January 6, 2010 35

Ex libris

By in digresiuni

Recunosc. Dragostea mea pentru cărți poartă o tentă fetișistă. Sunt capabil să cumpăr o carte și pentru simplul fapt că coperta m-a cucerit. Realizez, desigur, că nu haina, ci conținutul e ceea ce contează cu adevărat, dar pentru acei autori din care doresc să fac o bibliotecă, găsesc excepția justificată.

Îți aduci aminte de fraza din „Clubul Dumas” de Arturo Pérez-Reverte? Aparţine fraţilor Ceniza – gemeni toledani, a căror meşteşug era restaurarea cărţilor vechi. Verdictul acestor bătrânei simpatici a fost apocaliptic: cărți de rahat, pe hârtie de rahat. Arturito își permite să-și facă de cap, lucru iertabil pentru un connoisseur, dar chiar așa – există cărți care pe mine, cititorul, mă fac să mă rușinez pentru scriitor.

Parafrazând vorba rusului, cărțile sunt primite după copertă și petrecute după conţinut. O copertă adecvată nu este numai un instrument de marketing (e și asta, ca orice ambalaj), dar și un lucru care creează o anumită atmosferă. Nu-i secret, unii autori se citesc bine atunci când îți cad sub mână în momentul când dispoziția ta e adecvată lecturii. Iar coperta, obiectul prim care sare în ochi, se face responsabilă de acest lucru. Crearea atmosferii carevasăzică.

De Republica Moldova nu e nimic de spus la acest capitol în afara faptului că unicele mostre care stârnesc interesul sunt cărțile pentru copii. În rest e jale. În România jalea a ținut cam până recent. Edițiile ceaușiste te fac să plângi de milă. Nu mai conta coperta – filele sunt cele care-și luau zborul spre punctele cardinale la cea mai mică atingere. Acum lucrurile stau comme ci, comme ça, deși copertele creative de la edituri tinere Curtea Veche, Leda, Trei și hardcoverul produs de Polirom sau RAO indică elocvent că suntem pe calea cea bună.

Improvizez aici un Top Copertă de Carte 2009 pentru ca editurile să țină minte – hăinița contează.

Cum ziceam, e un top improvizat. Nu pretinde la adevăr în ultimă instanță. Nu am fost foarte strict în privința anului (cărticica de la Leda e din 2006) și nu am acoperit tot spectrul editurilor.

Ceea ce editurile bătrâne (Humanitas, Polirom, RAO) pot învăța de la cele tinere este că nu doar imaginea, ci și fonturile sunt parte din copertă, iar aranjarea orizontală a lucrurilor nu este singura opțiune admisă. Aș mai fi răscolit eu printre titlurile de la Leda, dar păcat că nu reușește să procure nume mari printre autorii publicați. Încă, zic io, căci Curtea Veche deja.

Pentru inspirație mai vezi și pe-aci:

Asta e – pământul nu e plat, iar dacă imaginație lipsește, mai bine folosești Arial 10 Negru pe o filă A4 albă.

Tags: , , , ,

35 Responses to “Ex libris”

  1. vasgar says:

    dupa aspect, as alege doar 2 din copertele infatisate mai sus, nici ele perfecte:
    1. Vonnegut-ul de la Humanitas;
    2. Nabokov-ul de la Polirom (prea multi valeti in susul copertei);
    celelalte sunt sabotate de “imaginatia” pictorilor (nesanctionata de redactorul de carte si de redactia artistica a editurilor).
    exista o regula simpla: autorul si titlul cartii trebuie sa se citeasca usor. orice stilizare excesiva (vezi pata albastra si betisoarele albe care il “ataca” pe Casares la “Curtea veche”…) mi se pare daunatoare. este lume care n-a auzit de Casares si poate avea probleme in a-i descifra numele…
    Marquez-ul de la “Rao” se pierde in desen.
    DCM-ul(Dan C. Mihailescu) de la “Curtea veche” – numele autorului tiparit in doua culori! – este inghesuit de medalioane si de un titlu labartat, cu majuscule (brrr!) si in doua culori…
    ar mai fi, dar ma opresc aici…

    P.S. suna original: Dragostea mea pentru carti poarta o tenta fetisista.

