December 26, 2009 1

Retrospecția. Semestrul secund

By in amintiri

Continui de unde m-am oprit. Adică de la ah-vacanța!

VII. Cuptor

Merită să amintesc că vacanța a fost planificată cu multă minuțiozitate. Mă refer la termenul ei. Fusei atent să nu nimeresc peste data alegerilor anticipate. Litoralul turcesc a fost același ca de obicei, doar că pentru gemeni era primul contact cu marea. Bazinul le-a surclasat așteptările, valurile mării li s-au părut redundante. La întoarcere suntem mai mulți decât la pornire. Turcul pistolar e cu noi.

Fiindcă mai am zile de vacanță recitesc „Cronica păsării-arc”. Aflu că trăim din cauza unei păsări neobosite.

Pasărea-arc poposeşte pe creanga unui copac din zonă şi răsuceşte arcul lumii, anunţându-şi gestul printr-un sunet aparte. Când nu mai răsuceşte arcul lumii, îşi încetează existenţa, dar nu ştie nimeni asta. Toţi oamenii cred că lumea este pusă în mişcare de un dispozitiv mult mai grozav şi mai complex, de-a dreptul uriaş, dar lucrurile nu stau deloc aşa. Adevărul e că pasărea îşi ocupă locul şi învârteşte, puţin câte puţin, arcul cel micuţ, punând lumea pe roate. Acul acela e mic şi simplu, ca o jucărie, şi nu-l vede decât pasărea-arc.

Până la alegeri mai sunt câteva zile. Nerăbdători punem la cale Parlamentul Virtual. Cumătrismul iese biruitor.

Apoi libertatea iese biruitoare.

Ascultăm Dee Dee Bridgewater. Rrrupe subtil.

VIII. Gustar

În august câteva deplasări de serviciu în nordul Moldovei. Telenești arată de parcă lumea a plecat și a rămas doar arhitectul-șef în pachioaște. Șoldănești e foarte pitoresc. Drumul e o catastrofă, dar orășelul e mișto. Fiindcă e luna lui Gustar, gustăm. Harbuji, zămoși… Citesc captivat „Târfele asasine” de prietenul nostru, Roberto și împart impresiile pe blog în undoitrei. Ascult intens Bob Dylan. Parcă mai și lucrez la plantație, dar nu-mi aduc aminte la ce anume.

Privim Stan și Branfrații Marx, Chaplin. Privim toate cele trei culori ale lui Krzysztof Kieslowski. Privim repetat Apocalypse Now (1979). Coppola e de geniu.

IX. Răpciune

În septembrie împlinesc primul an de la renașterea mea ca nefumător. Ce să zic? E mult mai sănătos așa. Savurez. Fumul din cafenele începe să mă calce pe nervi.

Îl reiau pe Almodóvar de la un capăt și nu-l las până ce nu-l privesc integral. E beton. Zbor repetat de-asupra unui cuib de cuci. În douăzeci de ani s-au schimbat multe lucruri. Ken Kesey rrrulz. Reușesc să privesc integral Forrest Gump (1994). Place.

Bukowski, dedisneyficatorul, este fără îndoială scriitorul lunii septembrie. Am impresia că am declanșat o modă. Mai citesc și de Kadare care mă introduce în tema Imperiului. Se ascultă Tom Waits cu nemiluita. Rrrupe.

Gemenii fac împlinesc câte 3 anișori fiecare. Li se pune cravată, dar nu durează mult.

X. Brumărel

În octombrie am început să merg din nou la teatru. Să fie zece ani de când n-am mai frecventat teatrul cu regularitate? Unica explicație plauzibilă este că de când cu comuniștii nu mai era nevoie să mergi la spectacol, absurdul era în stradă. Percep ieșirile săptămânale ca o revenire la normalitate.

Fac o escapadă la București. E în premieră faptul că trebuie să-mi iau viză ca să ajung în România. Emoțiile-s tari de parc-aș fi pășit din nou pragul școlii. E bine la București. E ca acasă.

Citesc despre Imperiul Mogulilor la Salman Rushdie. Recomandat de Maddame. Place. Întrerup lectura ca să vizitez un alt Imperiu decimat. Scoția, Țara Galilor, Iralanda de Nord, Anglia și Cornwall sunt ultimele lui colonii. Reușesc să văd Londra, Edinburg și Oxford.

XI. Brumar

Jobul nou început în octombrie mă ia cu asalt. Nu-i rezist și fac o gripă. Spre norocul meu, nu e porcină. Lucrez intens pe noua plantație și citesc fascinat Imperiul de Niall Ferguson. Îmi place ce fac. Găsesc timp pentru Jarmusch și Kitano.

Trec instructajul.

Fac cunoștință cu Vasile Ernu și încep să-i citesc „Ultimii eretici”…

Nici nu mai știu ce ascult.

XII. Undrea

De ziua „Marii Uniri” yo, basarabean divorțat de patrie („lepădat” e cuvântul dizgrațios, deși exact), pun temeliile unui vast Imperiu Mioritic. Montez pomul de Crăciun devreme. Roux și gemenii sunt în culmea fericirii. Găsesc timp (în aceeași zi) pentru Tarantino și, din nou, Jarmusch. Apoi pentru „Țarul” lui Pavel Lunghin. Place.

Din cauza ultimilor eretici ai Imperiului îmi procur o sticlă de votcă. Țepeș. Citesc despre vampiri, terorism și gulag și răsândesc eresii în doi timpi și trei mișcări.

Moș Niculae vine și pleacă. Lasă ciorapii plini. Moș Crăciun face ordine sub pom. Aduce zăpadă și ger, dar și le ia înapoi în țările reci. Îl așteptăm pe Moș Gerilă. Ăsta vine cu nasul roșu și fără cadouri. Dar fără el nu pleacă Anul Vechi.

A fo’ un an dramatic, dar interesant. A fo’ și vesel și trist. A fo’ de tot felul. A fo’ cu zen.

Anul Nou se va așterne ca o pagină albă. Mai ales dacă va fi zăpadă.

La mulți ani!

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

One Response to “Retrospecția. Semestrul secund”

  1. […] bilanțul e făcut (semestrul I & II), iar debitul de zen e reconciliat deja cu creditul de visuri, nu-mi rămâne decât să-ți […]