October 2, 2011 3

Birocratul global examinat sub lentilă

By in digresiuni

Cu referinţă la destinele Africii, Ryszard Kapuściński, a făcut o constatare foarte finuţă şi sută la sută veridică. Se pare că în calitatea noastră de aborigeni noi suferim de prezbiţie: tindem în mod firesc să facem din ţânţar armăsar atunci când e vorba de problemele locale şi suntem uşor miopi atunci când e vorba de problemele globale. Ryszard s-a referit la faptul că unui beduin îi pasă enorm de aglomerația triburilor vecine în jurul unui puț din deșert și deloc – de politica americană de după 11 septembrie. Clar. Dar am observat și eu acest lucru în profil autohton. Nu am aprobat bugetul la timp – oi-oi-oi! (Îmi aduc aminte despre ceea ce spunea domnul ex-prim-ministru Sturza privind achitările în barter de până la 2000 şi plata impozitelor în metri pătraţi de asfalat – odată buget!). Nu avem preşedinte – oi-oi-oi! Viața s-a oprit pe loc. Un străin vede lucrurile cu alți ochelari. Ei, parcă astea-s probleme? Moldova e more or less ok. Democrație e. Libertate economică e. Problemele nu se rezolvă peste noapte. Viața grecului sau a irlandezului nu e prin nimic mai ușoară.

Cam așa stau lucrurile cu lentilele: exagerăm problemele locale, nu cuprindem cu vederea the big picture. Să nu crezi că vreau să descurajez fierberea în contact cu problemele locale. E normal să ne supărăm, căci ne privește. Dar uneori ajută să mai și ieșim din găoace.

În aceeași ordine de idei găsesc în descrierea serviciului public britanic făcută de către Jonathan Powell problemuțe pe care le credeam specifice doar nouă. Funcționarii publici intră în serviciu de pe băncile universitare și pleacă la vârsta de pensionare. Inițiativa este riscantă și se penalizează de sistem. Imixtiunea politicului în serviciul public este omniprezentă. Serviciul public este conservator și înțelege cum lucrurile ar putea să meargă prost; politicul este reformator și înțelege că „schimbarea trebuie dusă până la capăt”. Dar nu știe cum. Prin urmare cooperarea funcționarilor publici cu consilierii politici este o precondiție a reușitei.

Margaret Thatcher a „rezolvat” problema cu mănuși de oțel. A comandat funcționarilor publici un studiu (politică publică) pentru privatizarea căilor ferate britanice. În câteva luni avea pe masă un talmud prezentat de Secretarul de Stat care demonstra elocvent cât de imposibilă este privatizarea căilor ferate. Margaret Thatcher l-a concediat. Într-o săptămână a avut pe masă un studiu subțirel care demonstra beneficiile privatizării căilor ferate.

Nu zic că e un exemplu bun de urmat. Tony Blair a fost mult mai nuanțat la acest capitol. El nu a sfidat profesionalismul funcționarilor publici. Dar a lucrat cu sistemul de motivație. De exemplu a înlocuit angajarea pe viață cu contracte de serviciu pe o durată de 5 ani. După 5 ani, funcția pe care o deții devine în mod automat vacantă. Poți să concurezi pentru ea de rând cu alți dornici sau poți concura pentru o altă funcție publică. Funcționarii s-au reformatat.

Per total „The New Machiavelli” este o carte foarte utilă. În ea nu se vorbește despre teoria chibritului, ci despre aspectele practice care apar zi de zi pe agenda unui politician sau a unui funcționar public. În relație cu mass media. În raport cu sondajele de opinie. În funcție de conjunctura politică internațională. În legătură cu stresul și valorile personale. Același lucru l-a încercat și Niccolò și a fost etichetat pe nedrept. Ideea lui Machiavelli nu a fost să construiască o ficțiune despre cetatea ideală a filosofilor, ci să spună clar ce funcționează și ce nu funcționează. Aici și acum în societățile noastre imperfecte. Recomand.

Tags: , , , , , ,

3 Responses to “Birocratul global examinat sub lentilă”

  1. Eu cred că beduinului ar trebui să-i pese de politica Statelor Unite doar dacă ar putea-o influenţa. Căci atunci, care e eficienţa să-ţi pierzi energia gîndurilor gîndind asupra unor lucruri pe care nu le poţi influenţa/schimba/avea deloc? Aşa însă, lui îi pasă de o problemă care îl afectează direct şi pe care el, o poate influenţa într-o anumită măsură.

    Big picture Moldova, big picture lumea, vezi o mulţime de probleme şi de nedreptate, şi nu mai vezi practic luminiţa de la capătul tunelului. Şi invers, dacă le faci out din viaţa ta, şi gîndeşti doar la ceea ce e în jurul tău, viaţa devine şi mai simplă, şi mai fericită (micile bucurii aduc fericirea de zi cu zi). Cel puţin aşa funcţionează mintea mea. Doar că preţul unei asemenea vieţi este indiferenţa şi prostia. Şi astfel apare tensiunea alegerii. Pentru cei care au capacitatea de a vedea lumea şi în big picture.

    • Zenu says:

      🙂 Problema e că aglomerația de triburi vecine în jurul puțului din deșert s-ar putea să fie exact consecința politicii americane de după 9.11.

  2. Ai dreptate. Doar că asta e o consecinţă indirectă. Ceea ce face şi mai greu de înţeles pentru beduin legătura politicii americane cu aglomeraţia triburilor în jurul puţului din deşert, precum şi, şi mai grea înţelegerea utilităţii cunoaşterii politicii americane de după 11 septembrie.

    Rămîne însă problema eficienţei: la ce îl ajută pe beduin cunoaşterea acestor lucruri? Oricum el nu poate influenţa cu nimic politica americană. Singurul lucru care îi rămâne este să blesteme SUA… sau să organizeze un act de terorism contra Statelor Unite. Sentimentul cunoaşterii combinat cu cel de neputinţă este mult mai nociv decît cel al neştiinţei. 🙂