March 26, 2010 8

Bin Laden

By in digresiuni

Citindu-l pe Noam Chomsky mă tot întreb: păi cum vine asta? reiese că Washingtonul este realmente o „axă a răului”? Sau, mă rog, un punct al acesteia. Washingtonul și nu Bagdad sau un oarecare Phenian. Este strigător la cer și totuși argumentele lui Noam Chomsky sunt adesea imbatabile. Mda… cursa prezidențială finanțată de marile corporații creează iluzia democrației, deși „vocea poporului” rămâne în planul secund. Mda… „războiul preventiv” este o cacialma care justifică orice agresiune din partea SUA. Mda… dublele standarde care au permis suportul lui Saddam până în momentul fatidic când acesta a decis, pe cont propriu, să anexeze Kuweitul și care l-au diabolizat ulterior (nu că ar fi fost un înger to start with).

Mda… și Osama bin Laden. Citindu-l pe Chomsky la înălțimea unui zbor cu avionul, am început să mă întreb nitam-nisam: o fi existat cu adevărat?

Căci prea bine s-a nimerit să justifice războiului mondial împotriva terorismului. Desigur, accidentul de pe 11 septembrie s-a întâmplat cu certitudine. Am fost eu însumi la New York în câteva rânduri, am urcat în vârful Gemenilor și apoi am văzut cu ochii mei șobolanii din Gaura cea Mare. Tristă priveliște, ce mai! Deci cineva e vinovat, asta e clar. Dar nu știu cum se face că Osama bin Laden a apărut așa din senin și strict după regulile marketingului. Bush II avea nevoie de personalizarea inamicului. Bărbosul musulman cu ochi de fundamentalist fanatic a picat la țanc.

Ideea nu e originală. Într-una din povestirile lui Roberto Bolaño, bin Laden este, de fapt, un actor mexican de filme porno care se mută în SUA şi se reprofilează făcând înregistrări video. Fiindcă nu mă mai miră nimic, sunt pe punctul să accept această ipoteză excentrică. Căci zi şi tu, dacă bin Laden există cu adevărat, cum de nu-l găseşte nimenea? L-au căutat în Afganistan şi nu l-au găsit. L-au terminat pe Saddam Hussein şi Osama bin Laden tot liber se plimbă. Un om nu-i un ac într-o căpiţă de fân. Pune pe gânduri…

Şi apoi, dacă l-ar prinde şi l-ar buşi de-a binelea, ar însemna oare aceasta că războiul contra terorismului e câştigat de americani? În aşa caz, la revedere, război preventiv. Nu, aşa nu merge, gândeşte creierul din Casa Albă. Bin Laden trebuie să trăiască ca o întruchipare nediluată a ameninţării externe. Căci prea mult s-a investit în el.

Acum urmează concluzia logică: dacă bin Laden nu a existat cu adevărat, nici nu poate fi omorât. Oare cum o să se termine povestea aceasta, mă întreb. Şi imediat ştiu răspunsul. Obama o să moară în ştiri. O să fie îngropat în arhivă. Adică, mass media o să-l dea încet-încet uitării şi n-o să mai fie nimeni care să cunoască cum a început toată daravela.

P.S. În pofida preşedinţiei imperiale, cum o numeşte Chomsky, îmi place America. Plac Tom Waits şi Jim Jarmusch. Ador Bukowski. Place Ken Kesey, Jack Kerouac şi place Salinger. Jackson Pollock tot place. Şi Roy Lichtenstein. Place Humphrey Boghart şi Jack Lemmon. Bob Dylan. Doors. Jazzul negru. O mulţime de chestii bune.

Tags: , ,

8 Responses to “Bin Laden”

  1. Victoria* says:

    Eu sunt fan a culturii europene, dar de un an imi doresc sa ajuns in State; doar ca as vrea sa stau cel putin o luna ca sa inteleg cum merg lucrurile cu adevarat,
    Mi se pare si mie destul de bizara “povestea” cu bin Laden; relatiile de rudenie cu familia Bush; etc, dar indiferent de interese, trist e faptul ca din tot circul asta au avut de suferit oameni!