    • Zenu says:

      Se vede clar că sunteți un adept al lui Arial 10 😉

      Dar, de gustibus non… Ce vreau să spun în apărarea copertei lui DCM este că culorile diferite rimează cu caracterul antologic al colecției și cu postura dublă a stimatului bibliofil – antologist și comentator.

      Lumea care nu a auzit de Casares nu va avea probleme cu descifrarea numelui său fiindcă nu-l va căuta în librării. În schimb, un cititor mai puțin experimentat se va lasă atras eventual de „visul” pictorului ajungând să-l cunoască și pe Casares.

      Plus la toate, aici se tratează despre beletristică, prin urmare, regulile, oricât de simple, stau să cadă. Iar unica „regulă” este ca imaginiația pictorului să fie consonantă cu imaginația scriitorului.

  2. v.ernu says:

    In R.Molodova ar fi nedrept sa nu amintim ed. Cartier.. au citeva coperte reusite…. si au facut pasi mari in acest sens…

    Eu care sint un mare fan al designului de carte si care am organizat 3 ani la rindul expozitia SuperBooks (Cele mai frumoase carti din Elvetia, Germania, Marea Britanie, Cehia si Romania) apreciez toupul. O sa incerc sa fac si eu unul daca apuc… tot subiectiv. Din pacate la noi nu exista un concurs in acest sens. In germania de exemplu exista un concurs anual: cele mai frmoase carti ale anului (loc 1,2,3) si un catalog superb + expozitia cartilor nominalizate. E un juriu de specialitate car-si bate capul, sint criterii foarte severe.
    si in Romania s-a facut acest tip de concurs (de catre AER) citiva ani dupa care a murit… e greu cu continuitatea aici…

    • Zenu says:

      Parțial ai dreptate, Vasile, doar că ne-amintirea mea a fost intenționată. Cartier lucrează bine cărțile din seria poetică – Arme grăitoare și Monstrul fericit sunt niște exemple foarte reușite, iar mai recent, a publicat o ediție excelentă cu Laura Bicec – Testamentul necitit. Urmuz e o mică capodoperă, dar aici e meritul lui Perjovschi. Cărțile pentru copii sunt, în general, foarte bune, însă pentru ele am menționat binemeritata excepție.

      Deci, omisiunea mea se explică în primul rând prin faptul că se publică mai puțină literatură artistică la Cartier. Din ce se publică, totuși, clasicii mă lasă rece, iar contemporanii – Biblioteca Deschisă este mult prea axată pe conservarea stilului.

      Subiectiv.

  3. v.ernu says:

    si daca e vorba de design (carte & reviste) recomand un bun amic si mare designer roman (care nu e doar talentat ci si stie ce face) ..
    raymond bobar..
    http://www.raymondbobar.com/weblog/

    si aici cum a facut ultima revista…. care e misto…
    http://www.raymondbobar.com/weblog/2009/11/19/cum-am-desenat-decat-o-revista/

  4. Vladimir B. says:

    @Madrizenule!

    mă minunezi în chip plăcut la fiece postare nouă, căci parcă-mi citeşti gîndurile…un clasament al bunelor şi elegantelor coperţi nu se face la noi, sau în orişice caz sunt ani buni de cînd nu s’a mai făcut! Mi-amintesc cum ani buni în urmă, cred că prin jurul lui 2000-2002 Centrul de carte germană de la Bucureşti făcea o expoziţie de grafică de carte, şi acolo chiar aveai la ce să-ţi clăteşti ochii…
    Fireşte, ce arăţi tu mai sus este necesar pentru o lansare a discuţiei, dar prea incipient, rudimentar cumva. În RO există enorm de multe edituri, şi fiecare dintre ele are ceva de adus, inclusiv cele din provincie. Mie, personal, îmi place minimalismul, îmi plac coperţile elegante şi interesante, fără a fi supraaglomerate de prea multe elemente, fonturi, culori, briz-brizuri…totuşi, detest simplitatea din lipsă de imaginaţie şi creativitate. Iată, ca să nu facem încă o critică prea păşunistă, vă propun să vă uitaţi pe acest blog:
    http://nytimesbooks.blogspot.com/2009/12/my-favorites-of-2009.html
    unde găşiţi o propunere de a vota o copertă a anului 2009, spre a putea scruta, iarăşi limitativ, graphic design-ul din lumea anglo-saxonă!
    Eu am votat pentru Cheers! A History of Beer in Canada, design by David Gee: căci e cea mai bună “consanguitate” (scuzaţi barbarismul!) dintre “hăinuţa” cărţii şi conţinutul său scriptic.
    Voi reveni!

