April 18, 2011 39

Buzunarul vecinului

By in digresiuni

Moldovenii sunt o națiune altruistă. Într-atât de altruistă, încât capitalismul șchiopătează până în punctul de a luneca în râpă. Avantajul nostru competitiv este să stăm pe prispuliță și să măsurăm din priviri avuția vecinului: casa, masa, buzunarele și capra. La asta pe bune că ne pricepem. Uităm de noi. Ne gândim numai la alții. Din atare motiv, regula lui Adam Smith, conform căreia „dacă fiecare își urmărește propriul său interes, în sumă toți trăiesc mai bine”, la moldoveni nu prinde. Nu merge și basta. Merge viceversa: fiecare urmărește interesul vecinului și în sumă toți trăim mai prost. Suntem băgăcioși, ranchiunoși și lacomi. Ce să mai vorbim… capra vecinului este simbolul identității naționale.

Buzunarul vecinului e spațiul public sui generis. Moldoveanul nu se limitează la a-l achipui doar. Intră în el cu o lanternă și un hârleț de parcă ar fi exploratorul temerar al unei peșteri preistorice. Aha! Deci atâta are. Are și tace. Măi, măi, măi! Măcar de-ar pune de băut, dar el – tace! Dacă dibuiește un fir de ață care duce spre furt, corupție, intrigi sau pur și simplu afaceri murdare, moldoveanul nostru parcă se mai luminează la față. Deh, își face omul ceva și pentru casă. Descoperirea îi justifică prezența în acest buzunar și dă pinteni propriilor planuri napoleonice. Dacă nu descoperă nimic necurat, moldoveanul are insomnie. Nu e posibil, zice el în miez de noapte și unde: Hârști! dă cu hârlețul de se cască o gaură în buzunarul vecinului prin care încet-încet se scurge avuția națiunii.

Nu vorbesc din auzite. E personal. Și fiindcă buzunarul personal e un domeniu de interes public, țin să declar: am.

Am ajuns să am făcând cale lungă. Primul meu salariu a fost de 88 de lei. Mai mic decât bursa de student. Din el am cumpărat banane, cabernet, tortă și țigări. Pentru atâta mi-a ajuns. În Spania n-a fost ușor. Ca să ajung acolo am luat credit. Altul și-ar fi luat mașină. Eu aveam o limită de cheltuieli de 8 euro pe zi și eram sătul de macaroane cu ton. E mâncarea de care prefer să nu-mi amintesc. Nu am fost să-mi văd echipa de suflet, Real Madrid, pe Santiago Bernabeu, din cauza că prețul unui bilet era de 40 euro – trebuia să stau lihnit o săptămâna ca să-mi permit. Nu mi-am permis să fiu bolnav. Pe la sindrofii fumam mai mult ca să beau mai puțin. Dacă reușeam să pun ceva de-o parte, atâta îmi permiteam – să călătoresc prin țară. Deseori de unul singur, cu autobusul, în hotele de ocazie…

N-am rămas să-mi caut de lucru, căci se subțiase rău de tot buzunarul. M-am întors în țară ca să achit creditul. Într-un rând am lucrat la trei joburi ca să mă eliberez mai repede de credit. Am reușit. Și acum: am.

Ai o problemă cu asta?

Tags: , ,

39 Responses to “Buzunarul vecinului”

  1. Teoria caprei vecinului se leagă perfect cu zidurile de 2,5-4 m, care chipurile protejează propria capră de ochii vecinilor, dar, cu adevărat te izolează într-o cuşcă mare şi-ţi micşorează izbitor orizontul.

    Prima mea bursă a fost 60 de lei (în 2001) şi din banii ceea nu ştiu dacă puteam să cumpăr multe, mai mult erau pentru transport. Primul salariu a fost de 1000 de lei (2005), chiar dacă lucram la o rudă. Acum pot întreţine 3 persoane şi să-mi permit practic orice lucru rezonabil (n-am jeep, lanţuri de aur, TV 3D, costume Armani ş.a. accesorii blatnîie).

