April 2, 2013 2

Cum e să fii democrat într-o țară săracă

By in digresiuni

Ziceam eu că vizitez stepa kazahă cu un hidden agenda și anume ca să mă lămuresc cum funcționează alternativele democrației, dar cumva agenda respectivă a trecut pe planul doi, apoi pe planul trei și, numai-numai să plece pe apa sâmbetei, că a țâșnit la suprafață, propulsată fiind de romanul pakistanezului Mohsin Hamid „How to Get Filthy Rich in Rising Asia”. L-am cumpărat în drum spre Asia. Fără intenția de a deveni filthy rich. Foarte conștient de faptul că nu e vorba de Dale Carnegie. Și slava Domnului.

Dar să revenim la agenda secretă. Diferența dintre moldoveni și kazahi în termeni de mentalitate e minimă. La nivel molecular homo sovieticus este indestructibil. Super-ego diferă doar la nivel de accent. Winston Churchil a zis că democrația este cea mai proastă formă de guvernare cu excepția tuturor celorlalte forme de guvernare care au fost încercate din paști în paști (‘democracy is the worst form of government, except all those other forms that have been tried from time to time’). Kazahii pun accentul pe cea mai proastă. Noi punem accentul pe celelalte. Care-s și mai proaste. Așa să fie?

Ei

Autocrațiile asiatice, atunci când nu le-au fost altoiți vlăstarii socialismului, au avut o performanță economică destul de reușită. Coreea de Sud și Indonesia au folosit regimurile autocrate pentru a deveni filthy rich. Pentru ei democrația nu a fost un produs de primă necesitate. Acum și-l pot permite. Singapore nu s-a ogoit. La singaporezi opoziția este în continuare asociată cu o stare de ușoară demență. Deocamdată.

Pentru kazahi Coreea de Sud și Singapore servesc drept etaloane. Ambițiile lor sunt mari. În situația când noi cârpim drumurile, ei construiesc coridor de transport care va să mijlocească comerțul dintre Rusia și China. Se numește Silk Road Project. Pe ruta Astana-Almaty circulă TGV-uri spaniole. Construiesc zgârie-nori chit că nu duc listă de spații de parcare. Pregătesc orașul pentru World Expo 2017. Etcetera. Diferența nu e în ambiții. Diferența e că dacă ei își propun să facă ceva, apoi chiar se apucă și fac.

Să nu ne facem iluzii. Realizările respective nu sunt rodul unei minți luminate, ci rezultatul exploatării inteligente a resurselor naturale pe care le posedă Kazahstanul. Și totuși, majoritatea țărilor „blestemate cu petrol” au reușit să demonstreze empiric că există o mulțime de metode să o dai în bară în pofida resurselor naturale. În cele din urmă, un regim autocrat este un uriaș pe picioare de lut. Puterea centralizată se ține pe loialitatea constituenților. Loialitatea, devenind monedă de schimb, ia locul eticii profesionale. Corupția înflorește sub auspiciile unei legitimizări de sus. Responsabilizarea, care în mod normal are loc în baza scrutinului electoral, nu merge. Și atunci lucrurile iau o altă întorsătură…

Noi

…Zicem noi, moldovenii, care ne responsabilizăm cu regularitate edilii în baza scrutinelor – naționale, locale, anticipate. Nu vedeți cât de mult se străduie politicienii noștri ca să ne câștige simpatia? Oferă poporului un spectacol efervescent, plin de suspans, picanterii, dramă, momente „de râs” și prilejuri de plâns. La întrebarea când vom trăi în cele din urmă mai bine, ni se răspunde în mod invariabil: priviți epizodul următor. Și noi privim căci avem un singur canal. Mergem cu regularitate la urne ca să ne achităm abonamentul.

Ați privit epizodul „Destrămarea alianței”? Evident, ce altceva avem de privit. Următorul epizod este „Împăcarea alianței” cum e și normal căci se apropie sfintele sărbători de Paști și e vreme de împăcare. O să ne bucurăm de AIE-3 cum nu ne-am bucurat de Die Hard-5 și o să ne zicem unul altuia cu seninătate: „AIE a înviat! Adevărat a-nviat.”

Tags: , , ,

2 Responses to “Cum e să fii democrat într-o țară săracă”

  1. Maria says:

    Vom trai mai bine cand nu vom mai privi realitatea prin ochii “democratilor” hapsani