September 27, 2009 12

Sărbătoarea jazz-ului la Chișinău

By in jazz

Evenimente ca astea se întâmplă o dată pe an şi e păcat când preţul se întâmplă să te constrângă să mergi la un singur concert din cele patru care se anunţau a fi interesante. Dar ce concert!!!

Louis Sclavis și sobrietatea catedralelor

Louis Sclavis și sobrietatea catedralelor

Etnic? Hm…

Energizant. Expresiv. Euforic.

Louis Sclavis e un meseriaş pe care îl cunoaşte toată lumea. Discografie impresionantă. Elementul etnic e prezent în jazz-ul pe care îl practică ca sursă de inspiraţie, distilat printr-o inteligenţă muzicală extraordinară. Fonul muzical este secţiunea ritmică. Foarte urbană şi dinamică. Ca viaţa din zilele noastre. Prin ea răzbate doina melodioasă. Melodia îl face recognoscibil.

– Oriental, îmi suflă la ureche Zeneasa.

– Alpin, îi suflu înapoi la ureche soţiei.

Poate că e din cauza banerului din partea sponsorilor elveţieni, nu am cum să ştiu. În tot cazul există un „ceva” folcloric care migrează pe teriotoriul vast dintre Pirinei și estul Europei. „Sobrietatea catedralelor” îmi vine în gând o comparaţie. Muzica lui Sclavis nu este veselă. Dar e Jazz!

Hrrşşşt!

Mişcându-se pe contrasens, Duende y Aire, care au evoluat în partea a doua a concertului, au procedat exact invers. Au concertat într-o veselie. Sunt şi tineri şi simpatici. Şi etalează o tehnică formidabilă. Ăştea au şterpelit din latin jazz şi din bossa nova tot ce e mai bun şi le-au pus straie naţionale flamenco. Nu degeaba am fredonat Old Brazil în drum spre sala de concert.

Dunde y Aire ne-au amețit cu beția unui jazz încrucișat cu flamenco

Dunde y Aire ne-au amețit cu beția unui jazz încrucișat cu flamenco

Au rrrupt publicul. La auzul lui Song to My Father (piesa cu care te-am înnebunit în vară) credeam că zbor. Nu credeam, zburam!

Ei bine, Duende y Aire au folosit piese cu care nu se putea greşi. Dar au avut meritul de a le interpreta într-o manieră inedită. Cu rafale de flamenco.

M-am gândit la Paco de Lucía. M-am gândit la Madrid şi la felul în care se adună tineretul seara pe lângă baruri sau staţii de metrou și bat ritmul flamenco din palme.

Ce fericit am fost! Dar vezi şi tu că aşa evenimente se merită să aibă loc mai des la Chişinău…

Tags: , , , , ,

12 Responses to “Sărbătoarea jazz-ului la Chișinău”

  1. 1 – 0 pentru Spania.

    E vorba de preferinţe personale, imi place sa existe totuşi ritm, iar muzica francezilor era cam haotică.

    • Zenu says:

      E adevărat spaniolii au cucerit publicul, dar cu piese de jazz imbatabile (A Night in Tunisia, Autumn Leaves, Song to My Father, etc). Între timp, Louis Sclavis face un jazz de avangardă, mai experimental și vine cu material propriu. A fost mult feeling și la dânsul…

  2. Vladimir B. says:

    O intamplare amuzanta face ca taman azi, cand am citit acest post al tau sa apara, ca supliment al ziarului Adevarul, mini-monografia Picasso! O inamplare, si nu prea…Dar comunismul si Picasso nu sunt “dimensiuni” tocmai antagonice:))

    • Zenu says:

      Întâmplător sau nu, cât timp au fost comuniştii la putere în RM, nu a călcat picior de-al meu într-un teatru. Iată un antagonism empiric – teatrul absurdului se muta-se de pe scenă în cabinete. Acum am impresia că Chişinăul e compleşit de evenimente. Nu atâtea încât să fii obligat să alegi, dar totuşi mult mai multe decât anterior. Ethno Jazz Fest; Regina Vioară, stagiunea TEI, Festivalul Filmului Românesc; concert în PMAN de Ziua Germaniei; Rockhausen – toate încap pe un teritoriu de 2-3 săptămâni. Devine o deprindere :).

  3. Vladimir B. says:

    “O deprindere” = o normalitate!

    Dar chiar asa, ce rost avea teatrul in era Voronin, cand toata viata sociala devenise un teatru?! Un teatru cat se poate de zanatic si penibil…

  4. Vladimir B. says:

    O curiozitate, cine e, cine e: Regina Vioară??? Nu esti prima persoana care a folosit acest nume in ultimele zile, iar eu sunt total pe dinafara…

    • Zenu says:

      🙂 OK, cred că autorii proiectului vor să zică că vioara este o regină printre instrumentele muzicale. Nu m-am gândit că s-ar referi la cineva anume. Nu mă pricep prea bine, dar cred că fraţii Goia, autorii au pus la cale ceva destul de interesant. Detalii găseşti aici.