  2. Ion Grosu says:

    Primul meu salariu a fost de 100 de dolari pe lună. L-am “stropit” cu prietenii la Passepartout. A ajuns fix :) Măîntorsesem şi eu din străinătăţuri fără bani, mi-am luat calculator în credit cu 300 de dolari. Următoarele trei luni l-am întors. Stăteam la părinţi, 5 lei pe zi pentru bani de cheltuială erau o normă :)

    Am mai lucrat apoi la o cantoră tipic moldovenească. Nici acum n-am mai primit bani de la ei :)

    Nu-mi era a număra banii altora atunci, aveam problemele mele :)

    Bun articol. Rău că te apuci iar de moldoveni (generic), dar sunt cîţiva oameni cărora le-aş trimite acest link, dacă aş crede că are sens.

  3. alex27 says:

    ”Eu aveam o limită de cheltuieli de 8 euro pe zi și eram sătul de macaroane cu ton.

    Dacă reușeam să pun ceva de-o parte, atâta îmi permiteam – să călătoresc prin țară. Deseori de unul singur, cu autobusul, în hotele de ocazie… ”

    cât de cunoscut sună, eu mâncam salată de legume, cu mazăre și cu tăt, pe lângă orez cu legume, așa săptămâni la rându.

    Fiind student lumea cutreieram și dormeam adesea prin gări și aeropoarte…

  4. Viorica Strah says:

    Sorin, interesant articol. Cred ca peste tot pe planeta sunt oameni bagaciosi, etc. Nu cred ca e o caracteristica numai a moldovenilor. Un lucru pe care l-am inteles, e ca atunci cind te bucuri sincer pentru altul, vei avea o bucurie similara. Iar daca il invidiezi pe altul, iti blochezi propria prosperitate, pentru ca ceea ce ii doresti aproapelui tau, fie bine, fie rau, de fapt iti doresti si tie. Noi toti suntem legati prin constiinta colectiva. Eu incerc sa evit persoanele “toxice”, le simt intuitiv. Uneori imi reuseste acest lucru, alteori nu prea. Invat sie eu lectia mea pe acest pamint. Sincer iti doresc multa lumina si sa te inconjoare cit mai multi oameni luminosi si sinceri.

  5. Nuconteaza Cinesunt says:

    Primii bani castigati a fost bursa de 50$ in primul an de studii am reusit sa adun la coltun 300$ :)))) Apoi cand am inteles eu care poate fi adevaratul sens al studentiei nu am mai reusit sa agonisesc bani. Fondul de rezerva era mai deficitar mereu. Dupa facultate primul meu salariu era de 350$ credeam ca pentru banii astia puteam merge la capatul pamantului si am mers….acolo timp de 2 luni mi-au ridicat salariul la 900$ dupa care au mai fost majorari de pana la 1100$ apoi 1320$ apoi 1550$ dupa care 2500$ si in final 4400$…dar nu a durat mult si stiti de ce pentru ca peste tot erau moldoveni care furau. Moldoveni fara studii fara efectiva logica productiva si valoare ca specialisti…..furau unul de la altul frate de la frate fiu de la tata fura..si a murit toata afacerea si stiti din ce cauza???Din cauza ca rudele au culcat pe burta firma…culmea e ca toti care au ridicat compania au ramas inafara barcii lui NOE si acele rude pana astazi inca muncesc pentru companie. Compania si-a facut cea mai frumoasa cladire din Chisinau si ce folos???E ca si cand ai avea un PORSHE CAYENNE si l-ai trece pe METAN mergand la vale sa mai inkizi motorul ca sa economisesti. E proasta natura noastra de “autoaltruism”.

  6. Damian says:

    Primul meu salariu a fost de 90 Euro, continuand sa traiesc separat de parinti. Dupa care, firma a fost sugrumata de sistemul fiscal “inghite tot”.
    Apoi am avut ocazia sa lucrez pentru o familie de milionari din tzara noastra, care au afaceri in industria petroliera. Am lucrat 1 an de zile pentru promisiuni ca vom primi cindva banii. Au trecut 3 ani de atunci si nu am primit nimic, dar nici nu mai sper.
    Acum am un post de lucru sigur, salariu decent, imi permit sa intretin 3 membri ai familiei mele, dar nu in Moldova si nu pentru milionari…

  7. diana g. says:

    eu inca mai continui sa cred ca regula lui Adam Smith va fi valabila si la noi. de fapt, este principiul dupa care ma stradui sa traiesc.

