February 13, 2014 5

Berkut, pasărea în picaj

By in digresiuni

Întotdeauna m-a interesat când, în ce circumstanțe și de ce omul se transformă în animală. Interesul vine de la șocul pe care-l simt atunci când văd ceva inexplicabil. Lucrul inexplicabil dă o stare de anxietate: mi se poate întâmpla și mie așa ceva?

Poate deja ați uitat (în fiecare clipă se întâmplă câte una boacănă care ne lasă cu gura căscată) dar pe parcursul revoluției din Euromaidan au figurat niște cadre șocante. Colaboratorii Berkut l-au dezbrăcat pe un revoluționar gol-chistol, l-au snopit în bătăi și au făcut poze cu el. Eu priveam aceste cadre și-mi imaginam că monștii au pe semne nevastă, vin seara acasă de la servici și nevasta-i întreabă: cum azi la lucru? Oare ce răspund? Tac? Urlă? Se îmbată? Sau dacă au un copil cum de reușesc să-l ia în brațe, așa cu mâinile murdare?

Bănuiesc că în mintea berkutului se produce un scurtcircuit ideologic. El nu știe de ce se află pe maidan. Nu știe pe cine de cine apără. Ordinele de sus nu-s prea explicite. Ordinele spun următoarele: stați și nu le dați voie să treacă. Mai spun: împrăștiați-i. Nu spun nimic despre ce au de făcut atunci când prind un răsculat. În acest vid ideologic berkutul încearcă să se legitimizeze transformându-l pe protestatar în Celălalt astfel încâ construcția ideologică să se țină la un loc și să nu cadă. Un Celălalt nu poate avea trăsături umane căci, de le-ar avea, locul berkutului nu ar fi pe maidan. Un Celălalt, care nu mai este om, nu poate să poarte îmbrăcăminte. E o maimuță, un câine, un porc. Iar berkutul e Legea.

Odată consumată, acestei mostruozități i se va da o interpretare. Iată cum au stat lucrurile „în realitate”: de fapt, berkuții îi salvau pe protestatari! Îi despuiau de hainele îmbibate cu gaz astfel încât să nu ia foc. Și de ce făceau poze cu ei? Să se laude ca niște bravi pompieri ce sunt?

Noi privim Ucraina, Ucraina ne privește pe noi.

Privim prin prisma rezultatului. Moldovenii (mai hoholi decât hoholii) socot în felul următor: dacă răsculații ies în câștig, noi s-ar putea să trecem iepurește în Europa; dacă pierd, noi s-ar putea să trecem iepurește în Uniunea Vamală. Ca un apendice la manualul de istorie ce suntem.

Pentru moment balanța se înclină în favoarea Euromaidanului. Yanukovici a cedat presiunilor; protestatarii au obținut alegeri anticipate. Bătălia nu e nici câștigată, nici pierdută – meciul continuă. În următoarea repriză se va produce scrutinul electoral, iar Ucraina este un stat profund divizat. Sudul și estul Ucrainei țin cu rușii; nordul și vestul – cu Europa. Cine pe cine?

Această lecție ne trece pe lângă ureche. Ucraina ne privește pe noi, moldoveni, nu doar prin prisma rezultatului (cine pe cine), ci și din punct de vedere a situației în care ne aflăm. Maladiile noastre au aceiași etiologie: dezbinarea socială profundă. Câțiva ani în urmă, când comuniștii încă mai erau responsabili de Planul de Acțiuni RM-UE, iar socialiștii nu existau, integrarea europeană era numitorul comun. Opoziția era certată cu guvernarea din cauza libertăților (mass media, concurența neloială, etc) dar nu avea obiecții în privința vectorului politicii externe.

Ajunsă la putere, opoziția liberală a preluat ștafeta în sensul integrării europene, în timp ce foștii guvernanți s-au repoziționat spre est. Cinismul politicianului din opoziție: el nu vorbește despre propriile sale convingeri, ci se ascunde în spatele „voinței poporului” (altfel cum ar putea justifica această repoziționare de 180°?). Rezultatele sondajului i-au oferit cernoziom -scindarea electoratului pe principiile est-vest. Și hai la arat!

