June 14, 2009 6

Africa de sub unghii

By in digresiuni
Creatorul lui Kirikou este scriitorul și desenatorul francez Michel Ocelot, a cărui copilărie a decurs în Africa de vest

Creatorul lui Kirikou este scriitorul și desenatorul francez Michel Ocelot, a cărui copilărie a decurs în Africa de vest

Recent, discutam cu o cunoştinţă despre democraţia din Republica Moldova şi mi-am exprimat punctul de vedere de felul că până în 5 aprilie 2009, mai trăiam cu iluzia democraţiei. Nu una sadea, precum în Norvegia sau Olanda, dar totuşi, bine-mersi, mai bine decât în Africa. Am spus acest lucru şi cred că am pălit la față. Nu, prietenul meu era de nădejde şi nu aveam de ce să-mi fac probleme. Era Africa! Oare nu tot eu stărui să repet că a ne compara într-una cu Africa e semn de rasism şi laşitate?

– Ado, ce ai în vedere, dragă, când dai subtitlul albumului Absurdistan /Africa de sub unghii? Căci albumul îmi place, dar denumirea – numai parţial ;)!!!

Să mă explic. Cred e semn al unui complex naţional de inferioritate să tot privim în urmă ca să ne liniştim la gândul că Africa e tot acolo, în spatele nostru. Iar dacă suntem întrecuţi cumva la anumite capitole, facem din aceasta o tragedie naţională. Noi, românii, căci îmi aduc aminte de umilinţa resimţită de cetăţenii „țării de vacanță” în momentul când am fost surclasaţi de Botswana în rating-ul de ţară. După mine, facem la fel ca şi un elev mediocru la şcoala primară: un şase fir-ar, dar Ionela cât a primit? Un cinci, da? Atunci e bine.

Pe mine această atitudine mă necăjeşte cel puţin pe motivul că africanii, chiar şi cei din Africa sub-sahariană, au produs minţi luminate precum scriitorul somalez Nuruddin Farah (atât de lucid la tema dictaturilor încât Soljeniţîn pare să fi fost un novice); cântăreaţa sudafricană Miriam Makeba (supranumită Mama Africa) şi cea capverdiană Cesária Évora (supranumită Diva cu Picioarele Desculţe); super-africanul Nelson Mandela. Nigerienii îl au pe laureatului premiului Nobel, Wole Soyinka; noi (noi, moldovenii în acest caz) îl avem pe Ion Druţă auto-exilat la Moscova. Trist…

Dacă avem neapărat nevoie de un benchmark apoi am ales greşit. Într-o zi am făcut socoteala să văd câte ţări africane au un PIB per capita superior superior Moldovei. Am numărat 16 sau 17. Adică o treime din continent. Unde mai pui că există şi ţări precum Guinea Ecuatorială a cărei PIB per capita a crescut cu circa 200% în ultimii 8 ani. Oare cum o fi să locuieşti într-o ţară a cărei PIB creşte ca ciupercile după ploaie? Ei bine, e petrolul. Dar chiar şi fără el, nu trebuie să subestimăm naţiunile africane.

În ultimii ani, atitudinea faţă de Africa se schimbă. În mare parte datorită imaginii de Paradis Etnografic cultivată de National Geographic şi proliferată de branduri precum Putumayo. Dar, eforturi individuale precum acel al lui Alberto Vázquez-Figueroa cu faimosul său Tuareg sau al lui Michel Ocelot, creatorul lui Kirikou, au transformat Africa într-un fel de patrie spirituală, refugiu al ultimilor înţelepţi. Iată că şi Alchimistul lui Paulo Coelho, merge la piramide după Comoara Înţelpciunii. Lucru care nu este de mirare, având în vedere că Homo Sapiens este o specie africană.

Aşadar, să nu fim anacronici! Dacă tot e să ne alegem un benchmark, să ne alegem unul sus, să avem spre ce tinde. (Nu că Africa ar însemna în mod neapărat jos.)

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

6 Responses to “Africa de sub unghii”

  1. Ursul says:

    Azi am rămas stupefiat, cînd am aflat de la colege că au de gînd să se supere dacă colegii noştri mai puţin luminaţi ar obţine la bacalaureat note mai mari decît ele. De fapt, nu contează cum trăim noi, cum dăm noi testele, este dorinţa de a te şti superior cuiva, e reconfortant.

  2. Veronica says:

    Un benchmark de mai sus? Nostim, probabil ai dreptate este oarecum ne natural sa ne comparam cu africanii. Dincolo de PIB de 200% si laureati ai Premiului Nobil, atitudinea fata de viata este completamente diferita. Africanii (am eu o colectie de prieteni din mai multe tari din Africa) stiu sa fie fericiti, fericiti si recunoscatori vietii pentru fecare zi. Noi, Moldovenii nu stim sa fim fericiti, nu stim sa ne bucuram, avem nevoie de motive pentru a fi multumiti. Ei sunt asa, multumiti prin definitie, toleranti (prea toleranti uneori) si veseli! Cel putin asta e impresia mea. Ai dreptate, asa ne place noua sa ne credem superiori Africanilor, pai uite nu sunem, eu nu sunt, nici macar egala multora dintre cei pe care i-am cunoscut.

    • Zenu says:

      Mai nostim e că generaţia părinţilor îi trata cu aceeaşi superioritate pe chinezi, vietnamezi. Acum nu se mai comentează pe seama lor. Într-un fel e foarte instructiv – aşa păţeşte omu’ care înloc să privească înainte, priveşte înapoi. E depăşit. 🙁

  3. Cosanzeana says:

    pentru al nostru popor e valabila zicala cu sfantul petru si “vreau sa moara capra vecinului”. nu ne vrem fericire ci vrem nefericire vecinului. Africa insa pe langa misterul ce o inconjoara, conservarea culturala, insistenta sa de afirmare, mai este si un continent care cauta sa demonstreze tuturor ca vrea si poate. Noi nu cautam asta

    • Zenu says:

      Nu știu exact care e zicala cu Sânpetru, dar, în mare, ai dreptate – noi nu căutăm asta. Ce căutăm? Nu se știe. O altă „gogoașă” cu care ne alimentăm frecvent este că în Occident nu există prietenie (și asta ținând cont de „capra vecinului”)!