    • Nuconteaza Cinesunt says:

      Dupa regulile lui Ricardo si A.Smith cred ca mai bine poti trai doar in UE sau SUA…nu si la noi. La noi regulile lui SMITH sunt calificative doar pentru faptul ca toti vor sa fie presedinti toti tot stiu si pe toate le stiu. Kiar ma uit la astia care protesteaza cu numerele Lituaniene si Bulgare….te uiti la mutrele lor patrate au peste 130 de kg….saracii de ei li se fura painea ieftina.

  8. Zenu says:

    Mersi pentru istorii personale. Mai continuați. Parcă e o cură…

    Și sorry pentru generalizare. Normal că sunt moldoveni și moldoveni. Numai că n-am încotro, că doar n-am să-i iau în ordine alfabetică. Stan pățit-o, Stan generealizează…

    Dar oricum am senzația că mai pronunțat decât la noi astă calitate nu prea se manifestă altminteri. O fi vicisitudinile tranziției? O fi o latură balcanică? O fi moștenire sovietică. Who knows să ne explice și nouă. :)

  9. n. says:

    dacă fiecare și-ar urma propriul interes, nu vom trăi per ansamblu mai bine. și există o mulțime de cazuri și thought experiments (ca să folosim limbaj de cercuri elevate) care demonstrează că regula lui smith nu e chiar așa de valabilă. e adevărat că interesul pentru interesele altora nu trebuie să cadă sub magica formulă de ”să moară capra vecinului”, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fie.

    • Zenu says:

      Bineînțeles, întoarsă pe față – să trăiască capra vecinului, să trăiască vecinul, vecina și să ne bucurăm împreună! – e o formulă demnă de admirația noastră. Există și funcționează. Nu doar în basme și filme. Numai că atunci când nu miroase a veritabil altruism, de-am mai bine fiecare pe la buzunarele sale. ;)

      • n. says:

        dar nu trebuie să fie altruism din acela patetic și semi-lacrimogen. trebuie să fie un altruism foarte slab și diluat. în sensul în care îți pasă și de alții. for the sake of it. regula lui smith nu mi se pare o alternativă mai bună la ceea ce descrie postul – poate pentru că nu o văd ca pe o alternativă din start. (un detaliu mic și insignifiant pentru mesajul global al articolului, știu, dar presupun că fiecare are dreptul la porumbeii lui :D).

  10. alaiba says:

    heh! in finlanda primele 3 luni erau macaroane+ketchup! Bugetul total pe Septembrie-Noiembrie, pana la primul job – 350 eur. Fun! :)

  11. alaiba says:

    ton, ton, semiton
    ton, ton, ton, semiton :)

  12. mda…despre moldoveni, asa la kilogram, se poate de scris orice…e mesaj cu succes garantat…impresionante povestile de succes ale celor ce au…pacat ca cei de n-au nu pot sa-si deschida bloguri…am avea si alte “istorii”…sa zicem ale unor conjuncturi sociale ce au facilitat achizitiile si performantele individuale: colea avantajul de a te naste intr-un oras si de a merge la un liceu bun, spre deosebire de dezavantajul de a te naste in Fundurenii Noi si de a face scoala unde un prof preda biologie, franceza si chimie (desi-i antrenat sireacul doar pentru educatie fizica)…apoi s-ar mai aduna alte lucruri, structurale si ele: succesul la examenele de admitere la facultati bune, apoi starea pietei de munca apoi…multe si multe altele…nu zic astea pentru a desconsidera succesul individual ci o fac pentru a-l incadra intr-un context care-i mai larg. si pe care nu-l vedem…si ajungem sa credem ca tot ce-am obtinut e datorita faptului ca suntem grozavi…si cei ce n-au is lenesi, puturosi si netrebnici…(unii dintre ei sunt)..
    nu ma plang, eu nu-s mare istorie de failure dar nici de succes. fac un doctorat in SUA dupa care, conform contractului, tre sa ma intorc in Moldova, la universitate…la 1500 lei salariu, veselie..