  2. ghenadie says:

    mie mi s-a parut imbatabil argumentul ca statul (american) se descurca atit de prost in chestii mai marunte incit, pur si simplu, nu ar fi avut capacitatea sa puna la cale o conspiratie la scara sugerata de chomsky si altii. au incercat altii sa faca gainarii mai neinsemnate, doar sa planteze colea niste microfoane intr-un hotel, si a fost scandal tare mare. acuma intrebarea este daca agentiile americane nu au contat anume pe neverosimilitatea implicarii lor cind au pus totul la cale : )). dar nu, vorbesc prostii, chiar si asta e prea mult pentru ei. desigur ca la razboiul informational si ideologic americanii sunt priceputi, dar nu cred ca fac mai mult decit sa scoata maximum de cistig cu minim de pierderi dintr-o situatie deja existenta.

    • Zenu says:

      Could be. În acest caz s-ar impune o altă concluzie logică. Nu l-au găsit, fiindcă nu l-au căutat.

      • ghenadie says:

        Could also be that they tried and failed, that’s also a possibility, even if it seems merely a logical one for some. Sa ne amintim experienta rusilor care, nu doar din nedorinta, nu au putut prinde multi lideri ceceni ani buni la rind.

        • Ghenadie, vorbiti chestii care nu cunoasteti, mai biased de nu se poate…
          Cu cati specialisti din US Intelligence , ati avut sansa sa contactati ?

          Astea-s presupuneri de ordinary civilian…

  3. la rugamintea lui madrizen facut copy-aste la comentu’ lasat pe fb. l-am lasat neschimbat in afara de niste corecturi gramaticale fugitiv. sa fie primit.

    pe mine Zizek ma intriga, Chomsky m putin. cred ca asta vine din preocuparile lor[si interelesele & preferintele mele].

    teoriile dezvoltata de ei tin f mult de domeniul lor in care sunt formati si in care se descurca m bine. Zizek e un dialectician [marxist] focos si tot ce cuvanta trece prin psihanaliza [lui Lacan, multe chestii si cam des]. Chomsky n-are de-a face cu marxismul, in my vague opinion, absolut nimic, desi speculele lui ar putea fi adresate/vandute atat capitalismului anilor 2000-2004 cat si comunismului* brejnevist.

    in linii mari, la Chomsky putem regasi tema statului ideal, subiect tatonat pe loc timp de la Platon incoace. o detasare de th lui Platon ar fi aceea ca nenea Chomsky zice initial ca tre imaginat un model de societate ideala, model care s-ar baza pe concepte net definite vis-a-vis de esenta si natura umana [o bresa majora in th sa pe care i-a aratat-o Foucault].

    statul lui nu e protejat de gardieni pt ca nu gardienilor le revine rolul principal, ci intelectualilor [apropo, paradigma conducatorului filosof/Regele Soare/Despotul Iluminat e inlocuita prin clasa de intelectuali]. so, avem: pe de o parte, o impotrivire contra unui Carmaci [banui, vazut ca sursa de neincredere/nesiguranta] si, pe de alta parte, depesa intelectualilor in care se spune ca puterea tre descentralizata si (re-)construita o alta “harta” a puterii prin relatii de asociere libere intre institutiile sociale si cele economice.

    cred ca aici poate interveni critica neomarxista gen Badiou sau Bourdieu si chiar, pe alocuri, pot fi aduse felii de text de la Zizek [posibilitatea alegerii reale si formale imi pare, pe bune, teafara].

    in alta dez-ordine de idei: cam nu stiu ce raspuns ar putea oferi Chomsky la intrebarea “ce-i de facut atunci cand marile corporatii [internationale] se implica nemijlocit in sfera politica dominand puterea politica a statului pt a controla piata?”

