August 1, 2011 3

Afrigândind la soare

By in digresiuni

Stau într-o cameră de hotel, iar doi băieței fosăie tihnit la urechea dreptă. Mai jos de ureche e piscina. Dacă traversezi drumul – e nisipul și marea. În mare trăiește o colonie de nano-crabi. Când intru în mare mă tem să nu-i strivesc. Ei își toarnă nisip pe spinare și se fac nevăzuți. Mai sunt și ditamai-meduze, însă picii încă n-au învățat să se teamă de ele.

Stai puțin! De fapt sunt la frontiera dintre Etiopia și Kenia. Punctul A e Cairo. Punctul B este Cape Town. Între A și B nu există faxuri, emailuri, celulare, deadline-uri, agende și reuniuni de serviciu. Între A și B trăiește spiritul aventurii. În swahilli „safari” înseamnă călătorie. Nu are nimic cu animăluțele vărgate sau pătate, sau cele cu pielea groasă. Sau, în fine, nimic special, căci altfel în Africa totul are ce are cu animăluțele.

Stai puțin! De fapt, sunt la pagina 149 din „Dark Star Safari” de Paul Theroux. Am traversat Egiptul și Sudanul. Am vizitat templele din Luxor și am stat de vorbă cu Naghib Mahfuz. Am dormit noaptea în cortul din deșertul Nubiei înconjurat de ruinele civilizației meroitice. Am bătut la ușa lui Arthur Rimbaud la Harar. Comerțul cu arme mergea mai bine decât comerțul cu versuri. În Harar hienele se țin haită din urma trecătorilor. Sunt periculoase când sunt flămânde. Am aflat despre un intelectual etiopean care a stat zece ani la închisoare pe vremea lui Mengistu Haile Mariam. O singură carte s-a strecurat în închisoare. „Pe aripile vântului”. Avea voie să o țină în mână nu mai mult de o oră pe zi. Căci mai erau și alți „cititori”. Vreme de doi ani a tradus-o în amharică pe niște foițe de țigară. S-au grămădit 3000 de foițe. Vreme de doi ani le-a localizat și le-a pus în ordine. La ieșire din închisoare acestea deveniră prima traducere a romanului lui Margaret Mitchell. Circulă la libertate.

Paul Theroux pare să fie un beatnik african. Caută locurile părăsite, hotelurile ieftine, preferă trenul în loc de autobus și autobusul în loc de avion. Cu un strop de dramatism, cu niște sindrofii încrucișate și cu o pereche de impulsuri erotice, Theroux l-ar fi avut la mână pe Kerouac. Dar unul nu se ia la întrecere cu celălalt. Nu e competiție sportivă. E mai serios. E safari. Și nu suntem decât la mijloc de drum.

Iar ăsta-i Art Blakey. El merge cu noi.

Tags: , , , , ,

3 Responses to “Afrigândind la soare”

  1. vektornord says:

    da……..aventuri si senzatii tari, le traiesc si eu uneori.

    • Zenu says:

      La drept vorbind io așa descopeream Spania. Peninsula Iberică nu-i Africă, sporu net, dar scenariul respectiv (mai bine zis, lipsa unuia) e tare fain. Mergi în stație cu gândul să ajungi la Salamanca, descoperi altceva (o rută la Lisabona), urci în tren, ajungi, iei cel mai ieftin hotel (dar de dorit în centru) și… ta-da! În felul ăsta am umblat prin Sevilla, Cordoba, Granada, Santander, Pamplona, San-Sebastian, Barcelona, Gerona, Figueras, Toledo, Segovia. Tare fain…

  2. buburuz says:

    blablabla