod abuziv legislaţiei în vigoare”. Conducerea Universalbank invocă un atac de raideri care s-a produs în conformitate cu o tradiţională “schemă mosovită”. Conducerea MAIB tace chitic. Din alte surse demne de încredere (interviul cu Bill Browder publicat în revista Snob – recomand cu insistenţă să-l cititeşti) aflu că la moscali schema funcţionează în felul următor: 1. dau buzna organele de anchetă care pun laba pe ştampilă şi pe alte documente primare; 2. la un scurt timp după această intervenţie chirurgicală răsar câteva firme fantomă care reclamă obligaţiuni fictive faţă de compania victimă; 3. obligaţiunile respective sunt recunoscute în termeni utili de către o instanţă judecătorească prietenoasă; 4. reevaluarea activelor prin prisma datoriilor nou-iscate duce la micorarea venitului impozabil; 5. firmele fantomă solicită rambursarea impozitelor pe care compania victimă le-a achitat în mod eronat neţinând cont de datoria existentă. Fie că se face prin colaborare cu managementul companiei victimă, fie că nu, această schemă ingenioasă prejudiciază în primul rând activele companiei în cauză şi, după caz, bugetul public.

Te las să judeci şi singur dacă “schema moscovită” a fost cea pusă pe rol în raport cu cele două bănci. După mine sunt câteva diferenţe esenţiale:

  • în cazurile descrise de presă locală nu activele băncilor, ci capitalul acţionarilor a fost cel supus atacului;
  • nu au fost sustrase activele băncilor şi, implicit, nu a fost prejudiciată caznaua statului.

Poate că e vorba de o altă schemă. Poate că există “scheme moscovite” despre care eu nu am cum să ştiu. Însă chiar dacă lucrurile se prezintă aşa cum se pretinde, acordarea unor puteri suplimentare Băncii Naţionale nu conduce la soluţionarea problemei. “Factorii de succes” care fac ca “schema moscovită” să funcţioneze este activitatea orchestrată a unor actori corupţi din cadrul sistemului: poliţie, instanţă judecătorească şi fisc. Против лома нет приёма, iar Banca Naţională nu are nimic nou de adăugat la acest capitol.

Mai mult ca atât, dacă e vorba de tranzacţii mari (28 şi 78% din capital sunt ditamai tranzacţii de proporţii), autorizarea tranzacţiei de către BNM şi aşa era obligatorie. Orice tranzacţie peste pragul de 5% din capitalul băncilor presupune calificarea acţionarului potenţial ca atare de către Banca Naţională. Faptul că nu a fost închis robinetul în momentul efectuării modificării în registrele acţionarilor denotă că sistemul de autorizare clachează pe loc drept şi nu este pe deplin funcţional.

Dar să revenim la rădăcina problemei. Se fură fiindcă nu există frică de pedeapsă. Nu există frică de dumnezeu, ar zice unii mai evlavioşi, dar să ne limităm la Codul Penal. În varianta clasică: el se jură că nu fură, dar l-au prins cu raţa în gură. În varianta modernă: ei l-au prins cu raţa în gură, dar îi dau crezare că nu fură. Oh, Grivei, Grivei!

Tags: , , , , ,

7 Responses to “Grivei şi raiderii”

  1. Victor says:

    Grivei a fost prins cu rata in gura pentru ca la etapa respectiva, probabil, rata era colectiva si de fapt nu apartinea nimanui. Pana Presedintele de Kolhoz a dat instructiuni “sa se ia masuri” in adresa lui Grivei asta a reusit sa pape rata bine mersi. Slava Domnului ca in ziua de azi rata e in maini private si, gandesc eu, (vorba Presedintelui), proprietarii ratei, unul din ei poate ungurean, altul vrancean, altul “inoplanitean”, vorba mioritica, nu vor ceda rata chiar atat de repede 🙂 Mai ales ca rata e una frumoasa, e muta, are carne gustoasa si prin urmare place multora.

    • Zenu says:

      Aspectul ăsta-i şi relevant şi nu prea. Desigur, lipsa de respect pentru proprietatea privată însămânţată adânc în mintea omului post-sovietic este una din rădăcinile problemei. În vest No Threspassing e o regulă. A da buzna peste averea cuiva e la fel cu a-i schilodi un picior – proprietatea este extensiunea firească a personalităţii. Dar se fură şi-n capitalism, n’est-ce pas?

      Prin urmare rădăcina e mai adâncă. Ţine de pohta omului. Necontrolabilă. Pe care doar frica de a primi sub ceafă o poate stăvili. Respectiv, nu fură numai cei care pot să-şi pună pohtele pe aceeaişi scară cu posibilităţile. Din fericire, încă sunt mulţi din ăştea.

  2. Victor says:

    Zenu, eu faceam referinta nu doar la mentalitatea omului post-sovietic, ci si la structura de proprietate a bancilor mentionate de tine. Or, acei ungureni, vranceni si “inoplaniteni” care au actiuni in unele banci vor transmite niste semnale foarte puternice in vest cu privire la ceea ce se intampla la noi. Astfel de semnale deseori ajung in marile capitale, ajung pe birourile marilor presedinti de companii, fonduri de investitii, iar lumea isi face concluziile. De aici si metafora mioritica cu referire la stranieri 🙂

    • Zenu says:

      Indubitabil. Cât de „prietenos” n-am pretinde că e mediul nostru de afaceri, exproprierea e un risc care nu se lasă trecut cu vederea. Acum ține-te de investiții străine directe. Precis că dau năvală.

  3. sasha says:

    interviul cu Bill Browder intr-adevar e bestial.
    This is how russian business works.

  4. cineva says:

    ia vedeti ce scrie azi presa slovena despre maib 😉 se pare ca luni actionarii patimashi vor face in sfarsit declaratii.

    • Zenu says:

      Google translate zice așa:

      Diary: Former Potezin fund Factor Bank and others in Moldova lost 31 million shares

      Ljubljana, 3 September (AP) – For more than 31 million shares of major banks in Moldova, Moldova Agroindbank, which were previously owned a number of Slovenian investors, is to write today’s diary at the end of July through the night got a new owner. Without shares, among other things remain Adriatic Fund BV, which was set up and manage the gesture, and Factor Bank.

      Preluat de aici.