  5. Vladimir B. says:

    Ho, ho, Ernule, am fost gînd pe gînd — am descoperit comentariul tău imediat ce a apărut pe blog al meu…şi e clar că ne-am gîndit la acelaşi lucru: expoziţiile SuperBooks!!!

  6. v.ernu says:

    si daca m-am excitat….ca e tema vaforitita

    uite topul anilor 00 (de altfel e un sit excelent pe tema)

    http://blog.bookcoverarchive.com/2009/11/1504/

    si uite si topul lui Danilkin din rusia
    cu care nu sint deacord decit partial

    http://www.afisha.ru/blogcomments/5978/#comments

    (daca gasesc prin arhiva cataloagele pdf a expozitiei de care zicem si amintea si Vladimir ti le timit sa le postezi… sa vezi cum aratau cartile strauine si romanesti in anii 2000)

  7. Zenu says:

    Despre „Ali și Nino” a făcut mare zarvă amicul meu Eric ceva timp în urmă:

    1. Ali and Nino, și
    2. The Girl from the Golden Horn

    Este foarte intrigantă personalitatea Orientalistului.

  8. […] excelent in domeniu si propune un top al anilor OO. Un excelent bloger roman, Madrizen, propune un Top 10 romanesc pe 2009. E un top subiectiv, fara pretentii insa cinstit. Astept astfel de topuri romanesti de la designeri […]

  9. […] 7, 2010 În continuarea temei lansate în postarea precedentă, Turcul Pistolar și cu mine, ne-am lansat într-un abordaj de temut al rafturilor din biblioteca […]

  10. Vladimir B. says:

    Eu n’aş pune la socoteală cărţile de la Vellant, căci ei traduc acele cărţi care preiau şi designul ediţiei originale! E de urmărit evoluţia Vellant, căci producţiile proprii sunt mai subţirele în materie de elaborare de coperţi…

    Au cîteva răsuflate:
    http://www.vellant.ro/product/Octav-Anghelu%C5%A3%C4%83-%C3%8En-c%C4%83utarea-Omului,220856.aspx
    Mai e una de poezie, care nu e pe site, nasoală!

    dar asta e reuşită:

    http://www.vellant.ro/product/Pisica-P%C4%83trat%C4%83,220864.aspx

  11. Zenu says:

    Remachetat și aici.

  12. Vladimir B. says:

    )))) Pusei aici PISICA PĂTRATĂ! Mă bucur că ţi-am sugerat asta…

    Dar dacă tot mă luaţi cu diverşi olandezi şi americani, eu vă voi spune că cea mai tare ilustratoare de carte din Evropa, şi asta încă din anii’40 (sic!!!) era cineva din Moldova noastră. Voi spune numele ei NUMAI dacă mă rugaţi frumos))) Scriu un studiu despre ea acum…

    • Zenu says:

      Te implorăm! Și câteva poze pe post de teaser plz!

      Mie-mi pare că „Literatura artistică” era hot în epoca chirilică. Mai păstrez câteva cărți din copilărie. Una care mi-a plăcut mult este „Șvip și Șvap la Marea Piticilor”. Am să revin cu imagini scanate într-o bună zi. Dar nu e vorba de aceste ilustracții căci respectiva-i din anii 80.

  13. Vladimir B. says:

    Elisabeth Ivanovsky e născută în 1911, şi s-a dus la Domnul în 2006, la Bruxelles, există opinia că ar fi născută la Chişinău, dar e sigur — undeva într-o moşie la ţară (rămîne să aşteptaţi studiul meu). S-a mutat în Belgia după 1932, deşi a lucrat mult în România, dar Vestul e mereu mai tare))
    Iată, preliminar cîteva mostre de coperţi & ilustraţii făcute de compatrioata noastră:
    http://www.flickr.com/photos/migueloks/3326531474/in/photostream/
    http://www.flickr.com/photos/migueloks/3230765263/ aici e toată seria de ilustraţii, click, click!
    Să ne bucurăm de aceste bogăţii…
    La anul se împlinesc 100 de ani de la naşterea celei mai tari ilustratoare de carte, ce vom face noi, “fiii risipitori”?
    Aici secvenţe dintr-o expoziţie recentă, făcută deja după moartea artistei, de către copiii ei:
    http://www.batalbum.fr/faidherbe_ivanovsky.html

  14. Vladimir B. says:

    Cărţile ei liliputane se vînd şi Japonia:

    http://www.keibunsha-books.com/cgibin/hotcake04.pl?SeihinName=Les%20tres%20petits Ele au fost elaborate în anii’40. Chiar de necrezut. Şi nu sunt făcute cu ajutorul computerului…ci desenate filă cu filă.

