February 20, 2010 3

Gaumarjus!

By in digresiuni

Azi mi l-au adus pe Zaza Burchiuladze (Растворимый Кафка) și cu ocazia asta mi-am procurat și un volum de versuri de-ale lui Iosif Brodski (Письма римскому другу). Zaza stă pe raft și așteaptă să mă lămuresc cu Pavel Sanaev. Sanaev m-a intoxicat cu umorul său dureros, simt că o să iasă cu scandal, dar admit că scrie fenomenal de bine. Nu m-am abținut să-l răsfoiesc pe Brodski – în ochii lor locuiau asfințituri, iar inimile li-s pline de răsărituri. Iar tot ce ne-a rămas nouă, piligrimilor, sunt iluziile și drumul. Am mai citit poezie bună, dar versurile lui Brodski sunt realmente sublime: simple și adevărate…

Dar ziceam de Zaza: îmi trăiesc în continuare iarna pe stil caucazian. Am privit trei filme vechi de Otar Iosseliani. Toate trei – excelente. Giorgobistve /Frunze căzătoare (1966), Iko shashvi mgalobeli /A fost odată un graur cântăreț (1970) și Pastorali (1975). Neobișnuit de lirice, în pofida entropiei culturale resimțite cu acuitate de regizorul georgian.

Joia: Sukhishvili!

Te întrebi, posibil, cum de tac chitic și nu zic nimic despre concertul de dans georgian pe care l-am așteptat atâta? Chiar așa: a fost frumos dincolo de orice comentarii. Privindu-l mi-am dorit spontan să reînvie un URSS mic, în format intim, compus din doar două re(s)publici – Moldova și Georgia. Am avut aceiași senzație la concertele formației Shin, mai ales în timpul jam session-ului Cabernet/Chardonnay când jazzul moldovenesc practicat de cei de la Trigon și cel georgian au format un cupaj de neuitat.

Georgienii, copiii munților, dansează fenomenal. Sukhishvili ne-a „plimbat” prin toate regiunile Georgiei – de la războinicul Ajameti, până la rafinatul Kartuli. Palalelismele culturale au fost inevitabile. Dacă moldovenii câștigă oarecum prin „desen”, georginenii stau exceplțional de bine la capitolul „pasiune”. E și meritul lui Sukhishvili care, cu siguranță, a „lucrat” cu materialul folcloric, plămădind un dans care are intrigă, reflecțiune și introspecție.

Categoric, dansurile georgiene denotă rădăcini diferite de cele moldovenești. Ale noastre sunt cu precădere dansuri de petrecere, chefuri. Georginenii le au și pe astea, dar au și elementul bătăios care, se pare, își are originea în inițierea militară a tinerilor războinici. Ai aici cuțite, ai săbii, ai călăreți, ai arcași, ai spadasini care-și croiesc drumul în noapte către tabăra dușmanului. Portul georgienilor e boieresc, în timp ce al nostru, de ce să negăm – țărănesc. Boierii noștri, moldoveni, stăteau de își umpleau burțile la chefuri și își muiau bărbile în vin în timp ce frumoasele țărăncuțe îi desfătau dansându-le. Dar poate că dansurile naționale, așa cum le cunoaștem noi (prea puțin!) sunt produsul unei selecții artificiale în care călușarii au cedat teren sârbelor și horelor.

Fii atent, nu-mi pun scopul aici să dau în dansul nostru – mă pricep prea puțin, deși Sukhishvili mi-a stârnit suficient curiozitatea ca să merg și la un concert de dans moldovenesc. Am făcut aceste observații sumare pe care mi-ar fi fost imposibil să le evit și atât. În tot cazul, georgienii m-au pus pe jar. Mulțumesc, ghenarțvali.

Și gaumarjus!

P.S. Ne rămâne să auzim și polifonia georgiană. De exemplu, în interpretarea celor de la „Orera” cu inegalabilul Vakhtang „Buba” Kikabidze la percuție:

Tags: , , , , , , , , , ,

3 Responses to “Gaumarjus!”

  1. ceziceu says:

    data viitoare merg si eu sa vad minunea de dansuri :]

  2. Victoria* says:

    cred ca georgienii au verva, moldovenii au mai mult obiceiul de a lasa capul in jos si de a-si plange soarta

    Vreau si eu la un concert de dansuri moldovenesti, ne tineti la curent cand va fi unul ok