September 3, 2009 7

Confesiunile unui fost fumător

By in digresiuni
coffee-and-cigarettes

Coffee and cigarettes (2003) reprezintă un șir de istorioare amuzante cu țigări și cafea filmate de Jim Jarmush

Îmi aduc aminte:

Nimic mai simplu decât să lepezi fumatul, o fac în fiecare zi. (Fumătorul Anonim)

Sau:

Cel mai frumos lucru care ţi se întâmplă după ce lepezi fumatul este că poţi oricând să-ţi permiţi o ţigară. (Coffee and Cigarettes)

Chiar aşa a fo’. Cristofor Columb s-a întors din Lumea Nouă nu doar cu o foaie de tutun, ci şi cu un drăcuşor verzui care şi-a făcut cuibar în căpăţâna omului şi a prins a bodogăni întruna: ce zici de-o ţigară, frăţioare?

Chestia cu lăsatul fumatului e atât de complicată din cauza conflictului de interese. Tu, cel care ai decis să te laşi de fumat, stai întotdeauna la îndemână ta să-ţi abrogi propria ta hotărâre. Sau să o contramandezi. De ce n-ai face-o? Tu nu pleci nicăieri de la tine. Doar tot tu eşti cel care hotărăşte abrogarea, nu-i aşa? Dacă se bagă alţii iese şi mai urât. Apare un motiv în plus să ţii morţiş că tu eşti cel care decide când şi cum şi de ce! Şi, bineînțeles, îţi aprinzi o ţigară.

Unde mai pui şi atmosfera, berea, cafeaua, filmele de după miezul nopţii, jazzul etcaetera, etcaetera. Tare complicat.

Mai e şi chestia cu negativismul. Să-mi interzic io mie? Da ce mi-am făcut io rău, dom’le, ca să-mi fac cu mâna me una ca asta?

Ei bine, minunea s-a produs. Mission Impossible accoplished exact cu un an în urmă: pe 3 septembrie 2009. E ziua mea de naştere în calitate de nefumător. (Adică, în urmă cu treizeci şi ceva de ani în urmă tot nefumător mă născusei, dar lucrurile au evoluat de atunci.) Îmi place ideea unei aniversări conştiente. Când m-am născut nu m-a întrebat nimeni. Nu mi-s fanul zilei mele de naştere. N-am fost de la 10 ani încoace, când primii cadou un costum. Cu lăsatul fumatului a fost altfel.

Trucul meu a fost să rezolv partea negativistă. Mi-am spus: nu lăs fumatul, ci devin o persoană nefumătoare!!! Nu am spus la nimeni. Am lăsat câteva ţigări în pachet. Când amicii N şi D m-au poftit la obişnuitul perekur am zis că poate mai târziu. Soţia a aflat peste o săptămână, clubul – peste vreo lună. Eu devenii o persoană nefumătoare şi lumea nici nu bănuia. Credea că sunt acelaşi, vechiul. He-he!

Într-o fază dificilă a lăsatului de fumat, care survine la a treia săptămână (o ştiu fiindcă mai făcusem anterior câteva încercări nereuşite), m-a ajutat Murakami-sensei. Tocmai citeam What I Talk About When I Talk About Running. Haruki Murakami fuma câteva pachete de ţigări pe zi – o performanţă neegalată de mine. A lăsat fiindcă a decis să alerge maratonul. A decis să alerge maratonul fiindcă s-a copt pentru a scrie romane. A înţeles că să alergi maratonul şi să fumezi câteva pachete de ţigări pe zi e imposibil. Şi s-a lăsat de fumat.

Între noi fie vorba, eu cred că e mai mult decât atât. Cred că Murakami l-a citit pe Charles Bukowski când a luat această decizie. Metoda lui Bukowski a fost exact inversă: a băut, a fumat şi a făcut chestia aia până s-a terminat. Asta era sursa lui de inspiraţie într-o lumea ştirbă. Haruki a citit şi a zis: „Ei, nu. Tre să ai un ficat a naibii de puternic ca să o poţi ţine aşa!” Şi a ales disciplina. Despre lucrul acesta omite să menţioneze în autobiografia sa (la fel cum omite în genere orice detaliu autobiografic comun), dar cred că ipoteza mea nu este aiurită. În primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979),  Haruki vorbeşte despre un scriitor nord-american ficţional care s-a sinucis sărind de pe Empire State Building. Din cele descrise, se poate conclude că Bukowski ia servit drept model. Deşi Bukowski nu s-a sinucis, ci s-a terminat de leucemie în 1994… Oricum, e o ipoteză.

Chestia asta m-a inspirat. Disciplina, vreau să zic. M-a captivat cum e să te hotărăşti să devii o persoană nefumătoare. Natura umană te ispiteşte, iar tu o ţii morţiş: „Sunt o altă persoană. M-ai confundat probabil. Ai greşit adresa. Calea!

Peste câțiva ani Marlboro o să vină să mă roage:

– Te rog, măcar o ţigară. E gratis.

Niet, am să zic eu. Nada. Niente. Niciodată. The Will Power.

Tags: , , , , , , ,

7 Responses to “Confesiunile unui fost fumător”

  1. nicole says:

    daca tot zici ca ai un fel de zi de nastere, LA MULTI ANI!

  2. 🙂
    La multi ani asadar.

  3. Zenu says:

    @Nicole @Belle de Jour

    Așa sper să fie. Mersoi!

  4. Vania says:

    După o pauză de câţiva ani, aş putea afirma uneori că sunt fost nefumător…

  5. […] septembrie împlinesc primul an de la renașterea mea ca nefumător. Ce să zic? E mult mai sănătos așa. Savurez. Fumul din cafenele începe să mă calce pe […]

  6. […] septembrie împlinesc primul an de la renașterea mea ca nefumător. Ce să zic? E mult mai sănătos așa. Savurez. Fumul din cafenele începe să mă calce pe […]