September 23, 2010 3

Omul nostru, Jazzualdo

By in jazz

Imaginează-ți-l pe Roberto Benigni în caltate de multi-instrumentalist: clarinet, saxofon, percuție, voce. Apoi iată – ăsta-i omul nostru în trei ipostaze: Arnaud Rouanet, Yoann Scheidt și Samuel Bourille. La Cie Trio d’en bas. Nu că ar semăna la figură. Omul nostru Arnaud saxofonistul (clarinestistul și percuționistul) are doi metri chiar și când nu stă ridicat în vârful degetelor. Nu se teme să pară ridicol. Un bufon muzical tare simpatic. Pe bune că-i bun. O epatat omul publicul cu prima piesă, făcând o parodie la Strauss, dar după aia o zis cinstit cu accent franțuzesc: NOW IS JAZZ.

Și a făcut jazz. E și normal fiind vorba de concertul de deschidere a celei de-a IX ediții de Ethno Jazz Festival.

Pe alocuri cutezător, pe alocuri sublim. La un moment dat, La Cie Trio d’en bas ne-a făcut cinste cu o bossa nova de-ți lua mințile. Mă și vedeam pe o corabie care măsoară Amazonul de la Manaus până-n deltă… Bună treaba. Trandafirii albi dăruiți de un aficionado au pătruns nu în altă parte, ci chiar în gura saxofonului, iar omul nostru a cântat așa, cu un saxofon prin de roze. Iar traducătoarea s-a ales cu o petală.

O să-l numesc Jazzualdo. Nu un jazzualdo oarecare, ci unul cu majusculă. Jazzman de la cap la coadă, care imporvizează chiar și atunci când tace.

În partea doua a concertului am avut parte de niște ghitară flamenco de sorginte iraniană, acompaniată de o altă ghitară de sorginte ceșească, un contrabas și o percuție. Cehi și ei. De contrabas mi-e milă. Un instrument atât de neîndemnatic și atât de bun la suflet… Shahab Tolouie Trio le zice.

Publicul a fost entuziasmat, dar sincer să fiu, n-a făcut treabă iranianul. Un gen de Gipsy Kings în farsi, pornit pe seducție, dar comercial ca esență. Nici chiar manelist, acceptabil pentru un Vicky Cristina Barcelona (2008), însă alături de corifeii muzicii flamenco nu are ce căuta. Adică alături de Manitas de Plata sau Paco de Lucía n-are. A încercat iranianul să impresioneze cu bărbuța lungă și cămașa despuiată, însă la noi pe madrizen se vrea mai mult.

Ca să nu existe dubii, încearcă să fredonezi “o soră şi-un frate suntem la părinţi…” în viteza patru. Auzi? Deci despre asta e vorba.

Dar ca să nu mai stăruie în urechi melodia asta de jăle, zic să ascultăm un corifeu.

Siñoras y siñores: asta-i viața!

Tags: , , ,

3 Responses to “Omul nostru, Jazzualdo”

  1. […] This post was mentioned on Twitter by Zenu, Zenu. Zenu said: Impresii se la Ethno Jazz Fest, seara #1. Omul nostru, Jazzualdo » Madrizen http://ht.ly/2J0jH […]

  2. gropițe says:

    Mulțumim pentru jazz.

    Dînd de cehi în text, mi-am amintit de un amănunt din Gluma lui Kundera. Cum că le era cu neputință, în perioada la care se face referință în roman, să transpună în note clasice melodiie cehe. Că aveau un tempou mai specific, că variau nebunatic , și că și-au inventat o modalitate nouă de a le nota. Mi se pare superbă individualitatea asta )