August 3, 2009 3

De prin librării…

By in digresiuni

Prima zi din cel de-al doilea concediu al Zenului începe cu chilipir triplu:

Primo, în Librăria din Centru îi cumpăr lui Ruxi trei cărți cu povești la prețul a numai două. Nădăjduiesc ca aceste culegeri de povești de pe întregul mapamond, inclusiv Mexic, Scoția, Nigeria, Tibet et caetera, să-i șteargă tristele amintiri despre lectura Amintirilor din copilărie prescrise de programul școlar. (Dacă nu știai, te avizez că sunt două căi de a hărțui un scriitor: 1. îl treci cu tăcerea; 2. îl bagi în programul școlar.

Secundo, în librăria Oxford au sosit cărțile comandate anterior. Ryszard Kapuściński în două exemplare. Unul se chemă „Travels with Herodotus” (Călătorii cu Herodot), în timp ce celuilalt îi zice „The Shadow of the Sun” (Umbra soarelui). India, China, Iran și Africa . Deschid Umbra soarelui:

Numai cu o mare doză de simplificare, de dragul uzanțelor, putem spune „Africa”. În realitate, cu excepția toponimicului geografic, Africa nu există.

Terzo, primesc o notificare pe mail despre faptul că s-a scos o carte nouă de Haruki Murakami „TV People”. În rusă. Și ce dacă-i în rusă? Intru în librăria din teatrul Cehov să fac comanda, dar, spre marea mea satisfacție îl găsesc pe raft.

În prima povestire găsesc următorul fragment:

Îmi închipui că atunci când trăiești așa ca ea, obosești enorm. Dar asta e problema ei, nu a mea. De aceia tac chitic. Să facă așa cum îi priește. Eu mă țin de părerea mea. Ea – de a ei. Din când în când ea se supără foc. Zice că uneori nu poate suferi indiferența mea. Iar eu spun că nici eu, uneori, nu pot suferi indiferența legii gravitației, numărului „pi” și a lui E=mc2. Fiindcă așa și este. Dar e suficient să spun aceste lucruri și ea se cufundă în tăcere. Cred că le ia în calitate de ofensă.  Dar nu e așa. Nici prin gând nu-mi trece să o ofensez. Pur și simplu spun ce cred.

Sunt condamnat la încă o noapte de nesomn.

Promițător. Inclusiv și pentru Ruxi.

Promițător. Inclusiv și pentru Ruxi.

Kampai.

Tags: , , , ,

3 Responses to “De prin librării…”

  1. ceziceu says:

    ooo, Bilioteca din centr e una dintre cele mai bogate in carti librarii din Chisinau. Mersi ca mi-ai reamintit de Haruki Murakami ca e in agenda lecturilor mele. 😉

  2. Nicolae Botan says:

    mde… cultura asta a cititului, obtinutului si savuratului de informatie e mai mult decit precar dezvoltata in MD. In Olanda e mai greu cu cartile pe strada sau librarii convenabile (in mare parte sunt fitoase cu straluci si eventual scumpe), in Italia (in special Bologna) te impiedici in tirguri de carti – oferte peste oferte de cele mai spectaculoase… Insa bibliotecile sunt la nivel peste tot. In Italia biblioteca municipala e ceva deosebit, acolo nu e doar locul unde sunt carti, e locul unde se poate de obtinut orice tip de informatie, de savurat o carte intr-o sala comoda si placuta, de venit la o intrunire a bibliofililor, jurnalistilor, scriitorilor la urma urmei de petrecut o seara cu familia (am vazut cu ochii mei cum oamenii vin simbata seara sa se odihneasca la biblioteca, cu familia). Mergeam recent prin biblioteca municipala din Bologna -http://foto.md/ro/uphoto/72233 si ma gindeam, oare cind am sa pot si eu in MD sa vin la bilioteca sa ma relaxez, sa rasfoiesc o carte la o ceasca de cafea, sa audiez o arie din opera preferata sau sa privesc un film documetar despre arta ce ma intereseaza… sa nu fiu obligat sa alerg prin oras sa caut cartea in librarii sau sa caut prin net tot felul de copii piratate… Deci bucura faptul ca pe la noi prin librarii se mai poate de gasit cite ceva, dar sincer sa fiu as fi preferat putin alta istorie… si sincer sa fiu mira cum le-ati gasit si pe astea, de obicei se gasesc manuale sau tot felul de SF de genul cum sa slabesti in 3 ore sau cum sa devii milinoar intr-o zi. Eu procuram carti de la uniunea scriitorilor si de linga Gara feroviara, acolo mi se parea ca se putea de gasit mai multe (in special in romana), si oricum totdeauna ramineam cu impresia ca nu cumpar ceea ce vreau dar mai degraba aleg din ceea ce este…

    • Zenu says:

      E de invidiat, ce să zic. Dar tot e mai bine decât cu vreo 2-3 ani în urmă când fondurile de carte românească arătau ca harta Siberiei – pe ici și pe colo câte un autor interesant și ăla într-un singur exemplar. Librăriile de carte rusească au stat relativ mai bine, chit că erau adăpostite în tot felul de centre comerciale; cele de carte românească au luat amploare ceva mai recent. Librăriile din Hol, din Centru, Librăria 9 și Vărul lui Shakespeare fac o treabă decentă – acum și seri tematice, poetice, etc.

      Bibliotecile bat apa în piuă – sector public lipsit de mijloace financiare, rezistă mai mult din donații de carte. E explicabil, de ce prefer biblioteca personală, nu?