December 11, 2012 Off

A vedea ceea ce nu se vede

By in digresiuni

„Outliers” e o carte care-ți spune că vaca-i vacă într-un mod în care rămâi perplex: cu de nu m-am priceput și eu? (Ba da, m-am priceput, m-am priceput, doar că nu mi s-a părut un lucru atât de important.) În Outliers (elementele ieșite din comun), Malcolm Gladwell demonstează cu elocvență că reușita nu-i rezultatul unei performanțe individuale, așa cum poveștile mondene ne fac să credem, ci produsul negreșit al oportunității și al moștenirii culturale. Dar oare nu știam și așa acest lucru? Da, doar că… nu le puneam cap la cap.

Exemplele pe care le aduce ca să-și ilustreze punctul de vedere sunt fascinante. Mi-au amintit de studiile de caz pe care le foloseam ca materiale de curs pe timpul masteratului: au darul de a scoate la iveală adevărul irefutabil. Cum ar fi faptul că Bill Gates nu ajungea miliardar dacă nu ar fi avut accesul gratuit (noroc chior pe acele timpuri!) la o sală cu calculatoare, iar Steve Jobs nu ajungea să ne ofere jucăriile dacă nu primea piese de schimb de la Hewlett-Packard. Ș.a.m.d. Asta-i oportunitatea. Un IQ ridicat nu e garanția succesului. E nevoie și de altceva ca să funcționeze. Cum ar fi abilitățile sociale. Dar nici cu ele nu o scoți la capăt dacă nu ți se oferă OPORTUNITATEA.

Sau cum ar fi că națiunile cu un simț ierarhic mai dezvoltat prăbușesc avioane, fiindcă, evident, buna creștere nu le permite piloților să-și abordeze la direct superiorii zicându-le franc că, bre, ceva nu e în regulă cu motorul. Sau cum ar fi că chinezii sunt buni la matematică fiindcă în limba chineză îți ia doar două secunde ca să pronunți 8, 5, 3, 7, 6, 4. Și că gramatica chineză nu necesită traducerea ecuațiilor în expresia lor matematică – și-așa-i clar. Chestii de genul ăsta care formează MOȘTENIREA CULTURALĂ.

Sar peste detalii. Vă rezervez plăcerea să le descoperiți singuri. Și totuși există ceva ce Malcolm Gladwell trece cu vederea.

Borgenicht, un evreu proaspăt imigrat din Europa de est în Manhattan, cutreieră străzile în căutarea a ceva-ce-nu-este. Vede o fetiță îmbrăcată într-un șorț și își dă seama că șorțurile sunt ceea ce nu era de vânzare în magazinele newyorkeze. Face rost de ac și ață și-și pune nevasta la lucru. Când se operește ea, continuă el și așa până nu fac 17 șorțuri. A doua zi le-a scos la piață și le-a vândut în câteva ore. Banii câștigați i-a băgat în afacere. Într-o săptămână a mai angajat un stagier. Într-o lună a deschis un magazin. Într-un an a ajuns să cumpere materiale angro. Și nu avea în cont mai mult de 200 dolari.

Bineînțeles, evreul a reușit datorită oportunității. Dar meritul lui personal a fost că a căutat-o cu lumânarea. Și a identificat-o atunci când ea nu era la vedere. Suntem tentați să omologăm oportunitatea cu norocul. I was very lucky, a tras linia Bill Gates. Dar oportunitatea nu e pur și simplu noroc. E un noroc care li se întâmplă celor care-l caută și reușesc să-l găsească. A vedea ceea ce nu se vede – iată o calitate care trebuie dezvoltată.

Moștenirea culturală e altă mâncare de pește. Trebuie să ajungi să-i înțelegi punctele tari și punctele slabe. Nici asta nu e simplu. E mai ușor să zărești surcica din ochiul altuia, decât bârna din propriul tău ochi. Călătoriile ajută să te vezi dintr-o parte. Și limbile străine la fel. Pe scurt, ai de lucru.

 

Tags: , , , ,

Comments are closed.