August 22, 2011 3

Episoade pasagere

By in digresiuni

Merg eu, merg. Pe lângă catedrala catolică din Chişinău (păcat că nu-i gotică!) îmi aduc aminte de o idee îmbibată cu naftalină. Ce-ar fi să treacă Zenu la catolicism? Chestie pur teoretică, de altfel, căci subiectul nu are licență religioasă. Ritul pare a fi OK, catolicii sunt oameni de treabă, în biserică – curat și luminos. Numai că zeul în carne și oase e ceva atât de… incredibil! Nemurirea sufletului – calea-valea, dar… în fine, ce să mai lungim vorba. Cel mai bizar e faptul că tentaţia catolicismului provine dintr-o cărțulie SF cu drăcovenii. Se numea The Omen (1976), era scris de David Seltzer și trata despre tot felul de peripeţii apocaliptice. Dar asta a fost demult.

Îmi aduc aminte de Petronius. Personajul din Quo Vadis (1895) de Henryk Sienkiewicz, un patrician de viță, cultivat într-ale eticii și ale filozofiei. Numai că lumea lui s-a năruit. Roma cuprinsă de desfrâu, demență, decadență… Într-un final logic – cetatea eternă cuprinsă de… flăcări. Creștinismul ca unica alternativă viabilă a unei lumi fără principii și valori. Când o lume se năruie, credința e un activ fără pereche. Numai că e o problemă la mijloc: Petronius nu se poate converti nitam-nisam la creștinism, fără credință. El îi ajută pe doi tineri creștini să scape de represaliile lui Nero, după care își face harakiri. Simpatic personaj.

Dar stai puțin că nu mai era Roma cetatea filozofilor. Din temelie s-a clădit pe fratricid. Doi frați alăptați de o lupoaică. Unul îl omoară pe celălat ca orașul să se numească Roma. (Dacă învingea celălat orașul s-ar fi numit, probabil, Rema.) A urmat epizodul rușinos cu răpirea sabinelor. Numa Pompilius cât face! Niște gâște au salvat orașul. Epizodul cu faraoana exaltată. Și tu, Brutus?!? Romanii i-au bătut pe ai noștri. Pax Romana, fir-ar! În consecință noi ne tragem de la Rîm, iar Dacia Logan se trage de la daci.

Să recapitulăm. Istoria nu e floare la ureche. Epizoadele tihnite nu sunt cele pe care să se cheltuie hârtie în manualele şcolare. Îi vedem pe ai noştri Ghimpus, Lupus şi Filatus (ca să nu-l uităm pe Voroninus!) şi ni se pare că-i doamne fereşte. Dar din perspectivă istorică totul merge bine. La 21 aprilie Roma a împlinit 2764 de anişori. Un fleac în comparaţie cu eternitatea. La 27 august Republica Moldova împlineşte 20 de ani. Un fleac în comparaţie cu Roma. La mulţi ani, Moldovă-mamă, vatră a doinelor străbune, ca un strugure de poamă… Oops!

Tags: , , , ,

3 Responses to “Episoade pasagere”

  1. Victor Neagu says:

    Bine scris. Acest episod mi-a trecut si mie prin minte de cateva ori. Doar ca si catolicii cu pacatele lor, si noi, ortodocsii, cu ale noastre, si Roma cu ale ei, si Chisinaul cu ale sale. Toti cu pacatele lor si toti mai vrednici ca altii. Azi dimineata un coleg imi spunea ca sotia sa i s-a adresat fiicei de patru ani si i-a zis: noi trebuie sa tinem una la alta. La care fiica a raspuns: eu sunt una sau alta? Asa ca indiferent daca suntem unii sau altii (astia din urma mereu la polul mai indepartat al identitatii colective) trebuie sa gasim linistea in ceea ce suntem si sa fim mai demni si mai buni raportati la o valoare universala. In rest, ceea ce se intampla acum pe la noi la sigur nu va lua mai mult de un paragraf in manualele de istorie, iar daca ajungem sa se numeasca Istoria Romanilor peste ani nici pe-atata. Ca doar personaje ca Lupus, Ghimpus si Filatus ar trebui mai degraba sa faca parte din istoria Romei cu astfel de nume latine!

  2. alex says:

    Păcat că nu ne tragem din Atena, tare mi-ar fi fost simpatic minoTaurul:)

    și Ahile, și Diogene.

    și acum hai ne facem budiști, dacă nu avem Everest, moldovenii se duc acolo, vorba lui mahomed.

    place episodul, când continuarea?

    • Zenu says:

      Noi suntem urmaşii Romei şi cu asta basta. 🙂 Atenienii erau mai integraţionişti, lăsând în urmă mai mult urme decât urmaşi. În avântul lor imperialist, elinii l-au avut pe Alexandru cel Mare care a împrăştiat prin lume sămânţă de Alexandrii. Cea din Egipt a rămas o Alexandrie veritabilă, cea din Moldova a involuat într-un mititel şi prăfuit Alexăndreni (lângă Bălţi). Treabă cu Alexandru? Zero. Dar e un epizod şi ăsta. 🙂