November 27, 2013 10

Valiza autoproclamată

By in digresiuni

La punctul de trecere a frontierei europene. Peste Prut. Podul de flori e demontat. Podul proiectat de Gustave Eiffel se mai ține încă. Actele-s în regulă – libera circulație a vizelor e în toi.

– Ce aveți în valiză?

În valiză se află o regiune mică și autoproclamată. Se numește Transnistria. Trece prin scaner.

– Lucrurile din valiză vă aparțin?

Nu știu ce să-i zic ofițerului. Și da și nu. Cândva eram una cu transnistrenii, dar asta a fost tare de mult. De atunci duc bagajul legat de mânecă fără ca să mă uit ce-i înăuntru. Poate-i o bombă, poate nu. Lucrul ăsta îl trec cu vederea. Îmi aparțin de jure, zic. Mă îndoiesc că această formulare o să treacă de bună.

– Așteptați aici, vă rog.

Și eu aștept. Aștept un an. Aștept doi. Aștept douăzeci de ani. Nu se întâmplă nimic. Stau în vama Europei cu valiza legată de mână.

Ce-ar fi să o dezleg, mă gândesc în sinea mea, dar super-ego îmi sugrumă acest gând în stare embrionară. Trădătorule, lașule, strigă super-ego, tu la frații tăi moldoveni de peste Nistru te-ai gândit? Din ce manuale o să învețe ei „limba noastră”?

Adevărul e că m-am gândit.

Frații mei de peste Nistru s-au cam lepădat de frăție. Timp de douăzeci de ani, sunt nevoit să trec vama pentru a le parcurge curtea. În ospeție mai rar, că nu-s chemat. Dar tranzitez și eu, ca tot omul care caută ieșirea la Marea Neagră. Parcurg fâșia golașă pe care doar păsările o survolează liber în zborul lor. În douăzeci de ani, „frații” și-au construit o altă realitate. Sau, cel puțin, nu au renunțat la realitatea pe care eu am trecut-o la arhivă. L-au păstrat pe Lenin. Au păstrat buchiile chirilice. Au adus trupe de pacificatori ca să mă apere pe mine de mine. Și mi-au reproșat faptul că sunt un terchea-berchea care s-a lăsat prostit de români.

Ce-ar fi să o dezleg, recidivez eu în prostia mea, căci uite că acest bagaj nărăvaș se dovedește a fi călcâiul lui Ahile pentru mine. Orice proiect de viitor e condiționat de existența bagajului transnistrean. Limbă română, integrare europeană… La fiecare pas simt greutatea care mă trage de mânecă și mă dojenește: te-ai gândit la mine?

Și tu, dragă Transnistrie, te-ai gândit la mine?

Pentru moment ne-am desincronizat și dorim lucruri diferite. Paradigma relațiilor noastre conjugale cu Transnistria este că noi o poftim cu insistență la negocieri, iar ea insistă la divorț civilizat. Această paradigmă e în favoarea transnistrenilor, căci atâta timp cât sunt invitați, au o pârghie de influiență asupra noastră. Chiar și în calitate de instrument al Federației Ruse se simt mari în micimea lor. Ne țin în vamă. Ne țin ostateci. Iar noi pretindem în continuare un dialog.

Nu zic să tăiem nodul gordian, dar ce-ar fi să nu mai pretindem? Să-i lăsăm pe transnistreni cu inițiativa. Băgăm valiza la camera de păstrare – pe douăzeci, cincizeci de ani, pe cât o fi… Și ne vedem de viitorul nostru. Când sunteți gata, cum s-ar zice, nu ezitați să luați legătura cu noi. Poate că au nevoie și oamenii ăștea de niscaiva timp înainte de a fi gata pentru un dialog veritabil. Poate că au nevoie de al său Tiananmen, Maidan, Tahrir, Bolotnoie sau PMAN.

Nu ne zicem adio. Doar la revedere.

În speranța să ne revedem dincolo de cordon.

