September 16, 2010 2

Cum a crescut Peter Sís în spatele cortinei de fier

By in digresiuni

No ce? Am promis că revin la tema lecturilor pentru copii. Asta e una specială. Polemică poate. Poate că da, poate că nu. Vedem imediat.

E vorba de “Zidul” de Peter Sís. Nu e vorba de Pink Floyd. E vorba de viaţa ilustratorului în spatele cortinei de fier, povestită şi desenată pentru copii săi. Din punct de vedere al ilustraţiilor este fascinantă.

Îl aşez pe un geamăn de o parte şi pe celălalt de cealaltă. Examinăm desenele. Eu povestesc.

Ăştea-s o familie. Tatăl (la volan) este cel care a ilustrat această carte. Îşi duce copii la un concert de Beach Boys. Sunt în America. Însă în urmă cu o groază de ani, asistase la un alt concert al acestei formaţii. Unul care a avut loc la Praga înainte de invazia din 68.

Le arăt desenele şi le explic. Uite-aşa a fost comunismul. Nu te lăsau să desenezi ce vrei, nu te lăsau să cânţi într-o formaţie rock, nu te lăsau să porţi pletele lungi, nu te lăsau să visezi. În schimb te lăsau să pictezi secera şi ciocanul, să arborezi drapele roşii, să mărşăluieşti la parada şi să-ţi torni tovarăşii. Desenele sunt alb-negru, copiii dau din cap a dezaprobare.

Apoi a început “încălzirea”. O vreme când gheaţa s-a topit şi poporul a îndrăznit să viseze. Tineretul şi-a pus blugi şi şi-a lăsat părul lung. Şi-au luat ghitare. Copiilor mei le place cum arată libertatea. În primul rând că e colorată.

– Iau, căluţ cu steluţe!

– Iau, merc cu cap de fetiţă!

– Iau, purceluş cu umbrelă!

– Iau, peşte cu aripi!

– Iau, iepuraş în pălărie!

E logic să-ţi placă libertatea. Apoi au intrat tancurile şi libertatea s-a terminat. Concertul de pomină s-a terminat la secţia de poliţie. Iepuraşii în pălărie au fost scoşi în afara legii. Visurile au fost arestate. Toată lumea se gândea cum să evadeze din acest coşmar. După ce guşti din dulceaţa libertăţii, cum să te împaci cu amarul închisorii? Dincoace de cortina de fier sălăşluiesc prostia, suspiciunea, teroare, nedreptatea, teama, invidia, imoralitatea şi minciuna. Dincolo – egalitatea, fericirea, libertatea, adevărul, demnitatea, visurile, onoarea…

Ei… aici s-a exagerat oleacă. Prostia, teroare, nedreptatea & Co. sălăşluiesc de ambele părţi ale zidului. Adevărat că dincolo de zid există mai multe opţiuni, dar înseamnă ele cu adevărat libertate?

În consecinţă mă întreb dacă e bine ce face ilustratorul ceh. Decid că e bine. Nu-mi imaginez cum să le explici copiilor despre wage slavery şi concepte deşucheate de ordinul respectiv. Dar tre să înţeleagă şi ei că libertatea e un lucru de preţ, iar teroare e parşivă. As simpe as that. Fără complicaţii ideologice.

Iar ei se lasă atraşi în mod firec de iepuraşii în pălărie şi purceluşii cu umbrelă.

Fain.

Despre un zid povestesc anume. E zidul rezistenţei. Cel care era pictat în semn de protesc faţă de represalii. În pofida lor. Zidul era vopist zilnic, însă întotdeauna se găsea cineva care să refacă desenele. Care erau şterse din nou. Şi iar restabilite. Atâta timp cât cineva avea grijă să facă acest lucru, libertatea nu era un simplu vis.

O chestie tare aceste ziduri pictate, zi că nu-s.

Ce-ascultăm? Pink Floyd să fie.

Tags: , , , ,

2 Responses to “Cum a crescut Peter Sís în spatele cortinei de fier”

  1. oxana says:

    incep sa imi doresc un zid al rezistentei in aceasta tara. Daca vrea si tara, of course. Pentru ca astia mici sa continuie sa fie atrasi in mod firesc de iepurasi in palarie si purcelusi cu umbrela:)