July 15, 2015 Off

Apocalipsa întârzie

By in digresiuni

Moldova 2020. Ies din casă, ceva nu e în regulă. Sau mai bine zis, totul e în regulă ceea ce, evident, nu e în regulă. Nu în Republica Moldova, cel puțin. Dar poate că în 2020, este. Eu deocamdată habar nu am ce an e, parcă mi s-a pus o pată albă în creier. În tot cazul trotuarele-s neobișnuit de drepte, lipsa gheretelor de termopan oferă priveliștea unor spații urbane înghijite, nici o mașină nu stă parcată neregulamentar. Colac peste pupăză, trecătorii sunt bine îmbrăcați, merg, zâmbesc. La colțul străzii o bunicuță îmbrăcată în ie vinde flori de levănțică. Măi să fie, mă gândesc eu, dacă această interjecție rudimentară poate fi numită gând și dau tot o fugă la chioșcul cu ziare. Dați-mi o Săptămâna, zic, amintindu-mi brusc despre anunțurile matrimoniale și frecându-mă la ochiul stâng. Se vinde cu supliment, săptămâna aceasta avem un volum de Bukowski. Cât? Cu supliment e două coroane. Ăă… mă gândesc eu și bag mâna în buzunar. În mod surprinzător  găsesc în buzunar o bancnotă mototolită de 20 coroane. Da’ cu Paulo Coelho nu aveți? întreb așa într-o doară. Ei, cine mai citește Coelho în ziua de azi? răspunse retoric vânzătoarea.

Mă așez pe o bancă din parc, deschid ziarul la ultima pagină. ZIMBRU CÂȘTIGĂ CUPA CAMPIONILOR??? PENTRU AL DOILEA AN CONSECUTIV??? Broboane de sudoare îmi brăzdează fruntea. Am palpitații. Am infarct? Nu. Inspir. Expir. Totul e în regulă. Adulții se plimbă perechi ținându-se de mână. Copiii se joacă cu mingea. Opresc mingea cu piciorul și un pici se apropie să o recupereze. Cum te chiamă, pui de dac? îl întreb. Lars, îmi răspunde puștiul. Fac ochii mari. Lars, și mai cum? Lars Vatamaniuc, zice piciul.

Înțeleg că nu-i de glumă și mă întorc la chioșcul cu ziare. Mai dați-mi și un Jurnal, un Timpul și Moldova Suverană. Mă scarpin puțin la ceafă. Da, și-o cafea și o Komsomolkă. N-o avem decât în daneză, zice vânzătoarea, e OK? Ăa… dau să zic, dar admit că sunt intrigat. O iau așa, ca să mă prostesc. Mă instalez pe canapea, răsfoiesc ziarele. O! ASTĂZI SE ÎMPLINESC 5 ANI DE LA ADERAREA REPUBLICII MOLDOVA LA UNIUNEA BIZANTINĂ. Cu 5 ani în urmă, șeful statului, doamna Apocalipsa Economopoulos-Tomassen a semnat acordul de aderare la uniunea inter-statală a cărei fondatori au fost Grecia și Turcia. Mai departe mă documentez din Wikipedia. Imediat după „decada pierdută” și faimosul Grexit, statul elen a ajuns la o înțelegere epocală cu statul vecin, a cărui perspective de integrare europeană erau atât de efemere încât nici măcar junii turci nu mai credeau în ele. Balcanii, Ucraina, Republica Moldova și Caucazul s-au reorientat pe loc; condițiile de aderare erau mult mai relaxate, iar legăturile istorice cu Constantinopul și-au făcut macazul. În 2018, marii deziluzionați ai Europei – România și Bulgaria, care din consumatori de fonduri europene urmau să devină donatori (România în acea perioadă se bucura de o creștere economică de 25% anual), au suspendat participarea lor la proiectul de la Bruxelles și și-au întors privirile spre marea familie bizantină.

Ceea ce era mai puțin previzibil este că țările membre ale Uniunii Bizantine nu s-au complăcut într-o stare de deznădejde, ci au adoptat un pachet comprehensiv de reforme menite să introducă în Balcani, Anatolia și Caucaz modelul de guvernare scandinav. In a nutshell, era vorba de o creștere a impozitelor însoțită de investiții solide în servicii publice de calitate și o reducere a inmixtiunii statului în activitățile economice. Banca de Economii a fost lichidată fără prea multe ifose. Procurorul danez, proaspăt numit în funcție, a găsit miliardul furat și l-a întors deponenților. Oligarhii au primit din partea statului brățări electronice și sentințe de ispășire a pedepsei în condiții de libertate cu obligațiunea de a munci în favoarea comuității. Ilan Șor a vopsit scaunele stadionului Milsami din Orhei care a trecut în proprietatea fanilor. Le-a vopsit foarte bine, apropos.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Moldovenii și-au zis că ceea ce urmează să schimbe nu sunt doar legile, ci și mentalitatea. Strategia de Dezvoltare Națională s-a întitulat „Din Greci în Varegi”. Ca de obicei, au început de la limbă. Prin referendum național s-a decis ca limbă oficială în Republica Moldova să fie daneza. De rând cu engleza care căpăta statutul de limbă de comunicare interetnică. Norvegiana a fost descalificată din cauza încâlcelii dintre nynorsk and bokmål, în timp ce suedeza suna prea copilărește…

Mi-am terminat cafeaua, deja rece, și mi-am zis în sinea mea: Det er det. Înainte ca să se întâmple ceva bun lucrurile trebuie să o ia razna cu desăvârșire.

Tags: , , ,

Comments are closed.