Tags: ,

10 Responses to “Valiza autoproclamată”

  1. Valentin says:

    asta nu-i serios.. la o adică, cine o să ne permită să lăsăm valiza? UE, SUA și mai ales Rusia? )

  2. Valentin says:

    e vorba de securitatea regională.. dacă vă aduceți aminte de procesul Meseberg și negocierile dintre Germania și Rusia care nu s-au mai soldat cu succes.. Transnistria era un subiect pe agendă. Lucrurile sunt prea complicate ca să ne lase pe noi să ne lepădăm de.. )

    • Zenu says:

      Valentin, dar pe bune, cum crezi, șansele de soluționare vor fi mai mari sau mai mici dacă „ne lepădăm de…”? Părerea mea, e că îi va face pe ceilalți actori interesați mai dinamici în soluționarea deferendului. Și rușii vor fi mai puțin determinați să păstreze status quo, dacă acest lucru nu le va aduce foloase. De exemplu, influiența asupra politicii interne a Moldovei e un folos care ne face manipulabili.

      Și apropos, de lepădat. Eu n-am afirmat nici într-un moment că lepădatul ar fi o soluție. China a așteptat 50 de ani retrocedarea Hong Kong-ului și anii au trecut. Eu nu zic să le recunoaștem independența. Zic să nu ne alegem opțiunile în funcție de reacția Transnistriei și să nu-i tachinăm atâta cu negocierile. Sau fie și cu negocieri, dar să adoptăm o poziție mai pasivă – genu’ Benitei – ușile pentru reintegrare nu-s nici deschise, nici închise. Noi anunțăm politic că suntem oricând pro-reintegrare din momentul în care acest lucru va fi dorit și de transnistreni.

  3. Valentin says:

    Eu cred că acest conflict e generat de divergența intereselor la nivel regional dintre cei doi mari actori UE (în special Germania care se afirmă tot mai mult în această zonă, plus statele UE din imediata vecinătate a Rusiei) și Rusia și o soluție trebuie găsită la nivel diplomatic. Interesul SUA s-a mai diminuat în această zonă dar continuă să persiste (amplasarea scuturilor antirachetă în Ro și Polonia (posibil). Moldova e cea care trebuie să caute acele puncte unde interesele acestora pot concide nu să provoace prin acțiunile sale reacții ofensive din orice parte. Paralel trebuie avansat pe intern, consolidarea instituțiilor statale, reformele în economie și în celelalte domenii pentru a fi mai atractivi (la moment pentru transnistrieni nu suntem) și să ne reducem vulnerabilitățile. Trebuie de negociat și cu Vestul și cu Estul iar orice acțiuni active într-o parte sau alta care exclud interesele vreunei părți vor fi pedepsite. Asta e situația deloc ușoară de a te afla între doi mari jucători. Una din analizele interesante care s-au scris pe subiectul Transnistriei și care elucidează aceste aspecte http://www.neweasterneurope.eu/node/407

    • Zenu says:

      That’s the point: joacă-se între ei. Consolidarea instituțiilor oricum e necesar să o facem – cu sau fără Transnistria. Ceea ce mi se pare important e să nu transformăm chestiunea reintergrării în asul din mâneca altcuiva.

  4. bertly says:

    m-ai facut sa ma gandesc mult..ca nu prea ne lasa inima sa lasam valiza..si acum lepadat gandul asta ma intreb cand se termina bussinessul de la putere si vine politica adevarata, cu un lider sa reprezinte interesul national? poate e nevoie ca cineva de acolo de sus s-o spuna cu glas tare?

    • Zenu says:

      Nu curând. Doar că acolo foarte sus, există două specimene: cei care vor bani pentru a obține mai multă putere și cei care vor putere pentru a obține mai mulți bani. În schimb în eșalonul doi găsești oameni de tot felul, inclusiv miniștri onești care-și fac meseria din convingerea că ceea ce fac e bine. Dar asta e un alt subiect de discuție…

  5. bertly says:

    tu stii ca faci treaba buna aici, nu? 🙂 numai bine si multumesc!