June 8, 2012 Off

Forme fără fond

By in digresiuni

Aflu din ştiri: sindicaliştii îl aplaudează pe Prim-ministru pe din faţă după care critică vehement Guvernul pe la spate. Semn clar de criză identitară, simptomatică pentru o instituţie care a moştenit un model sovietic şi nu l-a adaptat la economia de piaţă. Din acest punct de vedere sindicatele sunt o formă fără fond – ei mimează o activitate de luptă cu guvernul, în timp ce adevăraţii lor adversari, patronii, îi au la degetul mic.

Pe bune, eu nu înţeleg de ce sindicatele îi reproşează Guvernului salariile joase în economia naţională? Normal că executivul are unele atribuţii tangente, de exemplu stabileşte nivelul salariului minim şi caută să stimuleze creşterea economică. Însă per total, nivelul salariilor angajaţilor se formează în sectorul privat al economiei naţionale în funcţie de cererea şi oferta forţei de muncă. Sindicaliştii nu sunt (nici nu trebuie să fie) nişte macroeconomişti abilitaţi să se pună în poară cu ministrul economiei pentru a negocia salariul mediu. Ce negociează în fond? Un salariu de vis?

Visele nu se ung pe pâine. Ceea ce-l preocupă pe angajat este salariul care-i intră în propriul său buzunar. Fie că-i în plic, fie că nu. Dacă angajatul se întâmplă să fie membru al sindicatelor (rara avis în mediul privat!), atunci angajatul ar face bine să-i ceară socoteală sindicalistului pentru mărimea acestuia, condiţiile de muncă, forma de achitare, modalitatea de concediere, etc. După care sindicalistul ar face bine să intre la patron şi să plesnească cu pumnul în masă.

Or lucrul acesta nu se întâmplă în Republica Moldova. Sindicatele sunt o instituţie care parazitează administraţia publică. Cu zero valoarea adăugată. Activitatea lor practică se limitează la distribuirea foiilor de odihnă la Zatoca. Ceea ce, la urma urmei, e o altă formă de vrăjeală. Am contribuit vreo opt ani; nu am obţinut nici o foaie de odihnă. Pe semne, eram considerat sănătos din cale afară.

Acum nu mai contribui. Deci, din punct de vedere nominal, nu am nici o treabă cu sindicatele. Dar stau şi mă minunez de câte ori îi văd la televizor.

Tags: ,

Comments are closed.