  15. vitalie says:

    in ce ma priveste sunt un nihilist convins in ceea ce priveste raportul continut-coperta…coperta nu conteaza, poate fi si din coaja de nuca, murdara, ori fara gust…ma intereseaza textul, nu prea tin minte sa fi ales vreo carte dupa coperta – de obicei tintesc cotorul, acolo unde e numele si autorul…intotdeauna rasfoiesc cartea inainte de a o cumpara, citesc si vad daca se merita…cam toate cartile cumparate de mine sunt asa…cred in autoritate si retele: daca am auzit lucruri bune despre o carte cel putin din 2 surse diferite, atunci o cumpar neaparat, indiferent cum arata…cred ca nu sunt publicul tinta al designerilor grafici, insa cumpar carti…si asta e important, cel mai important…

    • Zenu says:

      Și e OK să fii așa, important e că citești. Îmi aduci aminte întrucâtva de tătăl meu – și el cititor-ninilist în raport cu coperta. Pentru el, cu cât mai terfelită – cu atât mai bine. O ia drept semn distinctiv că se merită a fi citită cartea. Pentru mine însă, coperta contează – asta e :).

  16. v.ernu says:

    daca m-a impresionat ceva cu adevarat anul asta in acets domeniu este editarea manuscrisului Канкай Ибун…. asa ceva se vede rar in viata…
    aici aveti o prezentare si citeva imagini (se pot mari)…
    http://www.openspace.ru/literature/projects/9533/details/11672/page1/

    daca vorbim despre top atunci ar trebui sa avem citeva reguli simple…
    prima ar fi: sa fie originale (designeri din romania sau comanda speciala pentru cartea x.. nu copii)..
    asta e foarte important. nu putem sa traim din coperti preluate asa cum nu putem trai doar din traduceri… De aceea editurile trebui sa plateascamai buine designerii de carte, iar scolile de arta sa aiba si astfel de specializari..
    a apropos stiti ca exista Clubul ilustratrilor de carte? Sint niste copii extraordinari,, care fac lucuri extraordinare dar pe care nimeni nu-i solicita…
    Inceraca de ani de zile sa-si vinda ideile, lucrarile si nimeni nu vrea sa auda. Eu merg la intrunirile lor ori de cite ori pot si sint incintat de ce fac…. e mult mai simplu sa cuperi cartea cu grafica cu tot… nu? Aici ii puteti vedea
    http://clubulilustratorilor.blogspot.com/

    Vitalie nu prea te cred cu anarhismul sau nihilismul legat de ambalaj… coperta nu concureaz cu continutul niciodata, aproape niciodata

    • Zenu says:

      1. Oho. Kankai Ibun e o operă de artă! E bun. Cum se vede civilizația noastră din afară e un lucru incitant. Mai ales pentru noi, moldo-vlahii, care suntem terra incognita pentru atâția. Imaginea noastră, răsturnată în oglindă e o experiență capitvantă. Acum nu știu dacă reușesc să-mi aduc aminte bine însă cândva demult, citind din Meša Selimović („Fortăreața”) am dat peste un capitol unde se vorbea de apărarea cetății Izmail. Apărarea era… de noi!?? Nu-i așa că-i intringant? Prin urmare, aș fi curios să dau de niște imagini cu Dimitrie Cantemir, ostașii moldovenii, Ștefan, etc. din manuscrise otomane. La mai mult nu sper, japonezii n-au acostat în porturile moldave din păcate. Din păcate nici porturi nu prea avem…

      2. Aici se cere o comisie deja :). Dar ideea e bună. Am să încep să adun o arhivă pe parcursul anului…

      3. Frumoasă inițiativă. Clubul Ilustratorilor de Carte merge direct în blogroll. 🙂