October 12, 2011 1

Cobâlţ!

By in digresiuni

Cică într-o zi ca ziua de azi, cică un genovez pre nume Cristobal (aka Cristofor) a descoperit cică o Indie. Nu era India aia, da ce contează?! Nu era Columb descoperitorul, căci ca să ne limităm la europeni doar şi tot a fost unul roşcat care i-o tăiase pe dinainte cu juma de mileniu mai devreme. Eric Roşcatul a mers prin nord – Ţara Verde, Ţara Vinului şi voila! – analele istorice i-au dat preferinţă lui Columb. Da ce contează? Într-o zi ca ziua de azi, un marinar însetat a strigat: “Pământ!” şi a încasat pentru atare ispravă vreo câtevaişpe ducaţi. Ziua de 12 octombrie se celebrează pe 4 continente (pinguinii nu vorbesc spaniola) ca zi a spaniolităţii în cinstea acestui eveniment istoric marcant. Indienii n-au fost extaziaţi de norocul care i-a plesnit. (Da ce contează?)

Dacă Cristofor Columb ar fi făcut management financiar, i-ar fi fost bine-mersi cunoscută noţiunea de sunk cost. În finanţe, când apreciezi valoarea unui proiect, iei în consideraţie tot fluxul de numerar pe care te aştepţi ca acesta să-l rodească în viitor şi-i calculezi valoarea prezentă. Faptul că deja ai băgat în proiect vreo câteva parai şi un litru de transpiraţie nu influienţează în niciun fel valoarea proiectului. Lucrul ăsta contravine intuiţiei care ne ispiteşte să credem că efortul depus este măsura valorii, dar lucrurile nu stau astfel. De aceea că toate costurile aferente proiectului care au fost suportate în trecut sunt sunk (înecate). Cobâlţ! De ce li se zice sunk eu nu ştiu, dar mă gândesc la corăbiile romane care au fost înecate ca să taie calea întoarsă cuceritorilor debarcaţi în Britania. Cine ştie…

Deci. Columb a investit parai şi transpiraţie în descoperirea Indiei. A descoperit altceva. Nu a făcut management financiar. Era doar o fiinţă umană şi a procedat aşa cum procedează semenii săi. A trişat. Din moment ce a găsit ceva după lungi căutări de ceva a hotărât să numească acest ceva – India. Şi punct. End of the journey. Finita la comedia. Numeşte lucrul pe care îl capeţi la sfârşitul unor lungi frământări “succes” şi ăsta o să fie definit drept succes. Numeşte-l libertate. Numeşte-l democraţie. Numeşte-l fericire. Întotdeauna ieşi basma curată dacă eşti suficient de atent ca să nu dai o definiţie prematură a obiectului căutărilor tale. Felicitări!

Dar nu toţi semenii sunt la fel. Există o tagmă trăsnită, aproape sectă, incandescentă la orice atingere, care nu se lasă duşi în eroare de pseudo-definiţii. Se cheamă poeţi. Sau se cheamă savanţi. Ei nu acceptă să numeşti acel ceva de la marginea orizontului Indie doar din cauza că aceasta ar coincide cu sfârşitul călătoriei. Ei sunt în căutarea adevărului. E foarte mare probabilitatea că nu-l vor găsi niciodată. E foarte mică probabilitatea că se vor lăsa bătuţi. Respectiv, acestor oameni nu le stă în fire să tragă linia şi să se bucure de succes. Dar ei se bucură, se bucură intens, de fiecare clipă a călătoriei, căci este o călătorie infinită în căutarea Adevărului. Definiţia lui Kerouac:

Nothing behind meeverything ahead of me, as is ever so on the road.

Cobâlţ!

Tags: , , ,

One Response to “Cobâlţ!”

  1. catalina says:

    O privire aruncata peste umar, spre tarmul de unde ai plecat, premisele de la care ai pornit, o recalculare a cursului – cu instrumente noi, inventate intre timp – si, mai ales, gustul pe care ti-l lasa in gura propriu-ti cuvant definitoriu ar putea altera convingerea ca acela este punctul terminus.

    Sau poate doar simtim nevoia sa numim lucruri pentru a putea lua in stapanire….