July 23, 2009 5

Consultanţii, salvatorii ai planetei

By in digresiuni, eseuri, idei

Consultanţii sunt cei mai credincioşi oameni ai planetei. Adică noi chiar credem că soluţiile pe care le oferim sunt cele mai bune. Fondăm această credinţă pe convingerea că dacă pui câteva întrebări isteţe la stânga şi la dreapta, culegi şi împachetezi gândurile beneficiarului într-o formă sexy şi i le livrezi în calitate de produs final, lumea se schimbă spre bine. În realitate, lumea stă pe loc.

Ca să fie clar: sunt departe de a afirma că meseria de consultant este inutilă. Dar trebuie să fim conştienţi că ceea ce vindem este nu atât soluţia perfectă cât eficienţa. Un funcţionar public, un politician sau chiar şi un afacerist nu are la dispoziţie timpul necesar ca să se ocupe de chiţibuşuri plictisitoare. În gândul lui soluţia deja pluteşte în aer precum Olandezul Zburător fără să se atingă de realitate. Fiindcă este destul de smart ca să realizeze acest lucru el angajează un consultant, care cică a mai văzut şi alte corăbii şi care îi va pune la dispoziţie o ancoră pe care să o fixeze în realitate. Însă, în 80 la sută din cazuri consultantul o să-i sufle în pânze şi numai în 20 o să-i dea o părere competentă despre ceea ce se întâmplă. S-ar putea să greşesc cu estimările, dar mi-ar plăcea să văd mai mulţi consultanţi dispuşi să afirme: ştii, soluţia ta este una neobişnuită, s-ar putea să o dai în bară, căci nimeni nu a încercat aşa ceva şi sunt şanse enorme să nu funcţioneze. Eu n-am de unde să ştiu acest lucru. În schimb dacă va funcţiona, tu vei fi cel mai bogat om de pe planetă.

Şi să refuze comisionul.

Asta se cheamă etică profesională şi cred că 20 la sută din consultanţi sunt croiţi anume aşa. Dar în masa lor, consultanţii sunt oameni în carne şi oase cărora le place să meargă în vacanţă, să aibă bere rece la frigider şi maşină parcată în garaj. Aşa că n-ai ce face – te gândeşti să angajezi un consultant care să-ţi selecteze alţi consultanţi, dar în realitate baţi apa în piuă. Cum te asiguri că respectivul va face o treabă onestă? Ca regulă, n-ai cum. Prin urmare, dacă vezi unul bun, fă-l angajatul tău. Nu contează cât costă sau care sunt metodele lui de lucru, important e că îl scoţi de pe piaţă şi să ţi-l pui în serviciul tău. Dacă eşti în stare. Altminteri trimite oamenii proprii la instruire şi cere ancora de la ei. În tot cazul: nu cere unui consultant că-ţi aducă Olandezul Zburător căci el nu are nici idee, nici chef să facă acest lucru. Dacă ar şti unde se află – nu ar mai fi consultant.

Să nu fie cu supărare între noi, consultanţii. Cred că în pofida acestor argumente imbatabile piaţa noastră e în creştere. Atâta timp cât 80 la sută din funcţionarii publici sunt leneşi (cei din Grecia, fireşte, căci ai noştri sunt doar gospodari), politicienii înfumuraţi (cei din UE, desigur, căci ai noştri ştiu cum e viaţa), iar biznesmanii zgârciţi (la salarii, nu şi la datul mitei) lucru pentru consultanţi va fi cu prisosinţă. În special pentru cei 80 la sută.

Nu sunt pe deplin convins că am dreptate (doar 80 la sută :)) şi nădăjduiesc că vei încerca să mă convingi că, în realitate, am încurcat-o rău de tot şi că dacă e să fără consultanţi – e belea!

[polldaddy poll=1805416]

P. S. Dacă s-ar face un remake după Matrix, le-aş sugera fraţilor Wachowski să-i atribuie lui Neo un consultant. Ca să-i spună când să ia pilula albastră şi când pe cea roşie, cum să negocieze cu Meroving şi care-i treaba cu Pythia şi cu Architectul.