Cel mai grav e că această arătură produce victime. Imaginea Celuilalt prinde trăsături concrete: găgăuz, rusofon, separatist, чемодан, вокзал, россия, unionist, român, băsist… Prăpastia dintre noi și ei devine tot mai adâncă. Această involuție trebuie să-i pună pe gânduri atât pe cei aflați în opoziție, cât și pe cei aflați la guvernare:

  • Opoziția ar face bine să-și cumpere ochelari și să se gândească dincolo de beneficiile de moment – să admitem că veți câștiga și mai departe ce? Euromaidan în Piața Marii Adunări Naționale? Berkuți de import? În acest caz nu te speli cu un referendum de cartier;
  • Pe de altă parte, guvernarea (împreună cu partenerii europeni) ar face bine să citească atent rezultatele sondajelor de opinie și să afle de ce s-a compromis vectorul european. Prea multe promisiuni încălcate? Prea mare distanța dintre vrabia din mână și cioara de pe gard? Libera circulație în vest e un rezultat ce poate deveni tangibil în scurt timp, dar e oare suficient?

Mă tentează să cred că euroscepticismul e o condiție vremelnică provocată de frustrări, iar europtimismul este rezultatul unor convingeri ferme. Dar Celălalt ce crede?

Tags: , ,

5 Responses to “Berkut, pasărea în picaj”

  1. Vitalie says:

    Sorin, daca scoti penultima fraza atunci articolul s-ar putea sa fie bunisor. Adica euroscepticii sunt frustrati?
    Cred ca faci o confuzie intre eurosceptici (atitudine foarte raspandita inclusiv in UE) si cateva bocitoare isterice (Dodon, Muntean si altii care poarta tot felul de sperietori – UE e ghetto, UE e iadul).
    Primii au ingrijorari despre modul cum functioneaza UE si impactul semnarii AA pentru Moldova(deficitul democratic din UE, protectionismul agricol, oceanul de regulamente si reguli).
    Al doilea grup trebuie sa cheltuie granturi sau sa-si ia simbria pentru titlul de prieten profesionist al UE. Ori sa incerce sa revina la putere (pentru opozitie).
    Altfel, intrebarile, pentru opozitie si pentru putere sunt relevante.

    • Zenu says:

      Nu mă refer la Dodon, el nu se califică nici ca eurooptimist, nici ca eurosceptic. E cinic ca și majoritatea clasei politice de la noi. Mă refer la cele 11% care erau pentru UE și acum nu mai sunt.

      Am și eu motivele mele să fiu eurosceptic (birocrația din Bruxelles, lipsa fundalului democratic – votați de către ce fel de popor european?), dar în momentul de față nu cred că e cazul să intrăm în astfel de nuanțe. Opțiunea putinistă e un cul-de-sac pentru Republica Moldova astfel încât până și euro-birocrații par simpatici pe fonul alternativei.

  2. Vitalie says:

    optiunea putinista nu exista. eu nici n-as pomeni-o. e o inventie retorica si cam atat. nu exista inca nici uniunea aia vamala, si nici nu e posibil pentru Moldova, stiind structura ei politica, demografia emigratiei ca Moldova sa o rupa dintr-odata spre est.
    cu riscul de a parea ca fac bravura, mi se pare ca optiunea putinista nu e decat o capcana si cand polemizam cu ea nu facem decat sa o consolidam. e revelatorie prestatia lui Dodon la emisiunea Politica de luni seara. omul a adunat impreuna cateva zeci de slogane, a pus laolalta anti-unionismul si o Rusie imaginara, a bagat in gura oponentilor sai politici lucruri pe care acestia nu le-au zis. toate cu scopul de a acoperi un gol – ca de fapt nu e nimic pragmatic la est…el isi face acum capital pentru alegeri si paralel mai face jocul cuiva…

    • Zenu says:

      De bună seamă… Cred că vizitele inopinate ale lui Rogozin, presiunile Rusiei asupra Ucrainei, a noastră, a Armeniei – sunt doar plodul imaginației mele 😉

  3. Vitalie says:

    Rogozin a amenintat, n-a pus nimic pe masa: hai s-om negocia. E o diferenta.