May 30, 2013 1

Cealaltă nisipieră

By in digresiuni

În cealaltă nisipieră nu este neapărat mai bine. La Roland Garros plouă. Noi suntem la un pas de stabilitate. Și ce? Piesele de schimb și Jucătorul sunt aceleași persoane. Va ieși ceva bun din această combinație? Vorba poetului: era mai bine cu comuniștii, cel puțin știai cine-i dușmanul de clasă. Nu mă refer cu tot dinadinsul la comuniștii lui Voronin. În URSS era și mai clar. Disidenții de pe icoane aveau nimburile curate și picoarele murdare. După cum e corect să fie.

Mii dor de politicieni idealiști. Și naivi. Dar nu isterici. Ceva de genul lui Mahatma Ghandi sau Nelson Mandela. Dar, bineînțeles, nisipiera noastră e prea mică.

În cealltă nisipieră Kurt Vonnegut susține o intifadă globală. Jinduiește o grevă generală a scriitorilor până ce omenirea va sări de pe fix. Tot el o anulează. Au dreptul scriitorii la grevă? E ca și cum polițiștii și pompierii ar lăsa orașul de izbeliște. Dar, pe de altă parte, ce-am învățat noi în ultimii cinci milioane de ani de lectură? Nimic.

Leagănul pisicii” este un roman trist fiindcă ucide speranța. Scriitorii noștri nu fac grevă. Ei au plecat în vacanță. Împreună cu cititorii.

Știința și biserica se bat pentru același trofeu: nemurirea. Oamenii de știință inventează pastile care ne vor face viața mai lungă și mai ușoară. Dar cum nu învârtești invențiile lor devin arme nucleare. Oamenii bisericii vând viață veșnică post-mortem. Everybody lies. Minciuni care ne fac să tolerăm mai ușor mizeria din propria nisipieră.

Kurt Vonnegut a zis că fumatul e unica formă civilizată de sinucidere. El a încercat să o facă și în mod necivilizat. Dar a ratat. A murit peste mai mulți ani, căzând de pe scară. Întâmplător.

Sperăm că cealaltă nisipieră e mai spațioasă și că acolo este loc pentru toată lumea. Politicienii să facă politică. Businessmanii să facă afaceri. Profesorii să predea. Medicii să lecuiască. Probabil că în această rețetă simplistă se ascunde calitatea vieții. We know better than that. La noi: politicienii fac afaceri, medicii fac politică, businessmanii ne învață cum să trăim, iar profesorii… profesorii fac afaceri și politică prin cumul. De aia ne facem valizele și plecăm. Fiindcă politica moldovenească, la fel ca și romanul lui Kurt Vonnegut, ucide speranța. Cum zicea Vlada deunăzi… tre să fie mai întâi rău ca pe urmă să fie mai bine? Nașpa.

Fiecare cu nisipiera lui. Undeva, în adâncul sufletului mai cred că dacă fiecare își va vedea de treabă încercând să-și contureze niște principii de viață și să se țină de ele până acestea nu vor deveni valori, lucrurile se vor schimba în mai bine. Dar s-ar putea ca asta să fie doar o altă formă de religie. Căci ce motive mai avem ca să sperăm?

Tags: , , , ,

One Response to “Cealaltă nisipieră”

  1. […] Sorin Hadârcă […]