    • Zenu says:

      Bineînțeles că mi-a mers. Să mă nasc la oraș, să am părinți cu bibliotecă, să învăț ușor limbile… Noroc că am prins jobul la Banca Națională,că am luat credit, că am avut șefi buni,că am avut șefi proști. Noroc de toate astea. Pe bune. Nici eu nu mă plâng. Numai că țin să nu să se facă abstracție de eforturile pe care le-am depus pentru a prinde norocul. Just that. ;)

  13. hm, si nu cred ca detinem monopolul asupra lacomiei…cel putin nu suntem mai lacomi decat altii…

  14. eu nu zic ca nu ti-ar fi mers (de fapt raspunsul meu viza ideea ca “mersul” e cumva construit social si institutional si povestile noastre “individuale” reprezinta parti ale unor povesti sociale mai largi)…si mie imi merge, deocamdata…dar nu la toti le-a mers, le merge…
    si mai aveam in vedere sa nu ne pripim sa generalizam, cu titlu de lege, experienta noastra: mie mi-a mers, la toti trebuie sa le mearga, eu am facut cu forte proprii, cei care n-au facut…vezi mai sus

  15. am vorbit de “mers” si “rolul personal” pentru ca asta era unicul punct argumentabil din post…cealalta jumatate – moldovenii is invidiosi, lacomi face parte dintr-o serie generica de lucruri nedemonstrabile cu tenta moralista ce ar putea, cel mult, crezute pe cuvant…se pot construi un milion de asemenea enunturi – moldovenii is betivi, moldovenii is harnici, moldovenii is darnici, moldovenii is extraterestri, moldovenii nu-s buni in pat, moldovenii n-au bloguri bune (incidental ultimele doua titluri deja au fost folosite cu succes de antreprenori retorici) si tot asa mai departe…
    sa zicem insa ca ne-am gandi sa te credem pe cuvant…despre moldoveni ca ar fi invidiosi, de exemplu (las la o parte faptul ca n-am gasit vreun inteles al lui “invidios” nici o unitate de masura)..am inteles insa ca e un sport national….really? suntem chiar mai invidiosi decat altii? decat presa franceza care dezgroapa saptamanal cate o stire-plangere in care se jeluie de faptul ca Hollywood-ul ucide exceptia culturala, ca Franta nu mai e ceea ce a fost in Relatiile Internationale…decat presa si publicul american care nu lasa sa se scurga o zi fara sa aminteasca ca ba sunt in urma Chinei la un parametru, in urma Europei la alt parametru…si-s invidiosi pe altii pentru reusitele elevilor, curatenia aerului, tihna, protectia sociala si restul…unde suntem noi in lucrurile astea? nicaieri…suntem invidiosi? raspuns generic, nu stiu, probabil, da desigur, in nici un caz…poti alege…
    la fel si despre lacomi…nu vreau sa umblu mult la statistici, dar conform unor cifre, o tara care face cam 5 procente din populatia planetei consuma 30-35 % din resursele ei…asta daca despre lacomie era vorba…
    ca sa inchei, comparatia sociala si auto-comparatia sociala, eu n-am da vecinula re si restul, nu-i “”comoara” moldoveneasca ci bun raspandit echitabil si uniform, la toate straturile…”la creme” se invidiaza pentru cea mai noua poza de la un seminar de labologie la Zalzburg, Ipad 3 si vacanta in Egipt, prostimea se invidiaza pentru cel mai noi GSM, o poza cu Hummerul lui Stati si 3 fete la frigarui…howgh!

    • Zenu says:

      So what, Vitalie? Era mai exact din p.d.v.d. statistic să scriu: unii moldoveni sunt așa, iar unii – așa. Și nu numai moldoveni. Sunt amerciani care sunt așa și americani – așa. Sigur așa ceva s-ar fi încadrat într-un argument riguros și… nu ar fi demonstrat nimic. Le-am „împachetat” așa și nu altfel fiindcă e o experiență de care mă ciocnesc de tare multe ori. Și de fiecare dată e demotivant. Poate că nu ividia e cea care ne caracterizează, poate e doar vorba de lipsă de tact și politețe elementară. De generalizare eram conștient, m-am scuzat o dată și nu am chef să mai repet (asta e în mare parte critica ta vehementă).