Tags: , ,

5 Responses to “Consultanţii, salvatorii ai planetei”

  1. […] deja opinia mea despre consultanţi. Şi totuşi dacă io aş fi să fiu Maimuţa cea Mare l-aş angaja pe Dl Hausmann în calitate de […]

    • ladybird52 says:

      problema e ca maimutele moldovenesti sunt fara initiativa, le plac lucrurile asa cum sunt si, in afara de asta, nici macar nu sunt gorile ori orangutani ci niste Makaka (Makaci la plural), si marginea padurii li se pare mult mai fascinanta, acolo se simt in Centrul Atentiei globale

  2. Nicolae Botan says:

    Eu băgaseşi un vot la “sunt opţionali” (chiar dacă mă mănînca să dau la “mea culpă”, cred ca vreau să cred ca sunt din cei 20% :)). Dar oricum mi se pare în cele scrise cumva o mare generalizare. Deci în business serios (nu butaforic) consultanţi ca atare nu prea există, există doar angajaţi temporar pentru un serviciu – a elabora un “due diligence” sau a face o analiză concluzivă pe un sector (fie ce ţine de investiţii sau marketing sau altceva) insă orice afacerist care se respectă ia decizia singur. Iata în administrarea publică eu zic că e nevoie de consultanţi – fie din motivul ca să se ia decizii fezabile sau cel puţin din motivul ca să fie pe seama cui de spălat mîinile (ei acorda justificare acţiunilor prosteşti, cum ar fi: păi eu am implementat programul “pămînt” la iniţiativa “sfinţilori” consultanţi americani). Cert este un paradox – de obicei consultanţii care pot să dea soluţii reale sunt cei locali (cei care cunosc ce se întîmplă) şi sunt cei mai prost plătiţi şi nerespectaţi (chiar şi consultanţii din statele de personal de la minister pot şti mult mai multe decît nişte venetici aventurieri), pe cînd cei unflaţi în “diplome” şi CV-uri, veniţi de peste mări şi ţări, care în 90% din cazuri suflă în pînze sunt cei mai plătiţi şi apreciaţi.
    Si nici nu prea sunt de acord ca toti consultantii consulta si nu fac business numai din cauza ca nu sunt capabili, eu cred ca sunt oameni care primesc placere din asta, care vor să consulte şi nu sunt interesaţi în business, spre exemplu dacă un economist consultă un fermier cum să ducă contabilitatea sau cum mai corect să investească asta nu înseamnă că el nu ar putea să fie fermier.
    Dar cert e că poate chiar mai mult de 80% sunt buni de scris rapoarte şi opinii pompoase însă mai puţin să vină cu soluţii pentru “ancorare”. Însă dacă sunt atît de mulţi, poate e nevoie să fie aşa (cel puţin pentru moment)?

    • Zenu says:

      Bună încercare, dar am câteva lucruri de obiectat:

      …de obicei consultanţii care pot să dea soluţii reale sunt cei locali (cei care cunosc ce se întîmplă) şi sunt cei mai prost plătiţi şi nerespectaţi

      Adevărat, dar nu fac altceva decât să îndeplinească munca funcţionarilor publici, care sunt plătiţi şi mai prost şi care, eventual, s-ar apuca de treabă dacă nu ar zace răpuşi de avalanşa petiţiilor, articolelor de ziar şi altor lucruri neinspirate. Separarea civicului de politic e o necesitate acută; edificarea unui corp de tehnocraţi conduşi de secretari de stat – o reformă întrâziată. Cezarii (miniştrii şi viceminiştrii) trebuie să se ocupe de ce-i a cezarului: arătatul cu mâna, imagine publică, interviuri (nu e nimic jenant în asta), iar dacă o dau în bară să-şi dea frumuşel demisia…

      …dacă un economist consultă un fermier cum să ducă contabilitatea sau cum mai corect să investească asta nu înseamnă că el nu ar putea să fie fermier.

      Exemplul respectiv se referă la consultanţă în sensul de serviciu social – e funcţia statului pe care acesta, eventual, o poate delega unor ONG-uri (şi chiar e bine când o face). Adică OK, genul ăsta de consultanţă care livrează lucruri palpabile şi nu neapărat foarte complicate, gen cum să faci un business plan? cum să aplici la un credit? cum să închei un contract? este, într-adevăr, un lucru meritos pe care multă lume l-ar face cu mare plăcere.

      În privinţa la due dilligence & celelalte, sunt de părerea că şi aici avem rezultate palpabele, deşi nu ştiu pe cât de utile. Rapoartele cu pricina, la fel şi rapoartele de audit au devenit calificative ale pieţei. Sunt făcute pentru că aşa se cere, iar atunci când se pune problema să fie chiar şi utile, acestea apar prea târziu (bilă neagră auditorilor IPB).

      În linii mari coincidem: sunt consultanţi şi consultanţi (inclusiv şi în privinţa proporţiei între cei dintâi şi cei din urmă ;)).