March 29, 2009 2

Sufletul despuiat al lui Tevet Sela

By in jazz
Tevet Sela (2003)  Tevet Sela (2003)Coming True (2007)

Coming True (2007)

Jumătate din viața mea ascult jazz. Tot felul de jazz – de la new age până la acid jazz. Dar preferințele au început să se specializeze pe epoca anilor șaizeci când pe scena muzicală dominau apostolii negri ai muzicii jazz: Miles Davis, John Coltrane, Charles Mingus, Thelonious Monk, Eric Dolphy

Tot ce a precedat vremea lor părea a fi un fel de antreu – util, dar plictisitor. Tot ce a urmat – un joc nostalgic de amintiri. Realmente, aveam impresia că ceea ce s-a putut spune în jazz a fost spus de cei câțiva care au răscolit fiecare ungheraș al sunetului explorând tot spectrul de posibilități ale saxofonului, pianului, contrabasului și percuției. La fel cum în șah grossmeister-ii au atins un nivel atât de înalt de rafinament încât majoritatea partidelor se termină cu egalitate, așa și în jazz – tot ce s-a făcut după anii șaizeci în cel mai bun caz i-a egalat pe apostolii negri.

Cu atât mai plăcut să descopăr un nume nou în jazz – Tevet Sela. Este din Israel și e un tânăr saxofonist. Muzica lui sună ușor de parcă bagajul anilor 60 nici n-a exisat vreodată. Respectiv, cu atât mai mare enormă ratarea de a nu-l fi auzit la Chișinău la una din edițiile lui Ethno Jazz Festival.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pVolCuvnexI]

…Ca niște cercuri pe suprafața unui lac liniștit.

Partea bună cu jazz-ul contemporan este că poate fi întâlnit oriunde: la Tokyo sau Cape Town, la Buenos Aires sau Stockholm, la Tel-Aviv sau… la Chisinau. De exemplu la Ethno Jazz Festival, unde sper să mai revină Tevet Sela.

http://www.tevetsela.com/audio.html

Tags: , ,

2 Responses to “Sufletul despuiat al lui Tevet Sela”

  1. Nicolae says:

    Mersi pentru post, interpretarea e chiar buna… place mult trairile interpretului si “metoda sonora de exprimare”… improvizatii clare si bine puse la punct (fara aberatii extratonale exagerate)…
    Desi 12 ani de studii intense in arta si in special muzica (dintre care vrio 6 dedicati clarinetului si saxofonului) ma fac sa am rezerve fata de unele laturi tehnice in interpretarea data, cum ar fi spre exemplu – poate s-ar dori o frazare mai bine pusa la punct si corect aranjata in baza intensitatii unor note (in special cele din registrele inalte), adica intensitatea corect ajustata… in unele cazuri pauzele mi se par nu chiar bine lucrate (pauza este si ea muzica si nu doar modalitate de reculegere)…
    Si totusi in pofida celor spuse mai sus este destul de clar ca asculti un muzician adevarat care utilizeaza muzica pentru a se exprima, pentru ca are ce spune si nu doar cinta note muzicale intr-o forma tehnica… Si asa persoane e tot mai rar sa intilnesti in jazzul modern, mult prea multi se gonesc dupa improvizatii tehnic complexe si tehnica interpretativa cit mai rafinata prefacind muzica in sport si matematica, si tot mai rar muzicieni care utilizeaza jazzul ca instrument de exprimare…

  2. Sunt plăcut surpins – n-am știut că ai și studii muzicale! Eu sunt doar amator… din păcate, căci îmi pare că muzica are o putere de expresie mai ceva ca vorbirea.
    Dar ca amator, i-am apreciat ritmul (în special în piesa „The Prophecy”) – un ritm de plimbare dimineața, când oamenii încep tot felul de activități. Cineva desface un ziar, cineva își pune zahăr în cafea și poate că viața nu e mare lucru, dar soarele răsare și e atât de plăcut să trăiești. Asta îmi place în jazz – mă duce cu gândul.