December 5, 2009 6

Cuanto lei galina?

By in amintiri

În copilăria mea sovietică comunicarea cu străbuneii nu funcționa în modul optimal. Fascinat de felul în care Kotovski i-a dus de nas pe jandarmi punându-le doi cartofi subțioară și zicându-le că-s grenade, am alergat la străbunel – tătuca, ca să mă documentez.

– Un bandit era Kotovski ală al tău.

– Și tu de unde poți fi așa sigur? Nu mă lăsam eu, obijduit că eroul nou-descoperit a fost denigrat atât de brusc.

Știa ce știa tătuca. Sursa lui nu erau manualele sovietice, ci realitatea. Părinții mi-au cerut cuvântul de pioner că nu povestesc la nimeni despre ce-a zis tătuca. Nici gând, căci eu atuncea nu am fost convins și am preferat să rămân cu propriul meu adevăr.

Tătuca a luptat pe ambele fronturi – cu românii /contra românilor. A fost prizonier de război la ruși, apoi cu rușii a mers până în Polonia. Sau asta a fost deja bunelul? Nici tătuca, nici bunelul nu mai e în viață și acum e greu să descâlcesc cele întâmplate. Păcat!

Vara, în căsoaie o interoghez pe bunica (să-i dea doamne-doamne sănătate!):

– Cum a fost războiul?

– Of, tare ne-am temut… îmi povesteau bunica. Erau italinenii în satul Recea. Fasciștii adică. Umblau pe la case și strigau de la portiță. – Cuanto lei galina?

– Adică plăteau pentru găini? mă mir eu. Deci nu era chiar rău.

– Ba era rău. Silueau fetele din sat de se temeau sărmanele să iasă din beci…

– Și sovieticii nu violau?

– Erau și mai răi. Curățau tot. Tot ce era în ogradă era ca și cum al lor. Au intrat în casă și au văzut potretul regelui. Atunci au scos arma și au început să tragă în portret. Am crezut că o să ne omoare și pe noi.

Observ că, amintindu-și peroada războiului, bunica se gândește în primul rând la răutatea italienilor și numai apoi, la cea a sovieticilor. Îmi închipui că această ciudățenie a memoriei datorează faptului că italienii plăteau pentru găini. Erau domni și știau că e interzis să fure. Dar nu-și puteau controla instinctele. Sovieticii erau ca niște barbari – ce să te aștepți de la ei…

Cred că felul acesta de a măsura lucrurile, cu rigle personalizate, se aplică și în cazul memoriei colective. Mulți țin minte că „românii băteau”. Faptul că sovietivii duceau lumea la pierzanie în Siberia este trecut cu vederea. De ce?

Rigla personalizată.

Tags: , , ,

6 Responses to “Cuanto lei galina?”

  1. vitalie says:

    un banc cu talc (recit din memorie0:
    – tare ii urasc pe romani, l-au batut pe bunicul la scoala cu rigla peste palme, l-au pus sa stea cu genunchii pe graunte etc…
    – mda…si ce face bunicul tau acum?
    – e, a murit. l-au impuscat rusii in 46

  2. vitalie says:

    altfel, despre crearea si manipularea memoriei vezi:

    http://faculty.washington.edu/eloftus/Articles/sciam.htm

  3. Oxana says:

    Ce oportunitate frumoasa sa ne amintim istorii de-ale buneiilor! chiar si in perioade de restriste. De-ale bunicii mele – sa-i dea Domnul sanatate: in timpul razboiului bunica avea taurasi pe care ii “inchiria” satenilor cu ziua pentru treburile campului. Nemtii au vrut sa-i cumpere vietatile pentru care de razboi. Bunica le-a refuzat oferta – avea de intretinut singura copiii si aceasta era singura ei sursa de venit periodic. Au venit sovieticii si … i-au confiscat animalele. Cu carte “facuta la romani” – printre putinele fete din sat ale caror parinti le-au lasat sa mearga la scoala, cu icoane in casa salvate din biserica distrusa, reusind sa evite corvoadele de lucru in colhoz, a ramas un suflet nemanipulat. Anul 2000, la College of Europe: eram doi colegi din Moldova printre 54 de preponderent vest-europeni. Intr-o zi un coleg francez ma intreaba indignat: Oxana, why didn’t you tell me it would be a shock for Moldovans to be reunited with Romania (because of beatings)?! Eu – ochii roata. El: well, your Moldovan colleague tells me so. De unde stia colegul nascut pe la mijl. anilor 70?! Ati lasa sau nu memoria manipulata, cred, ramane o chestie de alegere.

    • Zenu says:

      Într-adevăr. Și câte istorii de acest gen mai are bunica – numai „bricika” ascunsă în beci și caii furați din prima noapte când sosiră la Bălți cât face! S-au „urbanizat” în primul rând din cauza că în sate îi sculau mai pe toți „culacii” și-i duceau în Siberia. În oraș exista o șansă să fie scutiți de această triere. Mânaseră la niște rude de-a bunelului care se „convertiseră”. Pe bunel nu-l vedeau cu ochi buni, căci îi compromitea… Vreo câteva luni era nevoit să intre la bunica pe geam, căci nu-l lăsau să intre în casă…

      Trebuie să-mi iau dictofon și să-i fac o vizită „de documentare” 🙂

  4. Gabriel says:

    Pe undeva e de înteles fobia asta contra românilor. Romania si-a vazut cu teritoriul dublat la 1918 dar cu o multime de minoritati (30% din populatie) si o multime de probleme. Asa ca a administrat noile teritorii (Transilvania, Basarabia) foarte strict. Sa nu uitam ca au fot si provocari din partea agentilor sovietici, ex . episodul din 1924 de la Tatar Bunar !