August 19, 2010 19

Genderize Me!

By in digresiuni

Îhî. Încearcă numai. Adică, ok, eu înţeleg – se poate genderiza orice. Ei o bucată de pagină scrisă, răsufleci mânicile şi vânt în pânze. Până în cele albe. Rezultatul este exact aceeaşi pagină, cu exact acelaşi conţinut, numai că mai lungă cu un sfert şi devenită acum ilizbilă. Ajută? Unii afirmă că da. Presupoziţia clasică este că felul în care vorbim conduce la proliferarea unor stereotipuri. Care după natura lor sunt rele. Adicătălea, dacă spunem într-una ministru, mergem pe premisa falsă că tipul tre să fie un bărbat. Că fixăm în aşa fel nişte asociaţii mentale, care obligă omul să se gândească de două ori atunci când la poziţia respectivă candidează o femeie.

După mine lucrurile stau simplu. Ţin de toleranţă şi maturitate. Orice idee preconcepută e greşită fiindcă transformă subiectul în obiect. Neagă persoanei dreptul de a fi tratată cu respect. Nu contează dacă tratăm despre romi, evrei, homosexuali, femei, ruşi, moldoveni, români sau persoane cu dizabilităţi. E ţigan, deci fură. E evreu, deci zgârcit. E homosexual, deci desfrânat (sau bolnav). E femeie, deci isterică. E rus, deci îşi bate joc de mine. E moldovan, deci ţărănoi. E român, deci mă ia la mişto. E persoană cu dezabilitate, deci e o povară. Aşa nu ajungem nicăieri. În occident orice glumă deşucheată care se construieşte pe baza unor false asociaţii după modelul de mai sus, este taxată cu tăcere. Nimeni nu râde la o glumă proastă. Cu excepţia cazului când se glumeşte pe seama francezilor. Am obervat această reacţie de atâtea ori, încât am ajuns să reacţionez la fel. Nu m-a convertit nimeni în mod special. Toleranţă şi maturitate.

Nu zic bai. O fi important să aducem chestiunile de gen în dezbateri. Însă zelul cu care se promovează agenda de gen produce şi collateral damage. Cel mai mare din ele e că lumea-şi astupă urechile când aude. Iar când şi le destupă, decoperim fete traficate şi neveste bătute. Deşi se zice că asta nu e subiect de gender. Din punct de vedere genderist e totuna dacă-s  fete sau băieţi. Dar nu ştiu cum se face, însă mă interesează mai tare combaterea acestor fenomene decât o banală agendă.

Acuma la temă. De ce îşi astupă lumea urechile?

Chiar dacă se spune că discutăm gender, de fiecare dată ajungem să discutăm femei. De ce femeile nu-s poliţiste? De ce femeile să nu pot să participe la aceleaşi competiţii sportive ca şi bărbaţii? De ce femeile nu-s la cârma ţării? Avalanşa de “dece-uri” mă compleşeşte până în punctul în care încep să mă încing. Da de ce vor cu tot dinadinsul? Departe io de gândul mârşav că locul femeii este la bucătărie. Însă mă tot gândesc şi io în gândul meu – da de ce nu merg dânsele să facă politică? De ce nu se apucă să scrie cărţi? Nu am nici o treabă cu genul – dacă e bună cartea, îmi este egal dacă-i scrisă de bărbat sau de femeie. Dar sunt două aspecte: 1. oricât de avid n-aş căuta pe rafturi, nu voi găsi mai mult de cinci la sută cărţi scrise de femei; şi 2. cum nu dai dar cărţile scrise de femei tratează despre femei, iar cele scrise de bărbaţi tratează despre chestii la modul general. Însă atenţie – vorbim de o profesie în care genul nu are nici o relevanţă.

Aşadar, pugiliste şi nu scriitoare. Hm… De aici ipoteza mea criminală. Femeile nu vor să fie egale în drepturi cu bărbaţii; femeile vor să fie BĂRBAŢI!!!