    reconstituirea unor noi “centre” de putere prin transferarea politicului din agora – ori din alte insitutii ale statului – in niste pliuri care se pot sustrage controlului politic poate avea drept consecinta un risc major: aparitia unui “unghi mort” in cadrul campului social si a sferei economice care scapa de sub controlul politic [chiar si al sindicatelor] si care poate deveni generator de insecuritate ca factor social.

    in conceptia lui Bourdieu, omul [animalul social, alias polites] devine afectat de insecuritatea sociala in momentul cand lui ii scapa capacitatea sa rationala de a planifica in perspectiva o actiune proprie, atunci cand pierde treptat acel minimu de credinta si speranta in viitor care ii este necesar pt desfasurarea activitatilor colective orientate impotriva conditiei sale insuportabile din prezen.

    ca o paranteza: oamenii aflati in situatii cand nu dispun – si nu au cum sa dispuna – de un “certificat de garantie” care le-ar asigura viitorul cu greu isi mobilizeaza eforturile in comun pt a misca carul din loc din simplu motiv ca posibilitatea lor de creare a planurilor pe viitor a fost sparta. de aceea, pt a-si putea fixa niste obiective pe o perioada de timp indelungata omului ii este necesara convingerea ca el poate “schimba” prezentul [curioasa ar fi o paralela la zicerea lui Marx cu referire la clasa proletara care isi vindeca constiinta devenind nu doar o clasa “in sine”, ci si(!) o clasa “pt sine”].

    sindicalistii, intr-un atare context, am spune ca isi mobilizeaza fortele in comun – devenind trup si suflet – in cazuri cand niste viziuni si conceptii pe care le impart asupra unui model social sunt abolite de un alt “centru” [achtung! cam pute a marxism indracit].

    un pas in urma. revenind la ideea precendenta, am putea spune ca lasa oarecum de banuit faptul daca insecuritatea sociala ar fi un produs politic sau rezultatul unei catastrofe economice [punctul slab la Chomsky].

    ce-i drept, in unele cazuri insecuritatea sociala poate fi privita ca fiind o latura a unei forme proaspat-inventate de guvernare care se sprijina pe afirmarea insecuritatii ca o stare indelungata omnibus ce urmareste drept scop sa le trezeasca clasei excluse din sfera politica supunerea si consimtamantul fata de exploatarea si “instrainarea” lor.

    p.s. io as merge pe Foucault, fara sa ma stresez mult cu modelul de cetate ideal. dar, si m mult mi-as dori sa traiesc in statul lui Marquez – limita utopiei pe care o accept 🙂

    11 hours ago · Dorel Curtescu
    p.s.2 parere de rau ca nu pot spune despre bin Laden m nimic: desi, lasat in viata, el poate fi vazut m curand drept un ostatic [initial in mainile administratiei lui Bush, ulterior in ochii intregii lumi] a carui nume are o puternica incarcatura simbolica.

    daca sa-i dam crezare lui Baudrillard, ostaticul devine un sibol al puterii doar in momentul cand corpul e lasat in viata. din moment ce corpul luat ostatic [asupra si prin intermediul caruia e exercitat controlul, o alta forma puterii politice – exercitarea puterii/pouvoir prin pedeapsa/punir] e ucis, puterea simbolica isi schimba forma provocand un disbalans de ordine lume.

    daca administratia SUA ar fi avut nevoie de un rau necesar, precum bin Laden, asta ar trebui protejat [de aia si e numit “necesar” ] pt a mentine in echilibru fortele puterii conturate la moment si ordinea simbolica creata.
    10 hours ago ·

  4. […] Hmm… Am să continui aici tematica abordată în articolul despre bin Laden. […]

  5. ryunoske says:

    Dar eu cred că ei toți trebuie să se împace și să fie prieteni buni.
    Bin Laden a distrus wtc, dar nu trebuia să se laude că asta el a facut-o, iar Bush trebuia să zică că a scăpat bombele asupra Afganistanului întâmplător, atunci când le transporta din China.
    Oamenii mai mor, nai cei face, dar lasăi să moară fericiți ))