      Eu așa cred: dacă cineva are mai mult ca mine e treaba lui. Dacă-s bani furați (sub orice formă – mită, escrocherie, furt) – e treaba poliției sau a fiscului. Dacă-s câștigați cinstit, știu (sunt absolut convins!) că fiecare lucru are un preț. Afaceri riscante = nopți nedormite. Lucru stresant = peri sur la cap. Unele joburi sunt atractive pentru statut social, altele pentru oportunități de carieră, altele pentru câștig financiar, iar cele mai faine (și rare!) pentru satisfacția de a face un lucru cu tâlc.

      Soluția după mine e ca fiecare să-și vadă de treabă și să aibă grijă de propriile alegeri. Noli mi tangere, carevasăzică. Ce fac alții nu are nici o treabă cu opțiunile mele personale.

  16. p.s. asta e plugin-ul pentru subscribe to comments..

    http://wordpress.org/extend/plugins/subscribe-to-comments/

    face viata comentatorilor mai usoara

    • Zenu says:

      Ia vezi, e mai ușoară acuma? A apărut o căsuță mititică cu Notify me of followup comments via e-mail. Mersi. Eu credeam că follow up blog posts face același lucru, dar probabil e altceva. L-am scos pe ăla și l-am băgat pe ăsta. ;)

  17. statistica nu gaseai oricum, la compartimente de astea e cam dificil sa compilezi…da asa, vreun exemplu particular, ca sa intelegem si noi despre ce fel de invidie e vorba…un caz concret…bunaoara…altfel discutam despre lucruri arhicunoscute: ar fi ok si bine ca toata lumea sa faca bani destui si cinstiti…

  18. ideea era, adica, hai sa operationalizam cumva termenii discutiei: invidie, lacomie…

    • Zenu says:

      Cum o să mi se trezească pohta de confidențe publice, imediat scriu ;). În tot cazul exemple sunt cu duiumul. Cred că i-aș nedreptăți pe mulți dacă nu i-aș menționa în comentariu. ;)

  19. sixpence none the richer says:

    da eu as vrea sa declar ca N-AM. Se poate? Eu stau intr-un apartament cu doua etaje, tavane inalte, vedere frumoasa, parking cit vrei, acces la piscina, sauna, jacuzzi. Stau pentru ca aici l-au cazat pe partenerul meu de viata (care nici el N-ARE) employerii lui, din motive logistice, pentru o suma aproape simbolica. In casa avem mobila tare faina si scumpa: o intr-o familie la care lucrez cu ziua a murit un vaduv, si pentru ca restul familionului aveau de toate, s-au interesat daca nu le-as face eu favoarea de a-i debarasa de toata mobila si niscaiva tablouri. Am vazut cam toate capitalele europene – viva low costs. Port blugi Calvin Klein, cumparati cu eticheta de la second hand. Esarfele mele sunt toate YSL, matase pura – aceeasi poveste. Si totusi salariul meu e sub minim. Nu ma pling, dar contrar aparentelor, N-AM.

    ps: n. si vitalie par sa fi luat prea in serios partea introductiva a postarii. eu daca am incredere in autor, mai degraba ii atribui inexactitatile ironiei si generalizarile ‘licentei poetice’.

    • Zenu says:

      Bun articol. În special în partea ce ține de:

      But one big part of the reason we have so much inequality is that the top 1 percent want it that way. The most obvious example involves tax policy. Lowering tax rates on capital gains, which is how the rich receive a large portion of their income, has given the wealthiest Americans close to a free ride. Monopolies and near monopolies have always been a source of economic power—from John D. Rockefeller at the beginning of the last century to Bill Gates at the end. Lax enforcement of anti-trust laws, especially during Republican administrations, has been a godsend to the top 1 percent. Much of today’s inequality is due to manipulation of the financial system, enabled by changes in the rules that have been bought and paid for by the financial industry itself—one of its best investments ever. The government lent money to financial institutions at close to 0 percent interest and provided generous bailouts on favorable terms when all else failed. Regulators turned a blind eye to a lack of transparency and to conflicts of interest.

      Numai că îndemnul de a nu coloniza buzunarul vecinului nu trebuie perceput ca un îndemn de a închide ochii la politicile statului care protejează interesele procentului celor avuți.

Leave a Reply