OK. Am spus-o. Acuma daţi cu pietre în mine.

Tags:

19 Responses to “Genderize Me!”

  1. editorcassh says:

    nu toate femeile vor să fie bărbaţi, e spus mult prea la general, însă tendinţa asta a crescut în ultimii 20 de ani. poate depinde şi de bărbaţi chestia asta a schimbării femeie-bărbat sau secolul 21 ne aduce prea multe surpize…

    • Zenu says:

      Ei… că nu toate e clar. Nici nu toate femeile sunt feministe. Căutam să găsesc un clenci agendei, care, evident, nu e promovată de toate femeile. Deci populaţia analizată nu e TOATE femeile. 😉

  2. angela says:

    ha ha 🙂
    da mie imi place intoratura. am avut cativa ani un curs de gender care ma enerva cumplit. tocmai pentru ca atunci cand ajungeam la feminismul radical, din gura mea, care trebuia sa fii simplu emitator al unor teorii ieseau iak asa perle :).
    oamenii stiu despre feminism exact asta. exista insa alte directii, care promoveaza altceva.

    dar, ideea mea nastrusnica era ca un grup de femei, care aveau tendinte lesbiene si nu stiau, au incercat sa se transforme in barbati.

    alta insa. un concept de-a lui fred casmir “a treia cultura” m-a adus si pe mine la exact aceleasi concluzii. feministele radicale incearca sa isi asume un rol cultural, prin inlocuire. deci vor sa fie barbati.

    acum zenule uite ce se intampla insa in societatea noastra contemporana. rolul gender nu mai are de a face cu sexul biologic. tipul de gandire masculin poate fi gasit si in unuii si in altele 🙂
    si viceversa. nu stiu daca mai putem vorbi despre ce vrea sa fie unul sau altul in acest context.

    dar subscriu atacului gandirii stereotipizate. inclusiv a celei numite “politically correct”. asta ma agaseaza pentru ca e un nou tip de sterotip cu fatada de libertate a gandirii.
    o tipa neagra de aici, colega mea de apt mi-a spus intro zi – I am an african, and I am black, but you can call me nieger and we will laugh togheter. 🙂

    pt ca e ridicol sa iti asumi intreaga enormitatea a cuvintelor de fiecare data. pentru ca ministru si ministra nu spune nimic. decat ca oamenii ar fi mai frumosi daca ar sti cine sunt si nu ar mai tipa in gura mare Eu sunt eu 🙂

    • Zenu says:

      Yep. O halbă de cerveza în cinstea colegei tale de apartament! Salud!

      Apropos, am observat și eu lucrul pe care-l menționasei. Foarte des promotori ai stereotipurilor care tăguiesc în mod defavorabil femeile sunt tot persoane de gen feminin. Cu gândire oarecum masculină. Nașpa.

  3. Jugendstil says:

    Iar barbatii vor sa fie FEMEI…

  4. Nicolae B. says:

    Good point. Eu aş mai adăuga – doresc de multe ori să fie bărbaţi doar în partea legată de drepturi, “privilegii”, mai puţin cu cea legată de obligaţii şi responsabilităţi. Dar pînă la urmă chestia cu a fi bărbat sau femeie e una destul de tehnică şi ţine doar de faptul că ai un tip sau altul de “instrumente” de manipulare în baza cărui fapt trebuie să-ţi construieşti strategia de comportament. Acum dacă nici nu conştientizezi ce “instrumente” ai la îndemînă, despre ce strategii mai putem discuta? Umblăm şi noi aşa ca curca chioară bătuţi la cap de tot felul de idei traficate de prin reviste cu straluci şi filme hollywoodiene, băgăm idei preconcepute în cap şi încercăm să pretindem că suntem emancipaţi, fără nici o silinţă să construim o valoare personală cît de mică dar în mod empiric să fie… Nu ştiu de ce am impresia că nu e problemă anume a generaţiilor de azi, pur şi simplu acum aşa e prezentată marfa ce e la modă, mîine o sa fie altă modă…

