July 19, 2009 Off

Cronica unei sâmbete perfecte

By in digresiuni, jazz
Concertul live în Antibes conține piesele de pe albumul „J'ai Deux Amours” (2005)

Concertul live în Antibes conține piesele de pe albumul „J'ai Deux Amours” (2005)

Am impresia că tocmai s-a sfârşit o sâmbătă pe cinste. Desigur, a fost şi arşiţa, dar m-am hotărât să nu mă i-au de ea şi, prin urmare, nu m-a deranjat. Dacă verifici permanent câte grade sunt, căldura începe să te obsedeze. Oricum am avut parte de un antrenament bun în Spania când transpirasem şi noaptea. O perioadă a fost atât de fierbinte, încât sistemul meu de termoregulare s-a încâlcit de-a binelea şi aveam constant temperatură de 37 de grade. Asta nefiind răcit.

În tot cazul, am ieşit dimineaţa să i-au bilete la Harry Potter şi prinţul Semipur pentru mine şi Ruxi. Cred că Ruxi e un pretext excelent pentru mine ca să merg la tot felul de poveşti cu zâne şi, mai ales, la desene animate. Dar, din moment ce îi place şi ei, nu văd de ce mi-aş face probleme.

Aşadar, am luat bilete la film şi, în drum spre casă – o sticlă de Feteasca Albă şi un concert video cu Dee Dee Bridgewater live în Antibes.

Filmul corespundea imaginii despre petrecerea timpului la cinema, astfel încât am primit satisfacţie în pofida faptului că nu mă interesa prea tare dacă o să se sărute Hermione cu Ron sau dacă Harry îl va învinge definitiv pe Cap-de-Mort. (Definitiv – cum să nu, căci mai rămâne un epizod care, din câte am înţeles, va fi rulat în două părţi.) Ruxi, a închis cuminţică ochii în momentele pe care le-a considerat terifiante şi mi-a dat câteva întrebări atunci când dublajul în rusă i s-a părut prea complicat – oare când o să putem renunţa la el?

În drum spre casă ne-am intersectat cu soţia care se plimba cu gemenii. Am primit instrucţiuni exacte privind spaghetele pe care urma să le facem eu şi Ruxi.

Eu am tăiat beconul, Ruxi a tăiat ciupercile.

După ce am adăugat smântâna în tigaie ne-am zis că merităm câte un pahar de kvas. Spaghetele propriu-zise le-am fiert după ce s-a întors tot familionul acasă.

La desert am avut Dee Dee Bridgewater live. Primele trei piese le-am urmărit fascinat: J’ai deux amours, La mer și Ne me quitte pas. Cu acest proiect Dee Dee re-editează atmosfera Parisului postbelic, un fel de mecca pentru crema culturii americane din anii ’50. Ernest Hemingway, Henry Miller, Josephine Baker, Charlie Parker erau cu toții parizieni spre bucuria publicului…

Fiindcă îmi mai rămăsese un pic de Feteasca de la cină, mi-am prelungit plăcerea şi pe audio. Am ascultat albumul Love and Peace – omagiu lui Horace Silver, citind concomitent Cronica păsării-arc în care tocmai veni vorba despre o călătorie pe insula Creta.  Excelent! De ce n-am avea mai multe sâmbete pe săptămână?

P.S. În 2007 Dee Dee Bridgewater a participat la festivalul de jazz de la Sibiu. O idee pentru Ethno Jazz Festival?

Tags: , , , , ,

Comments are closed.