April 20, 2013 Off

Dreptul la nepotism

By in digresiuni

Președintele Curții Supreme de Justiție afirmă sus și tare că „nu o să lichidăm niciodată cumetrismul și nănășimul între avocați, procurori și judecători. Acestea sunt obiceiurile și tradițiile acestui popor, ne place nouă sau nu”. Ne place nouă sau nu, dar printre obiceiurile și tradițiile acestui popor se numără și hotărârea întrebărilor (sic!) la telefon, încheierea tranzacțiilor prin saune, reglarea de conturi la botul calului ș.a.m.d. Or, nepotismul – termenul consacrat pentru a desemna abuzul de putere prin acordarea favorurilor nemeritate unor rude sau prieteni – este elementul comun al acestor tradiții și obiceiuri. Și nu, nu ne place.

Într-un cerc de cumetri (ca să nu fac zâzanie) am discutat mai în glumă mai în serios necesitatea adoptării unei politici de stat care ar limita numărul respectivilor cumetri. „Politica unui singur cumătru” cum ar veni, prin analogie cu one child policy promovată virulent în Imperiul Celest. Râdeți voi, râdeți, dar, în realitate, rețelele de cumetri s-au inflamat pe Tărâmul Mioritic ca reacție firească la condițiile acerbe ale unor regimuri opresive (de la fanarioți încoace, prin nomenclatura de partid etc.) Nu era musai să fii membru de partid, dar era bine să ai un cumătru la cârmuire care „să hotărască întrebarea” în caz de necesitate. În tot cazul, stimabilii cultivatori ai tradițiilor și obiceiurilor acestui pământ, ar trebui să fie puși la curent cu faptul că în Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt, acest fenomen nu a avut o asemenea amploare. Naș, bineînțeles că da, și, în cele mai dese cazuri același ca și nașul de botez, dar să iei de cumetri 5-6-7-n perechi era un lucru neîntâlnit. Detalii la Neagu Djuvara.

Cumetrismul este un anacronism. Iar nepotismul este un flagel. În condițiile când se încearcă edificarea unui stat de drept și promovarea meritocrației, rețelele de cumetri formează adevărate celule de rezistență în fața schimbărilor. Luptăm cu corupția? Evident, cum să nu! Dar la nivel individual? Hotărâm întrebrări…

Când ne referim la corupție, imaginarul nostru colectiv proiectează un teanc de bancnote ascunse în ziarul „Sovetskii Sport”. Și ascunde cealaltă latură a medaliei. Un studiu sociologic realizat recent în Rusia relatează că, în rândurile funcționarilor publici, „hotărârea întrebărilor” nu este percepută ca un element de corupție. Din contra, este privită ca ceva firesc și uman. Cum poți să nu-l ajuți pe un cumătru, dacă poți forma un număr de telefon și formula o rugăminte, solicitare, indicație (în funcție de caz) și a soluționa „întrebarea”? Ajutându-l pe respectivul cumătru să nu se conformeze cu regulile generale, cum ar fi necesitatea de a sta la coadă pentru obținerea unui document de utilitate îndoielnică. Regulile de joc sunt stabilite astfel încât calea legală să reprezinte un coșmar birocratic. Opțiuniunile aflate la îndemână sunt, prin urmare, cele care contravin legalității: 1. Mita; și 2. Cumătrii.

Partea și mai proastă este că nepotismul presupune un sistem tranzacțional sofisticat prin care favorurile primite urmează a fi întoarse înapoi. Îți imaginezi, eu l-am ajutat, iar el mi-a întors spatele.

Carențele acestui sistem infect sunt multiple. Atâta timp cât loialitatea stă mai presus decât legea și meritul personal avem ceea ce avem:  treizeci de martori ai unei crime nu pot identifica făptașul, un nepot nu poate ajunge să conducă un partid, iar un proponent al reformei sistemului judiciar pune obiceiurile și tradițiile acestui popor mai presus decât norma legală.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.