    • Zenu says:

      Iată un aspect relevant: schimbarea culturii. Am discutat acest lucru cu nişte colegi ajungând la concluzia că acest lucru este pe alocuri periculos. Volens-nolens, aşteptările comportamentale de pe ambele maluri sunt aşa cum sunt (bărbatu tre să ştie să bată un chiron, femeia tre să ştie să facă borş). Alterându-le, producem dezamăgiri. N-am pus punct discuţiei – nu exclud că aceste tensiuni culturale sunt sursa noului, deşi la prima vedere nu par să fie mai mult decât un motiv de zâzanie. În tot cazul, mai prudent ar fi ca “agenda” să se focuseze pe egalitatea de drepturi şi nu pe stimularea unor noi modele comportamentale. Ce credeţi?

    • ceziceu says:

      cei mai multi care scriu ceva o fac in cadrul jobului sau. Mai rar scriitori puri caci asta cere sa ai deja bani din care sa traiesti, ori asta inseamna sa fii moderat bogat, mostenind un bussines care se da de la tata la fiu, mai rar la fiica. Deci iaca ca sansa ca femeia sa poata scrie nu e aceasi ca a barbatului. Iar timpurile romantice ale scriitorilor saraci nu mai sunt actuale.

      • Zenu says:

        Nu există suficiente femei moderat bogate? Ş-apoi să ne centrăm pe timpurile moderne. Scriitoare sărace din epoca romantică mai rar. Deşi surorile Bronte au făcut ravagii pe vremuri.

        • ceziceu says:

          la el ca si George Sand care a trebuit sa se dea drept barbat. Nu uita ca pe mai devreme de contemporan femeile nu aveau declarate drepturile si sexismul era ca la el acasa.

          Care era educatia femeilor? Pe langa scris/citit/informatii generale si elementare, ele is terminau lectiile in pian si dansuri si repede ii era cautat un mire. Care femeie ajungea sa isi continuie studiile si sa cerceteze serios curentele literare, filosofie , studiu uman, religie si altele? (veyi Pope Joan)
          Si desigur, in situatia creata, ca putine femei reuseau sa depaseasca acea “limita de seriozitate” care sa permita a le fi publicate cartile.

          cat despre instarire: nu toti barbatii bogati scriu, la fel ca si nu femei bogate scriu, dar luand in cont situatia social-economica a femeilor, coincidenta pozitiva “femeie+bogata+scriitoare” e mai mica ca a “barbat+bogat+scriitor”

  5. mihnea says:

    Ce mi se pare mie interesant in legatura cu conceptul de “stereotip” este ca in acceptiunea sa initiala termenul desemna un procedeu care avea ca obiectiv o diseminare mai buna a informatiei, in contrast cu ceea ce se intelege azi prin “stereotip” – ceva care stagneaza, care se schimba intr-un mod extrem de lent.
    Altfe,l eu cred ca lucrurile sunt un pic mai complexe in ceea ce priveste stereotipizarea. Cand pleci de la premisa ca stereotipurile sunt rele, risti sa cazi intr-un soi de meta-stereotipizare. De fapt unii spun ca stereotipurile au si o dimensiune pozitiva, in sensul ca actioneaza ca niste harti mentale, ca niste pelicule filtrante, cu ajutorul carora receptam realitatea.

    • Zenu says:

      Dimensiunea pozitivă a stereotipurilor contează doar în cazurile când se cere a reacţiona prompt, din impuls. Ca să aduc un exemplu incorect din punct de vedere politic aş zice că aici se încadrează momentele când te afli pe o stradă aglomerată, vezi un grup de romi şi involuntar cauţi să protejezi portmoneul. Însă, atunci când ai timp pentru reflecţie, harta respectivă se dovedeşte a fi totalmente greşită, pentru că loveşte nemilos în acele persoane, care ajung să fie victime ale ideilor preconcepute.