April 1, 2014 Off

Cezar, etc.

By in digresiuni

Dacă Putin nu ar fi fost Putin, ar fi rămas Ucraina intactă?

Istoria, antică și modernă deopotrivă, conține lecții despre inevitabil. Să-l luăm pe Cezar. O personalitate de geniu, după unii. A lărgit hotarele Imperiului Roman, a introdus reforme economice, a stabilizat „situația”, a cucerit inimile muritorilor de rând. După alții – un tiran. A uzurpat puterea, a limitat libertățile, a ridiculizat democrația. Alții, inclusiv și tu, Brutus, i-au „administrat” un cuțit în spate în numele Republicii.

Inevitabil, locul tiranului a fost ocupat de un altul. Octavian. Tânăr, abil și bine-intenționat. A promis că va restabili drepturile și obligațiunile Senatului. Parțial, s-a ținut de cuvânt: a restabilit obligațiunile. De fiecare dată a fost prea devreme pentru a restabili și drepturile. A fost urmat de Tiberius. Mai puțin tânăr, mai puțin abil, rău-intenționat. Dar a promis și el că va restabili Republica. Nu a avut timp pentru asta. A fost urmat de Caligula. Care nu a avut comentarii la această temă. Nu a promis că va restabili nimic. S-a folosit de pâinea și cuțitul pe care le-a avut la îndemână aducând Roma în pragul unul colaps economic, militar, politic, moral și social. I s-a „administrat” și lui. Claudius, un supraviețuitor al tiraniilor în virtutea beteșugurilor cu care l-a hărăzit natura, avea mintea ascuțită. A scos Roma din default. Și a promis că va restabili Republica.

Dar vezi bine că niciodată nu se găsește un moment bun pentru asta. Ori e criză, ori e altceva. Dacă e criză ești prea prins în treburi ca să-ți pese de transferul puterii. Dacă nu e criză nu e nici o urgență, se poate și mai târziu, nu-i așa? Și atunci zici: voi restabili Republica de la o luni. Sau la anul. Sau după următoarea olimpiadă.

Să revenim la Cezar.

Trecerea de la democrație la tiranie era inevitabilă. Un imperiu nu putea fi guvernat la fel cum ai guverna un oraș, fie el și etern. Roma tocmai trecuse Alpii. Armata era un instrument, iar Cezar avea planuri. Și dacă nu se numea Cezar, s-ar fi numit Pompeius, dar a fi fost esențialmente aceeași mâncare de pește.

Prin urmare, ce e „cezar” dacă nu un receptacol al dorințelor iraționale a poporului, un păpușar iscusit, tras la rândul său de sforile istoriei. Și ce e „putin” dacă nu un păpușar tras de sforile iraționale ale poporului rus care-l creditează cu o creștere a popularității cu circa 30% pentru încălcarea tratatelor internaționale, amestecul în afacerile interne ale unor state suverane, izolarea Rusiei pe plan extern? Cu siguranță, în aceste condiții transferul puterii pe cale democratică se exclude din căpătâi. „Salvatorul națiunii” va suspenda alegerile din cauza specificului național. Temporar, până se mai limpezesc apele. Dar el va avea grijă să ca apele să nu se limpezească.

Respectiv, Crimeea 2 este ca și bătută în cuie. Iată așa o situație.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.